Conceptul de finante

Conceptul de finante

Dezvoltarea societatii omenesti a constituit si constituie un vast camp pentru cercetarea stiintifica oferind posibilitati vaste de studiu atat pentru stiintele exacte, cat si pentru cele sociale.

In cadrul stiintelor sociale si in special al celor economice, un loc deosebit revine stiintei finantelor.

Odata cu evolutia societatii omenesti, si legat de productia si circulatia marfurilor, se formeaza - fie la dispozitia statului, fie la dispozitia agentilor economici - fonduri banesti.

Constituirea si utilizarea fondurilor banesti se realizeaza prin fluxuri monetare. Derularea acestora impune, in mod necesar, si instituirea an 929h79j umitor tipuri de relatii sociale, adica a unor raporturi intre administratorii si beneficiarii unui fond, intre cei ce participa la constituirea lui si utilizatori.

Astfel, finantele ar putea fi definite din trei puncte de vedere complementare, intelegand prin acestea:

• constituirea de fonduri sub forma baneasca cu o anumita destinatie;
• aporturi sociale de natura economica ce apar intr-o economie in legatura cu constituirea fondurilor banesti;
• finantele sunt nu numai raporturi sociale, ci si fluxuri banesti care se desfasoara in legatura cu crearea fondurilor.

Notiunea de finante, sub cele trei aspecte: fonduri/fluxuri/raporturi sociale, este eterogena atat in ceea ce priveste complexitatea nevoilor carora trebuie sa li se faca fata, cat si din punct de vedere al modului de utilizare a fondurilor. Astfel, o parte din ele se constituie in vederea satisfacerii unor nevoi generale ale intregii populatii de pe un teritoriu delimitat (judet, tara, Uniune Europeana etc), iar alte fonduri au in vedere satisfacerea unor nevoi comune dar, de dimensiuni mult mai restranse, specializate, si care se constituie la nivelul agentilor economici.

In vorbirea curenta, ca si in literatura de specialitate, se utilizeaza diverse expresii care fac parte din familia cuvantului finante, in sensuri apropiate sau diferite, dupa caz: finante, finante locale, finante publice, finante private s.a.

Etimologic, cuvantul finante provine din limba latina, unde "finis" insemna - generic - "termen de plata" sau "scadenta". Se presupune ca termenul "finis" a stat la originea tuturor expresiilor care au fost utilizate si continua sa fie folosite cu intelesul mentionat. Expresii derivate din acest cuvant, precum "finatio", "financias" sau "financia pecuniaria", erau utilizate in mai multe tari europene - inca din secolele al XIII-lea sial XIV-lea - in special cu sensul de "plata in bani".

In secolul al XV-lea, in Franta, se foloseau expresiile "hommes de finances" si "financiers" (pentru denumirea arendasilor de impozite si a persoanelor care incasau impozitele regelui), "finance" (suma de bani, venit al statului), "financies" (pentru denumirea intregului patrimoniu al statului).

In Germania, in secolele XV-XVII, se utilizau termenii "finanz" (care insemna plata in bani), "finanzer" (care-l desemna pe camatar).

In tara noastra, inca din secolul al XIX-lea s-a folosit notiunea de "fisc", care denumea organul financiar care incasa impozitele, taxele, amenzile etc.

Intr-o perioada relativ scurta de timp, expresia "finante" si-a imbogatit si diversificat continutul, capatand un sens tot mai larg (ea incluzand sau -mai exact-  cuprinzand bugetul statului, creditul, operatiunile bancare si de bursa, relatiile cambiale etc., adica cvasitotalitatea resurselor, relatiilor si operatiunilor banesti).

In prezent, in limbaj comun, obisnuit, termenul "finante" ne sugereaza  - de regula - fie resursele pecuniare ale cuiva, fie ansamblul profesiunilor care au ca obiect banii ori alte modalitati de reprezentare a acestora.

In acceptiunea clasica, finantele publice pot fi definite ca stiinta a mijloacelor prin care statul isi procura resursele necesare acoperirii cheltuielilor sale, precum si a redistribuirii intre cetateni a sarcinilor care decurg din modul de procurare al resurselor.

Potrivit viziunii traditionale ceea ce prima era cheltuiala publica, si dupa deciderea marimii ei urma gasirea resurselor de acoperire.

Consecinte ale viziunii traditionale asupra conceptului de finante publice

finantele publice erau definite ca o stiinta a acoperirii cheltuielilor publice;

finantele publice reprezentau stiinta de repartizare intre cetateni a sarcinilor publice;

finantele publice trebuiau sa asigure egalitatea in fata sarcinilor publice.

Dezvoltarea actiunilor sociale publice au pus tot mai insistent problema modificarii sarcinilor si functiilor statului. S-a cerut interventia in organizarea si asigurarea functionarii intregului mecanism social economic. S-a observat ca prin construirea bugetului prin diverse modalitati si utilizarea lui in diverse moduri, statul ar putea manui tehnici traditionale pentru a atinge si alte scopuri in afara de cel al constituirii de fonduri.

Corespunzator noilor sarcini ale statului se modifica si continutul si rolul finantelor publice prin disocierea dintre mijloace si scop.

Pe masura cresterii si diversificarii rolului statului in viata social economica acesta incepe sa utilizeze vechile mijloace si pentru alte scopuri, astfel incat intr-o viziune moderna finantele publice ar putea fi definite astfel:

Consecinte ale viziunii moderne asupra finantelor publice

pastrandu-se vechile tehnici si vechiul scop al acoperirii cheltuielilor publice se adauga si utilizarea vechilor tehnici ca parghii de atingere a unor scopuri din afara campului financiar, rezultand implicarea statului si in viata sociala;

se realizeaza o transformare a vechilor tehnici pentru folosirea lor ca parghii (spre exemplu, impozitele se diferentiaza conducand la stimularea sau descurajarea numitor activitati);

dispare egalitatea in fata sarcinilor publice.