Etapele procesului bugetar

Etapele procesului bugetar

Procesul bugetar este un fenomen economic complex ce se desfasoara etapizat pe baza unor analize si decizii de cea mai mare importanta. Tocmai de aceea, el este indelung pregatit supus dezbaterilor si in cele din urma aprobarii organului legislativ. Sinteza acestor lucrari laborioase se regaseste in legea bugetara anuala care trebuie pusa in aplicare de catre Guvern. La incheierea exercitiului bugetar se intocmeste contul general de executie a bugetului supus si el aprobarii Parlamentului. Organele specializate ale statului supravegheaza si verifica operatiile bugetare supunandu-le controlului preventiv si ulterior.

Toate aceste activitati ce se desfasoara in mod succesiv se insumeaza in procesul complex al elaborarii dezbaterii si executiei bugetului public.

Procesul bugetar are prin urmare un caracter decizional (predominanta fiind decizia politica), de asemenea unul ciclic (este realizat dupa un calendar riguros) si in sfarsit are un caracter normativ (in derularea sa fiind necesara respectarea cu strictete a legislatiei in domeniu)[1].

Elaborarea proiectului de buget

Potrivit uzantelor, initiativa in materie bugetara are, de regula, Guvernul. Acesta trebuie sa prezinte anual Parlamentului proiectul de lege pentru adoptarea bugetului de stat, insotit de o expunere de motive si de o multime de anexe si calcule de fundamentare.

Lucrarile pregatitoare sunt efectuate de catre Ministerul Finantelor sau de catre alte organisme specializate (Cancelaria Tezaurului in Marea Britanie sau Biroul Bugetar al Presedintelui in S.U.A.) si, in paralel, de catre ministere, administratii locale sau alte institutii publice care isi pregatesc propriile schite de buget.

Ministerul Finantelor dispune de o banca de date, fiind informat asupra situatiei din economie, asupra mersului executiei bugetare pe anul in curs si in privinta programului de guvernare viitor in care sunt inscrise optiunile si prioritatile insusite de catre Guvern.

Potrivit actualei Legi a Finantelor Publice, Ministerul Finantelor intocmeste proiectele pentru intregul sistem unitar de bugete precum si proiectele de legi pentru aprobarea acestora.

Aceste proiecte de buget se intocmesc de catre Ministerul Finantelor pe baza:

prognozelor indicatorilor macroeconomici si sociali pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget precum si pentru urmatorii trei ani;

obiectivelor politicii fiscale si de alocare bugetara;

prevederilor memorandumurilor de finantare, ale memorandumurilor de intelegere sau ale altor acorduri internationale cu organisme si institutii financiare internationale semnate si/sau ratificate;

politicilor si strategiilor sectoriale, a prioritatilor stabilite in formularea propunerilor de buget, prezentate de catre ordonatorii principali de credite;

propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;

programelor intocmite de catre ordonatorii principali de credite in scopul finantarii unor actiuni carora le sunt asociate obiective precise si indicatori de rezultate si de eficienta;

propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum si de transferuri consolidabile pentru autoritatile administratiei publice locale;

posibilitatilor de finantare a deficitului bugetar.

Lucrarile de elaborare a acestor proiecte de buget se etapizeaza pe baza asa-zisului calendar bugetar.

Procedura incepe prin elaborarea indicatorilor macroeconomici pentru anul bugetar viitor si pentru urmatorii trei ani de catre organele abilitate, operatiune ce trebuie finalizata pana la data de 31 martie a anului curent, cu obligatia actualizarii indicatorilor pe parcursul desfasurarii procesului bugetar.

Ministrul Finantelor Publice trebuie sa inainteze Guvernului, pana la data de 1 mai obiectivele politicii fiscale si de alocare pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si urmatorii 3 ani, impreuna cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite.

