Echilibrarea bugetelor locale

Echilibrarea bugetelor locale

Tema fondurilor acordate pentru echilibrarea bugetelor locale genereaza discutii aprinse in fiecare an in perioada adoptarii legii bugetului. Exista doua puncte de vedere principale care stau in centrul dezbaterilor pe aceasta tema. Primul dintre ele este sustinut de reprezentantii alesi ai judetelor "fruntase" (parlamentari, presedinti de consilii judetene, consilieri, primari). Acestia sustin ca ar treb 626j98g ui sa primeasca mai mult din fondurile pentru echilibrare, dat fiind ca au o contributie insemnata la bugetul de stat. Ca alternativa, ei propun marirea cotei ce la revine din impozitul pe venit. De cealalta parte se situeaza reprezentantii judetelor care realizeaza venituri insuficiente si pentru care fondurile pentru echilibrare inseamna de multe ori supravietuirea. Dincolo de acest clivaj trebuie remarcat faptul ca principiul echilibrarii in vederea eliminarii decalajelor economice si sociale este unul european.

Carta Europeana a Autonomiei Locale contine doua articole care vin sa sustina principiul echilibrarii. Primul dintre ele prevede protejarea comunitatilor locale mai slabe din punct de vedere financiar prin folosirea unor mecanisme de echilibrare menite sa corecteze efectele inzestrarii diferite a localitatilor. Cel de-al doilea prevede ca autoritatile locale sa fie consultate asupra modului in care vor fi repartizate fondurile de la nivel central destinate echilibrarii.

Si in cazul Romaniei comunitatile locale sunt inzestrate cu potential diferit de dezvoltare, unele avand diverse avantaje economice si sociale sau premise pentru crearea lor, iar altele nu. In acest sens echilibrarea se justifica si reprezinta o solutie.

In acelasi timp, solutia nu ar trebui sa fie "premierea" localitatilor "bogate", care realizeaza venituri, in mare parte si in virtutea potentialului pe care il detin.

In pofida progreselor care s-au facut in ultimii ani, in Romania inca nu se poate vorbi de o autonomie locala reala. Bugetele locale depind foarte mult de resursele pe care le primesc de la nivel central, proportia acestora din urma depasind 50% in cele mai multe cazuri. Foarte putine comunitati locale sunt cele care reusesc sa realizeze venituri proprii suficiente. In acelasi timp echilibrarea bugetelor locale este o necesitate. In prezent o mare parte a comunitatilor locale romanesti au un pronuntat caracter de ruralitate ceea ce nu le permite sa realizeze destule venituri. In plus, avand in vedere ca Romania doreste sa se integreze in Europa, nu trebuie uitat faptul ca principii ca cel al solidaritatii si al eliminarii dezechilibrelor existente intre zone sau localitati sunt principii adoptate de Uniunea Europeana si pe care trebuie sa ni le asumam.

Nu exista inca o viziune nationala initiata de autoritatile centrale in consultare cu cele locale dar nici strategii de dezvoltare locala care sa solutioneze problemele existente la nivel local.

Insuficienta fondurilor este si o cauza dar si un motiv pentru elaborarea unor politici publice locale corespunzatoare. In spiritul acestei idei, autoritatile locale in cooperare cu cele nationale si inclusiv pe baza sprijinului acestora, ar trebui sa aiba in vedere o proiectie bugetara multianuala. Tocmai din acest motiv devine imperativ necesara deprinderea membrilor consiliilor locale si respectiv judetene cu practici si tehnici de management local ca si cu particularitatile de elaborare a politicilor publice locale.

Chiar daca statul asigura inca importante resurse, in cea mai mare proportie acestea au destinatie speciala, ceea ce nu permite comunitatilor locale sa aiba libertate in gestionarea fondurilor. In acest caz marirea cotei din impozitul pe venit reprezinta o solutie in sensul unei mai largi autonomii care sa permita autoritatilor locale sa cheltuiasca in functie de propriile necesitati.

In acelasi timp, responsabilitatea pentru asigurarea unor venituri locale suficiente nu trebuie sa apartina in mare masura autoritatilor centrale. Autoritatile locale ar trebui sa fie preocupate in primul rand de gasirea unor solutii de suplimentare a veniturilor pe plan local si abia apoi de obtinere unor fonduri sporite de la nivel central.