Conceptul de finante publice

Conceptul de finante publice

In literatura de specialitate conceptului de finante ii sunt atribuite sensuri apropiate, de finante publice sau finante private. Intre aceste doua expresii exista asemanari, dar si deosebiri.

Din punct de vedere etimologic cuvantul finante isi are originea in limba latina. Inca din secolele XIII si XIV se foloseau expresiile finatio, financias si financia pecuniaria cu sensul de plata in bani.

In secolul al XV-lea, in Franta erau folosite expresiile hommes de finances si financiers  pentru denumirea perceptorilor de impozite, a celor care incasau impozitele regelui.

Pentru denumirea patrimoniului finan 626g62g ciar al statului se folosea cuvantul "finances", iar cand se dorea semnificatia unei sume de bani se utiliza notiunea "finance"

In evolutia istorica cuvantul finante a capatat un sens mai larg cuprinzand bugetul statului, operatii bancare si de bursa, respectiv resurse, relatii si operatii banesti.

Se gasesc diverse analogii si intre cuvantul finante si verbul latin finis ca termen de plata, sau verbul finir, cu sensul de finalizare a unei operatiuni de achitare a sumelor datorate la o data exigibila.

In analiza conceptului de finante si in mod special de finante publice se impune o prima constatare si anume aparitia acestuia in legatura directa cu aparitia statului si a banilor.

Finantele au aparut si au evoluat in conditiile existentei omului pe masura angajarii acestuia in sustinerea statului care la randul lui ii apara interesele.

Statul si-a amplificat activitatea si functiile pe masura dezvoltarii productiei de marfuri.

Primele elemente de finante au fost impozitele in bani, localizate din punct de vedere istoric in perioada de confluenta a oranduirii gentilice in agonie si oranduirea sclavagista in dezvoltare.

In antichitate si in evul mediu finantele pentru o lunga perioada de timp au fost putin dezvoltate, economia naturala era predominanta. Actiunile statului se rezumau la ducerea unor razboaie de aparare sau de cucerire si la construirea unor edificii, actiuni in care se foloseau resurse naturale, dari in natura, prestatii obligatorii in munca si mai tarziu contributii in bani.

Pe masura dezvoltarii productiei de marfuri o data cu aparitia elementelor oranduirii capitaliste, activitatea statului se amplifica si se diversifica in stransa legatura cu evolutia societatii capitaliste.

Conceptul despre finante inregistreaza doua etape distincte. Prima etapa este caracteristica capitalismului ascendent (secolele XVIII - XX) si s-a manifestat conceptia clasica despre finante, iar cea de-a doua etapa este caracteristica dezvoltarii monopolurilor in special dupa marea recesiune economica mondiala fiind cunoscuta conceptia moderna despre finante.

In conceptia clasica este reflectata doctrina liberala, potrivit careia activitatile economice se desfasoara dupa principiul "laissez - faire, laissez - passer" neacceptandu-se nici o interventie a statului in economia privata aflata in libera concurenta sub actiunea legilor obiective ale pietei.

Principiile formulate de adeptii doctrinei liberale pe care se fundamenteaza finantele clasice se regasesc in:

reducerea la minim a cheltuielilor publice care ar trebui sa acopere strict costurile serviciilor, institutiilor si lucrarilor publice necesare societatii pe care piata nu le poate furniza;

diminuarea capitalului productiv al statelor avand in vedere caracterul neproductiv al cheltuielilor publice legate de intretinerea armatelor, a flotei sau a diferitelor institutii publice;

finantarea din impozite numai a cheltuielilor publice care se fac in interesul general al societatii;

impozitele sunt un factor negativ deoarece influenteaza acumularea de capital productiv;

angajarea cheltuielilor publice din venituri bugetare curente fara acceptarea deficitului bugetar care obliga statul la emisiuni de bani sau contractarea de imprumuturi pentru scopuri neproductive.

Acest rol al statului-jandarm, in special dupa marea recesiune economica mondiala a fost luat de statul-providenta care isi largeste sfera functiilor. Se afirma conceptia interventionista , statul fiind chemat sa joace un rol activ in viata economica, sa influenteze procesele economice, sa previna crizele economice.

In aceste conditii statul infiinteaza intreprinderi publice si societati mixte, sprijina, prin acordarea de subventii sau facilitati intreprinderile private care contribuie la combaterea somajului, prin angajarea fortei de munca.

Daca finantele clasice aveau caracter doctrinar si erau preocupate de echitatea fiscala, finantele moderne dobandesc un caracter preponderent pragmatic, ofera modele economice, sugereaza solutii pentru prevenirea dezechilibrelor si disfunctionalitatilor in economie si implicit in societate.

O alta deosebire intre finantele clasice si finantele moderne se regaseste in faptul ca acestea din urma accepta deficitul bugetar in interesul echilibrului bugetar economic.

Si in conceptia moderna impozitele raman principalele venituri ale statului dar ele se determina in functie de capacitatea de plata a contribuabililor si nu in functie de cheltuielile prestabilite ale bugetului. Apar diferite modalitati de acoperire a deficitului bugetar prin contractarea datoriei publice si uneori prin politici de manipulare monetara.

In analiza conceptului de finante publice trebuie facuta delimitarea intre acestea si finantele private.

In primul rand trebuie mentionat faptul ca finantele publice isi leaga existenta de functiile statului, de sustinerea activitatilor publice pe cand finantele private sunt legate exclusiv de lumea afacerilor.

A doua deosebire rezulta din scopul urmarit in utilizarea lor. Finantele publice urmaresc realizarea interesului public general iar finantele private au scop obtinerea si maximizarea profitului.

Cu toate deosebirile mentionate, intre finantele publice si cele private exista intreconexiuni de sistem financiar. Statul folosind instrumente si parghii financiare cauta sa armonizeze interesul public cu interesul in afaceri. Trebuie gasit acel echilibru al profitabilitatii afacerilor care sa contribuie la optimizarea veniturilor statului, in asa fel incat, interesul public sa fie realizat in componentele sale, respectiv functiile statului sa fie indeplinite in toata complexitatea lor.

Daca privim finantele in ansamblul lor, atunci acestea pot fi definite ca reprezentand operatiuni banesti de mobilizare si repartizare a resurselor destinate activitatii publice si private.

Economistii definesc finantele publice ca raporturi sau relatii care apar intre participantii la formarea si alocarea fondurilor financiare la dispozitia statului.

Intr-o definitie mai generala, finantele publice cuprind relatiile social-economice banesti prin mijlocirea carora institutiile publice (statul, unitati administrativ-teritoriale, institutiile de drept public etc.) isi constituie si utilizeaza fondurile de resurse financiare.

O definire mai completa este data in "Finante publice" (editia II-a, 1999, I. Vacarel si altii pag.75) si anume: finantele publice constituie un sistem de relatii economice prin intermediul carora se asigura formarea si repartizarea fondurilor de resurse financiare publice in scopul dezvoltarii economice si sociale a tarii, precum si al satisfacerii celorlalte nevoi obstesti.