Calitatea de ordonatori principali de credite o au, in cazul bugetului administratiei centrale de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si a bugetelor fondurilor speciale, ministrii si conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, conducatorii altor autoritati publice si conducatorii institutiilor publice autonome. Conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea ministerelor si altor institutii centrale, finantate din bugetul administratiei centrale de stat, din bugetul asigurarilor sociale de stat si din bugetele fondurilor speciale sunt, dupa caz, ordonatori secundari sau tertiari de credite.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt presedintii. consiliilor judetene, primarul general al municipiului Bucuresti si primarii celorlalte unitati administrativ-teritoriale. Conducatorul institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea consiliului judetean sau local al fiecarei unitati administrativ-teritoriale sunt, dupa caz, ordonatori de credite secundari sau tertiari.

Guvernul analizeaza aceste obiective si limite, trebuie sa le aprobe pana la data de 15 mai si sa informeze comisiile pentru buget, finante si banci ale Parlamentului asupra principalelor orientari ale politicii sale macroeconomice si ale finantelor publice.

Avand aceasta aprobare, Ministerul Finantelor Publice are obligatia sa transmita ordonatorilor principali de credite, pana la data de 1 iunie a fiecarui an, o scrisoare - cadru prin care precizeaza contextul macroeconomic pe baza caruia vor fi intocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, precum si limitele de cheltuieli aprobate de Guvern. In cazul in care schimbarea cadrului macroeconomic impune modificarea limitelor de cheltuieli, acestea vor fi adaptate de catre Guvern, la propunerea Ministerului Finantelor Publice. Aceste limite de cheltuieli redimensionate trebuie comunicate ordonatorilor de credite pana la data de 15 iunie, in vederea definitivarii proiectelor de buget.

Ordonatorii principali de credite au obligatia ca pana la data de 15 iulie a fiecarui an sa depuna la Ministerul Finantelor Publice propunerile lor pentru proiectul de buget si anexele la acesta, pentru anul bugetar urmator, cu incadrarea in limitele de cheltuieli, si estimarile pentru urmatorii trei ani, insotite de documentatii si fundamentari detaliate.

Autoritatile administratiei publice locale au aceeasi obligatie pentru propunerile de transferuri consolidate si de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, necesare echilibrarii propriilor bugete.

De asemenea, Camera Deputatilor si Senatul, cu consultarea Guvernului, isi aproba bugetele proprii si le inainteaza Guvernului pentru includerea lor in proiectul bugetului de stat.

Incepe, de acum, examinarea proiectelor primite la Ministerul Finantelor prin compararea cifrelor inscrise in aceste proiecte cu cele precizate prin limitele de cheltuieli comunicate. Se poarta discutii cu ordonatorii principali de credite asupra nivelului maxim al cheltuielilor bugetare pentru fiecare minister, institutie centrala, sau administratie locala. Desigur ca intervin conflicte de interese, se exercita presiuni, fiecare ordonator de credite incercand sa obtina un nivel cat mai ridicat al cheltuielilor, iar Ministerul Finantelor, avand grija de echilibrul de ansamblu si tinand seama de prioritatile din programul de guvernare, incearca sa tempereze excesele. In caz de divergente hotaraste Guvernul.

Ordonatorii de credite isi definitiveaza dupa solutionarea divergentelor propriile bugete si le depun la Ministerul Finantelor Publice pana la data de 1 august.

Conform procedurii consacrate in Romania, Ministrul Finantelor intocmeste, pe baza proiectelor de bugete definitivate primite de la ordonatorii de credite si a prevederilor din varianta proprie, proiectul bugetului de stat, proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat si proiectele bugetelor fondurilor speciale pe care le depune la Guvern pana la data de 30 septembrie a fiecarui an, insotite de proiectele de legi pentru adoptarea bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat si de un raport privind situatia macroeconomica pentru anul urmator si proiectia acesteia pentru urmatorii trei ani.

Aceste proiecte sunt dezbatute si definitivate in sedinta de Guvern, iar odata insusite de catre acesta, ele devin proiecte guvernamentale si trebuie inaintate Parlamentului pana cel mai tarziu la data de 15 octombrie a fiecarui an.

