Cheltuielile publice pentru obiective si actiuni economice

Cheltuielile publice pentru obiective si actiuni economice

In cadrul cheltuielilor publice un loc important il ocupa cheltuielile privind activitatea economica. Aceste cheltuieli sunt destinate cofinantarii regiilor autonome sau societatilor comerciale cu capital de stat, privat sau mixt, fermierilor si altor mici intreprinzatori, sau vizeaza actiuni sau obiective strategic importante pentru fiecare stat.

Cheltuielile publice pentru obiective si actiuni economice reflecta functia statului de reglare a proceselor economice si se realizeaza prin interventia acestuia, utilizand forme si instrum 222g66c ente specifice.

In principal, cheltuielile publice pentru actiuni economice sunt indreptate catre agentii economici cu capital de stat, care apartin sectorului public. Sectorul public cuprinde intreprinderile cu capital majoritar de stat avand ca obiect al activitatii productia de bunuri sau prestarea de servicii si in care statul dispune de puterea de decizie. Sectorul public s-a creat prin infiintarea de catre stat a unor operatori economici proprii in anumite ramuri strategice sau in ramuri care necesita resurse financiare importante dar ofera o rentabilitate mai mica in comparatie cu alte oportunitati investitionale.

In aceste conditii, sectorul public a crescut in volum si importanta prin actiunile de nationalizare sau de crestere a participarii statului la capitalul intreprinderilor in perioada postbelica, tendinta de scadere a acestuia accelerandu-se dupa decembrie 1989.

In afara sectorului public statul finanteaza si sectorul privat in caz de dificultati financiare (perioade de criza), prin acordarea unor ajutoare financiare sau prin gasirea unor credite si sustinerea oferita prin subventia unor activitati strategice.

In acest caz, ajutoarele financiare ale statului catre intreprinderi se prezinta sub diverse forme; ele au fost folosite de toate tarile cu economie de piata, dar locul si importanta acordata unei forme sau alteia au variat in functie de tara, de perioada de timp si de conditiile economice, financiare si chiar sociale din perioadele respective.

Formele ajutoarelor financiare ale statului se pot clasifica in: forme directe, clasice, de investitie si ajutor, si forme indirecte, care au ca efect tot sprijinirea din punct de vedere economic, social, a intreprinderilor sau a unor producatori individuali, dar nu prin transferuri banesti. Principalele ajutoare financiare directe sunt:

subventiile;

investitiile;

imprumuturile cu dobanda subventionata;

ajutoarele financiare pentru difuzarea de informatii, studii de marketing, organizarea de expozitii;

finantari rambursabile;

Din categoria ajutoarelor financiare indirecte, mai cunoscute sunt:

avantajele prin sistemul de deducere al unor cheltuieli;

garantarea unor imprumuturi de catre stat.

1. Subventiile reprezinta forma cea mai utilizata si cea mai importanta a ajutorului financiar direct al statului. In esenta subventia este un ajutor nerambursabil pe care statul il acorda agentilor economici, asigurandu-le functionarea in conditii in care activitatea lor este ineficienta dar necesara din punct de vedere social. Acest ajutor financiar este acordat unilateral si fara contraprestatie, dar conditionat si avand o afectare speciala putand fi utilizat numai in scopul pentru care s-a alocat.

2. Investitiile reprezinta acele ajutoare financiare pe care statul le efectueaza pentru dezvoltarea sectorului public si a altor sectoare speciale . Aceste alocari pentru investitii se realizeaza avand ca obiectiv principal satisfacerea interesului general si nu numai criteriul obtinerii de profit. Ele nu au caracter permanent, ci se fac in functie de necesitatile de realizare de investitii de importanta deosebita pentru economia nationala.

Imprumuturile cu dobanda subventionata. Din bugetul de stat sau din alte fonduri speciale se pot acorda sectorului public imprumuturi in conditii avantajoase. In cazul cand apar dificultati financiare temporare, de trezorerie sau legate de restructurare, se acorda de catre stat sau in numele statului diverse imprumuturi. Ele sunt avantajoase pentru ca au o dobanda redusa si termene de rambursare suportabile. Dobanda subventionata, permite statului sa stabileasca pentru diversi operatori economici o dobanda reala inferioara celei practicate de bancile comerciale, diferenta suportand-o bugetul. Credite cu dobanzi subventionate se acorda de stat mai des pentru actiuni legate de sustinerea activitatilor agricole, de procurarea de masini agricole, ingrasaminte, animale etc.

Ajutoare financiare de la buget se acorda pentru difuzarea de informatii, studii de marketing, organizare de expozitii. Statul finanteaza pe seama cheltuielilor bugetare o serie de actiuni de sprijinire indirecta a exporturilor, punand la dispozitia exportatorilor asistenta tehnica de specialitate, informatii privind pietele externe, organizeaza targuri si expozitii, din fonduri speciale.

Avansurile rambursabile reprezinta o forma de ajutor financiar public prin care se cofinanteaza cote parti din valoarea realizarii unor actiuni de prospectare si prezentare in strainatate a unor produse noi. Aceste sume se restituie bugetului de stat din incasarile obtinute la vanzarea in strainatate a noilor produse.

Intre formele indirecte ale ajutoarelor financiare publice sunt de mentionat avantajele fiscale acordate de autoritatile publice agentilor economici cu scopul de a-I ajuta, stimula si incita la investitii. Ele se mai cunosc si sub denumirea de parghii fiscale fiind tratate intr-un capitol anterior.

Autoritatea publica mai intervine si ajuta intreprinzatorii prin garantarea imprumuturilor bancare angajate. In cazul in care beneficiarul unui imprumut nu isi onoreaza obligatia fata de banca creditoare, statul este obligat sa efectueze rambursarea pe seama resurselor bugetare, majorand datoria publica.

Pe langa cheltuielile publice pentru obiective si actiuni economice mai exista si: cheltuieli publice pentru industrie, transporturi, drumuri, gospodarie comunala si locuinte sociale, cheltuieli publice pentru agricultura; cheltuieli publice pentru protectia mediului; cheltuieli publice pentru cercetare-dezvoltare.