Definire sistem bugetar. principii bugetare

Definire sistem bugetar.  Principii bugetare

Exista doua puncte de vedere in definirea bugetului de stat.

Intr-o prima abordare de ordin juridic care apartine lui Henry Sempe in lucrarea "Budget et trésors", Edition Cujas, Paris, 1989, pag.102 "Bugetul de stat prevede si autorizeaza in forma legislativa, cheltuielile si resursele statului".

Este de remarcat in aceasta definire caracterul obligatoriu al bugetului si caracterul de previziune al acestuia pe o perioada viitoare nedefinita.

In abordarea economica, bugetul este considerat o rezultanta a raportului dintre Produs 939f57j ul Intern Brut si nivelul resurselor financiare alocate. Bugetul se transforma astfel, dintr-un document laborios intocmit intr-un instrument al planificarii macroeconomice, atat pe termen scurt (1 an) cat si pe termen mediu (3 - 5 ani).

In Romania, finantarea bugetara pe baza de programe a fost extinsa de la un numar de 8 institutii guvernamentale in anul 2000 la un numar de 13 in anul 2001. Asistenta de specialitate a fost asigurata in acest demers de catre Trezoreria SUA (Strategia Ministerului Finantelor Publice pe perioada 2002 - 2003).

O definire mai exacta a bugetului de stat o face legiuitorul prin Legea bugetului de stat care se aproba anual.

Astfel, in Legea bugetului de stat pe anul 2003 (nr. 631/29 noiembrie 2002) la art.2 se precizeaza "Prin legea bugetului de stat sunt autorizate fluxurile financiare publice de formare a veniturilor si de repartizare a cheltuielilor pe destinatii si ordonatori principali de credite, in conformitate cu obiectivele de dezvoltare economico-sociala a tarii si ale politicii financiare specifice anului 2003".

Indiferent de modul de definire, este important ca in elaborarea si executia sa bugetul de stat sa respecte anumite principii specifice care sa-i asigure o functionalitate normala.

In teoria finantelor publice clasice erau recunoscute 4 principii si anume:

Þ              al anualitatii;

Þ              al universalitatii;

Þ              al unitatii;

Þ              al specializarii

Ulterior, in perioada moderna, s-au fundamentat si alte 2 principii bugetare:

Þ              al neafectarii veniturilor bugetare si

Þ              al echilibrului bugetar.

Principiul anualitatii, s-a impus in primul rand din considerente economice.

Elaborarea si executia unui buget de stat pe o perioada mai indelungata de timp ar fi redus gradul de eficacitate al activitatilor de control al institutiilor implicate, legislative sau financiare.

In literatura de specialitate si in practica financiara, isi gasesc loc teorii ale plurianualitatii bugetelor, justificate de derularea unor constructii bugetare legate de procese investitionale care se deruleaza pe o perioada mai mare de un an.

Campul de manifestare al acestei teorii este mai larg in S.U.A. unde, de exemplu, unele cheltuieli pentru armata sau anumite investitii edilitare se aproba pe o perioada mai mare de un an.

In Romania aceasta modalitate de abordare a constructiilor bugetare se face prezenta incepand cu anul 2003. In Raportul la Legea bugetului de stat intocmit de Ministerul Finantelor Publice sunt prezentate si previziunile pentru perioada 2004 - 2006.

Principiul universalitatii, presupune inscrierea in buget a veniturilor si cheltuielilor in suma totala, in vederea facilitarii controlului financiar, interzicandu-se compensarea intre cheltuieli si venituri proprii.

Chiar si in conditiile realizarii unor venituri pe seama angajarii unor cheltuieli prealabile, principiul enuntat nu permite inscrierea in buget numai a soldului dintre acestea. Veniturile se inscriu in buget cu sumele lor brute, iar cheltuielile cu sumele totale.

Principiul unitatii bugetare, impune ca inscrierea veniturilor si cheltuielilor bugetare sa se faca intr-un singur document. Respectarea acestui principiu duce la constructia unui buget clar si coerent, care confera informatii de ansamblu privind volumul resurselor publice si permite o apreciere a importantei din punct de vedere al prioritatilor pentru anumite categorii de venituri si cheltuieli.

Principiul specializarii bugetare, presupune ca veniturile bugetare sa fie aprobate de forul legislativ pe surse de provenienta, in creditele bugetare pe categorii de cheltuieli.

Prin credit bugetar trebuie inteleasa suma limita inscrisa in bugetul de stat aprobat pana la care se pot efectua plati in contul fiecarui capitol de cheltuieli publice.

Principiul neafectarii veniturilor bugetare, este o rezultanta a faptului ca veniturile incasate la buget se depersonalizeaza, astfel ca ele, in integralitate lor, dupa incasare se vor utiliza pentru acoperirea cheltuielilor bugetare.

In constructiile bugetare moderne, acest principiu, pe cale de exceptie nu mai este in totalitate respectat, fondurile speciale aprobate anual prin legea bugetara evidentiind venituri cu alocari speciale, cum sunt de exemplu cele pentru dezvoltarea turismului, a sistemului energetic, a infrastructurii rutiere etc.

Principiul echilibrului bugetar este strans legat de cel al anualitatii si impreuna, asigura echilibrul anual al bugetului, fiind considerat dupa Paul Marie Gaudement "principiul de aur al gestiunii bugetare".

In multe state, acest principiu al echilibrului bugetar este statuat prin lege, cum este cazul Germaniei, dar in ultima perioada principiului mentionat nu i se mai acorda aceeasi importanta in majoritatea statelor, aprobandu-se bugete cu un anumit procent al deficitului bugetar.