Odata cu insusirea acestor proiecte de legi de catre Guvern si remiterea acestora Parlamentului, se incheie prima etapa a procesului bugetar, aceea privind elaborarea proiectelor de buget. Mentionam ca incepand cu anul 1990 graficul legal de elaborare a proiectului de buget nu a fost respectat nici intr-un an, acesta fiind depus cu mare intarziere la Parlament si aprobat cu o intarziere si mai mare de catre acesta, exceptie facand, ultimii ani.

Dezbaterea si aprobarea bugetului in Parlament

Procedura dezbaterii si aprobarii bugetului in Parlament difera de la o tara la alta in functie de modul de organizare a acestuia (sistem unicameral sau bicameral) si in functie de traditie. In tarile cu sistem bicameral, atributiile celor doua camere pot sa fie aceleasi sau pot fi diferite. De regula, insa, camera inferioara are prioritate in materie bugetara, in sensul ca este prima care analizeaza proiectul de buget si este cea care decide in ultima instanta.

In unele tari, seful executivului sau ministrul finantelor prezinta, mai intai, de regula, in camerele reunite, raportul asupra proiectului de buget, cu referiri la executia bugetului pe anul in curs si proiectia cifrelor bugetare pentru anul viitor. Uneori acest raport este cu mult mai amplu, referindu-se la bugetul economic in ansamblul lui si nu numai la componenta sa financiara. Urmeaza ca apoi documentele sa fie analizate in comisiile camerelor care au dreptul sa formuleze amendamente.

In multe tari insa, inclusiv in Romania, comisiile permanente pentru buget, ce functioneaza pe langa cele doua camere, sunt cele care primesc mai intai proiectele guvernamentale spre analiza si amendare, abia apoi proiectul, cu amendamentele propuse, inaintandu-se spre dezbatere camerelor.

In privinta analizei, dezbaterii, amendarii si aprobarii bugetului in practica exista doua situatii:

dreptul Parlamentului de a aproba bugetul asa cum a fost el intocmit de catre Guvern sau de a-l respinge fara a putea face modificari;

dreptul de a-i aduce modificari, propunerile de amendamente facandu-le, de obicei. comisiile permanente pentru buget ce functioneaza pe langa cele doua camere. Aceste modificari, se fac, in principiu, in sensul reducerii cheltuielilor si sporirii veniturilor inscrise in proiectul guvernamental si nu in sens invers. Acolo unde se poate proceda si invers, legislatia obliga sa se prezinte propuneri adecvate de compensare a reducerii veniturilor sau a sporirii unor cheltuieli.

In Romania, documentele dezbatute de catre comisiile specializate pentru buget-finante, sunt transmise spre avizare si altor comisii permanente interesate, precum si Compartimentului tehnic-legislativ al fiecarei camere. Aceste organisme au si ele dreptul de a propune amendamente. Se exercita si in aceasta etapa puternice presiuni pentru acceptarea unor solicitari de majorare a alocatiilor de care vor beneficia diferiti ordonatori de credite. La dezbateri, in comisiile permanente participa si ministrul finantelor si ceilalti ministrii interesati.

Propunerile de amendamente pot sa difere de la o comisie la alta. In acest caz, se constituie o comisie mixta de mediere iar, in final, cele doua comisii reunite intocmesc un raport comun prin care propun acceptarea proiectelor de lege (cu sau fara amendamente) sau respingerea acestora.

Urmeaza apoi dezbaterea proiectelor in camerele parlamentului. In unele tari (inclusiv in Romania) aceasta dezbatere are loc in camerele reunite, dupa ce in prealabil ministrul finantelor a prezentat raportul asupra proiectului de buget, iar comisiile permanente au prezentat raportul lor comun.

In prima faza are loc o dezbatere generala asupra proiectului de buget la care reprezentantii diferitelor grupuri parlamentare isi prezinta punctul lor de vedere, opozitia criticand de obicei proiectul prezentat, iar reprezentantii puterii sustinand propunerile executivului.

In finalul acestei dezbateri generale, ministrul finantelor prezinta, in numele guvernului, pozitia acestuia cu privire la problemele ridicate de catre reprezentantii diferitelor grupuri parlamentare.

Daca prin raportul lor comun cele doua comisii permanente au propus respingerea proiectului guvernamental, dupa incheierea dezbaterilor generale, presedintele sedintei comune poate cere Parlamentului sa se pronunte prin vot asupra acestei propuneri.

Daca insa raportul comun al comisiilor a fost favorabil proiectului de buget, cu sau fara modificarea acestuia, atunci se trece la faza a doua a dezbaterilor din sedinta comuna consacrata analizei si votarii pe articole a proiectului legii bugetare si a fiecarei prevederi din proiectul de buget.

Dupa incheierea acestei proceduri se trece la votarea legii bugetare in ansamblul ei si a cifrelor bugetare inscrise in anexele acesteia.

Potrivit legislatiei romanesti, in cazul in care legile bugetare anuale, depuse in termenul legal, nu au fost adoptate de catre Parlament pana cel mai tarziu la data de /5 decembrie a anului anterior, Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenta. Daca totusi legile bugetare nu au fost aprobate cu cel putin 3 zile inainte de expirarea exercitiului bugetar. Guvernul isi indeplineste sarcinile pe baza unor avansuri lunare in limita a 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent aparand adesea dificultati majore in executia bugetului mai ales daca cifrele difera mult de la un an la altul datorita inflatiei sau a altor factori de influenta.

Legea bugetului de stat si legea bugetului asigurarilor de stat adoptate de catre Parlament trebuie sa fie apoi promulgate de catre Presedinte si publicate in Monitorul Oficial pentru a putea fi puse in aplicare.

In articolele legii sunt inscrise:

volumul total al veniturilor, cheltuielilor si a deficitului bugetar, asa cum au fost acestea aprobate de catre Parlament;

structura veniturilor in raport cu natura si provenienta lor, precum si obligatiile ce revin celor ce le datoreaza statului;

structura economica a cheltuielilor grupate in cheltuieli curente si cheltuieli de capital si regulile ce trebuie respectate de catre cei care decid in privinta efectuarii acestor cheltuieli;

structura cheltuielilor in raport cu destinatiile lor: pentru autoritatile publice, pentru apararea tarii, ordinea publica si siguranta nationala, pentru actiunile social-culturale, pentru actiuni economice in diferitele ramuri, pentru cercetarea stiintifica si pentru datoria publica;

transferurile, cotele si sumele defalcate pentru bugetele locale;

veniturile si cheltuielile fondurilor speciale.

Toate acestea isi gasesc detalierea in anexele la buget, ce fac parte integranta din legea aprobata.

Bugetele proprii ale judetelor, municipiului Bucuresti, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, oraselor si comunelor se aproba de catre consiliile judetene sau locale ale acestora.

Camera Deputatilor si Senatul, cu consultarea Guvernului, isi aproba bugetele proprii inaintea dezbaterii bugetului de stat si le inainteaza Guvernului in vederea includerii lor in bugetul de stat.

Bugetele institutiilor publice autonome se aproba de catre organele abilitate in acest scop prin legi speciale.

Bugetele institutiilor publice finantate partial din bugetul administratiei centrale, din bugetele asigurarilor sociale de stat, din bugetele fondurilor speciale, din bugetele creditelor externe sau ale fondurilor externe nerambursabile se aproba prin lege, ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite. Bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din venituri proprii se aproba de catre organul de conducere al institutiei respective, cu avizul organului ierarhic superior. Bugetul trezoreriei publice se aproba prin hotarare a Guvernului.

Executia bugetului

Odata legea bugetara aprobata si promulgata, se trece la cea de-a treia etapa a procesului bugetar si anume la executia bugetului. Aceasta inseamna incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor autorizate de catre Parlament prin aprobarea legii bugetare. Sarcina revine Guvernului care o realizeaza, si de data aceasta, prin organul sau specializat si anume Ministerul Finantelor Publice. In executia bugetului sunt implicati insa mii de participanti, atributiile acestora, de dispozitie sau de executie, fiind riguros delimitate potrivit principiului separarii functiilor. Grija principala a acestora este aceea de a asigura incasarea veniturilor cel putin la nivelul aprobat si efectuarea cheltuielilor in limitele si pentru destinatiile aprobate.

Inseamna ca veniturile inscrise in buget reprezinta sarcini minime. Depasirea acestora (cu exceptia celor extrabugetare) nu reprezinta un act de indisciplina financiara, daca nu au fost incalcate legile fiscale. Atentia este deci indreptata spre identificarea tuturor surselor de venituri si incasarea integrala a sumelor cuvenite statului fara savarsirea abuzurilor fiscale.

In schimb, in cazul cheltuielilor, sumele inscrise in buget reprezinta limite maxime. Efectuarea de cheltuieli peste plafonul aprobat sau pentru alte scopuri decat cele pentru care s-a obtinut aprobarea, reprezinta o incalcare a disciplinei financiare, iar cei vinovati sunt sanctionati. Aici preocuparea este aceea de a efectua cheltuielile in limitele, conditiile si pentru destinatiile legale, evitandu-se deturnarile de fonduri, risipa si abuzurile.

Legea Finantelor Publice precizeaza in mod expres conditiile in care creditele bugetare pot fi cheltuite si anume:

creditele bugetare, aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetara anuala, nu pot fi utilizate pentru finantarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite, asa dupa cum cele aprobate pentru un capitol nu pot fi cheltuite la alt capitol de cheltuieli;

alocatiile pentru cheltuieli de personal si de capital aprobate pe ordonatorii principali de credite si, in cadrul acestora, pe capitole nu pot fi majorate si nu pot fi utilizate la alte articole de cheltuieli;

virarile de credite bugetare intre celelalte subdiviziuni ale clasificatiei bugetare sunt de competenta fiecarui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu si pentru bugetele unitatilor din subordine, dar se pot efectua doar inaintea angajarii cheltuielilor si numai incepand cu trimestrul al III-lea al anului bugetar;

sunt interzise virarile de credite provenite de la capitolele care au fost majorate din fondul de rezerva bugetara sau din fondul de interventie, ambele aflate la dispozitia Guvernului;

este interzisa efectuarea de plati direct din veniturile incasate.

Pentru a se putea trece la executia de casa a bugetului, adica la incasarea propriu-zisa a veniturilor si la efectuarea platilor pe seama resurselor bugetare alocate, trebuie efectuate cateva operatii prealabile.

Mai intai, cifrele anuale aprobate prin lege pentru venituri si cheltuieli trebuie repartizate pe trimestre, in functie de termenele legale de incasare a veniturilor si de esalonare in timp a cheltuielilor.

Propunerile in acest sens le fac beneficiarii creditelor bugetare, ele aprobandu-se de catre Ministerul Finantelor pe capitole, in cazul cotelor si sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si pentru transferurile din acest buget spre bugetele locale, si respectiv, de catre ordonatorii principali de credite pentru bugetele proprii si bugetele unitatilor subordonate, precum si pentru celelalte subdiviziuni ale clasificatiei bugetare.

Urmeaza apoi deschiderea creditelor sau alimentarea conturilor ordonatorilor de credite deschise la trezoreria statului, conditie indispensabila pentru ca alocatiile sa poata fi folosite.

Alocarea resurselor se face in limita creditelor aprobate pe destinatiile legale, in raport cu gradul de folosire a resurselor puse la dispozitie anterior.

Ordonatorii de credite au obligatia de a folosi alocatiile primite numai in limita si pentru destinatiile aprobate si numai pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiei pe care o conduc.

Executia de casa a bugetului se realizeaza fie prin Banca Centrala si bancile specializate, fie prin institutii specializate ale Ministerului Finantelor, sau, de cele mai multe ori printr-un sistem mixt.

In Romania, executia de casa a bugetului a fost asigurata, pana in 1992 de catre Banca Nationala in cooperare cu bancile specializate, iar din 1992 s-a infiintat trezoreria Centrala a Finantelor Publice in cadrul Ministerului Finantelor, si apoi treptat unitatile ei teritoriale in cadrul Directiilor Generale Judetene ale Finantelor Publice, Administratiilor Financiare municipale, Circumscriptiilor orasenesti si perceptiilor rurale (H. G. nr.78/1992).

Fazele si metodele folosite in executia bugetului sunt diferite pentru venituri si pentru cheltuieli. Exista de altfel o delimitare riguroasa intre executia partii de venituri si executia partii de cheltuieli in virtutea interdictiei de a se efectua plati direct din venituri si in conformitate cu regula noncontractarii veniturilor si cheltuielilor.

Executia partii de cheltuieli ridica probleme mai complexe si de aceea sunt riguros delimitate fazele ce trebuie parcurse si competentele organelor de dispozitie (ordonatorii de credite) si a celor de executie (casieri sau contabili platitori).

Primele trei faze, adica angajarea, lichidarea si ordonantarea, sunt de competenta ordonatorilor de credite, iar cea de-a patra, plata propriu-zisa, este realizata de organele de executie.

Prin angajarea cheltuielii de catre o institutie publica finantata din buget se intelege asumarea obligatiei acesteia de a plati in viitor o suma de bani unei terte personale fizice sau juridice. Angajarea trebuie sa aiba temei legal. Ea se realizeaza in cazul achizitionarii bunurilor sau serviciilor prin incheierea unui contract, emiterea unei comenzi sau acceptarea unei oferte. Unele obligatii se nasc prin adoptarea unei decizii de numire in functie, in cazul angajarii unui functionar public; printr-o hotarare judecatoreasca cu titlu executoriu prin care institutia este obligata sa efectueze unele plati, sau, angajarea poate rezulta din legile adoptate de catre Parlament cu privire la introducerea unei noi grile de salarizare pentru bugetari, care duce la majorarea salariilor, cu privire la indexarea salariilor sau acordarea unor compensatii.

Lichidarea cheltuielii are doua faze: faza in care se constata faptic si pe baza de acte justificative realizarea operatiei angajate sau dispuse in prealabil si apoi faza in care se stabileste suma datorata beneficiarului. In raport cu gradul de indeplinire a obligatiei consemnate cu prilejul angajarii prealabile, suma datorata coincide sau nu cu cea stabilita in momentul angajarii cheltuielii.

Ordonantarea platii se realizeaza prin emiterea unui ordin sau a unei dispozitii de plata adresata casierului, prin care in urma lichidarii se dispune plata sumei cuvenite beneficiarului. Angajarea si efectuarea de cheltuieli se aproba si se efectueaza numai daca pe documentul respectiv exista viza de control financiar-preventiv.

Pentru cheltuielile consolidate sau cu caracter sistematic precum plata salariilor functionarilor publici sau platile in contul serviciului datoriei publice platile se pot efectua fara o ordonantare prealabila.

Aceasta nu inseamna insa ca statele de plata ale salariilor nu trebuie sa poarte viza de control financiar preventiv. Plata propriu-zisa este operatia de achitare a sumei datorate beneficiarului.

Incheierea exercitiului bugetar

Ministerul Finantelor are obligatia de a urmari si supraveghea in permanenta mersul executiei bugetului si de a prezenta rapoarte periodice pentru informarea Guvernului cu privire la starea de echilibru a bugetului.

El foloseste in acest sens darile de seama contabile trimestriale ale ordonatorilor de credite si urmareste conturile privind executia de casa a bugetului prin Trezoreria Publica.

La incheierea exercitiului bugetar, el trebuie sa intocmeasca contul general anual de executie a bugetului de stat si conturile anuale de executie pentru bugetul asigurarilor sociale de stat si pentru bugetele fondurilor speciale.

Momentul intocmirii depinde de metoda folosita in realizarea exercitiului bugetar.

Daca se foloseste metoda de gestiune, atunci conturile bugetului se inchid in ultima zi a anului bugetar, astfel ca in contul general anual de executie se vor reflecta veniturile efectiv incasate si cheltuielile efectuate pana la sfarsitul anului. In acest caz, veniturile cuvenite bugetului si neincasate si cheltuielile angajate, dar neefectuate pana la sfarsitul anului se transmit in bugetul urmator si se vor reflecta in contul anual al exercitiului urmator.

Daca se aplica metoda de exercitiu, atunci contul general anual se va intocmi dupa expirarea perioadei de prelungire a executiei pentru bugetul anului incheiat, el reflectand veniturile si cheltuielile anului expirat, chiar daca unele dintre ele s-au realizat dupa incheierea anului bugetar.

Contul general anual de executie a bugetului cuprinde:

la venituri: prevederi bugetare aprobate initial, prevederile bugetare definite si incasarile realizate;

la cheltuieli: creditele bugetare aprobate initial, creditele definitive si platile efectuate.

Prin compararea incasarilor realizate cu platile efectuate se poate aprecia starea de echilibru a bugetului incheiat, diferenta favorabila aparand ca excedent definitiv, iar cea nefavorabila ca deficit al bugetului.

Conturile generale intocmite de catre Ministerul Finantelor, avand ca anexe conturile anuale de executie a bugetelor ordonatorilor principali de credite (inclusiv anexele lor) se prezinta guvernului spre analiza si insusire. Ele, odata insusite de catre Guvern, se inainteaza pana la data de 1 iulie a anului urmator Parlamentul spre aprobare. Procedura consacrata este aceea de analiza si aprobare a conturilor generale pentru exercitiul incheiat concomitent cu dezbaterea proiectului de buget pentru anul urmator. In felul acesta Parlamentul poate constata preocuparea executivului pentru respectarea autorizatiei anterioare, ceea ce reprezinta si un criteriu pentru aprobarea cifrelor propuse pentru viitorul buget.

In caz de excedent, acesta se foloseste, mai intai, pentru lichidarea datoriei publice.

In caz de deficit (si aceasta este situatia obisnuita) acoperit in cursul anului prin bonuri de tezaur emise sau prin imprumuturi de la Banca Nationala nerascumparate, respectiv nerambursate pana la incheierea exercitiului bugetar, Parlamentul hotaraste, la propunerea Guvernului, modul de acoperire a deficitului (de regula pe seama unui imprumut pe termen mijlociu sau lung, aprobat printr-o lege speciala) si masurile care se impun pentru a preveni o astfel de situatie in exercitiul viitor.

Cum deficitul bugetar se acopera prin contractarea datoriei publice interne si externe, Ministerul Finantelor este obligat sa intocmeasca si sa anexeze la contul general anual de executie a bugetului si contul general anual al datoriei publice. El infatiseaza situatia datoriei publice interne si a datoriei externe directe a statului, precum si situatia garantiilor guvernamentale acordate pentru imprumuturile interne si externe contractate de alte persoane juridice. Toate aceste conturi se depun obligatoriu si la Curtea de Conturi a Romaniei care, in termen de sase luni, intocmeste un raport public anual ce se inainteaza Parlamentului.

Deosebit de important este controlul bugetar care se realizeaza la trei nivele:

politic (exercitat de Parlament),

administrativ (realizat de catre Guvern prin organisme specializate ale Ministerului Finantelor) si

jurisdictional (exercitat de Curtea de Conturi, numita de Parlament) .