Evaziunea fiscala. cai de stopare

Evaziunea fiscala. Cai de stopare

Presiunea fiscala. Optimul fiscal.

Perceperea impozitelor este un drept al statului, consfintit prin constitutie. Orice societate, indiferent de forma de organizare, ar fi imposibil sa functioneze fara impozite. Ca regula generala, contribuabilii vad in impozite un rau necesar, dar consimt la plata acestuia, asupra lor exercitandu-se din partea statului o anumita presiune fiscala.

Presiunea fiscala sau rata fiscalitatii se exprima ca raport intre totalul prelevarilor bugetare obligatorii si produsul intern brut, la nivel macroeconomic sau asupra veniturilor (profitului) realizate la nivel microeconomic.

Pe cale de consecinta, impozitele directe sau indirecte, taxele percepute de la contribuabili, se constituie in elemente de presiune fiscala, cu atat mai mult, cu cat ponderea lor in valoarea adaugata sau in cifra de afaceri este mai mare.

Cand aceasta pondere depaseste anumite limite rezonabile, randamentul impozitelor si contributiilor scade, manifestandu-se forme de rezistenta la acestea, cum ar fi abstinenta fiscala, impotrivirea la plata si in ultima instanta evaziunea fiscala.

O exprimare grafica a presiunii fiscale, a realizat-o D. Laffer, cu ajutorul unei curbe care ii poarta numele. Potrivit acestei exprimari, de la un anumit prag, orice crestere a presiunii fiscale provoaca o scadere a sumei prelevarilor obligatorii incasate de autoritatea publica. Suma prelevarilor obligatorii este o functie crescatoare a ratei presiunii fiscale, dar numai pana la un anumit prag maximal, care corespunde nivelului maxim al curbei, dupa care devine o functie descrescatoare a acestei rate. Dupa Laffer, aceasta se explica prin faptul ca, prelevarile obligatorii foarte mari, diminueaza randamentul impozitelor. Reprezentarea grafica ar fi urmatoarea:

Dupa Laffer, in zona I, cota de impozitare considerata normala, nu ridica probleme. In zona II, considerata inadmisibila, orice crestere a presiunii fiscale nu se mai compenseaza prin prelevari bugetare, suplimentare.

Chiar cu o reprezentare pur teoretica care face posibila exprimarea grafica a marimii pragului de impozitare a optimului fiscal sau a momentului cand presiunea fiscala devine excesiva, calculata pe baza unor date comparabile, Curba Laffer este utila pentru analiza economica.

Combaterea evaziunii fiscale

Ideea eliminarii in intregime a evaziunii fiscale ar fi un demers sortit esecului pentru orice guvern.

Este dificil de realizat acest lucru in statele cu economie supercentralizata si cu atat mai mult in cele cu economie de piata.

Pentru a combate evaziunea fiscala, in fapt pentru a aduce nivelul ei in limite acceptabile, este important de cunoscut si eliminat cauzele care-i favorizeaza formele de manifestare.

In ordinea importantei lor, acestea sunt:

Fiscalitatea ridicata. In conditiile unei fiscalitati ridicate, reactia platitorilor de impozite devine de respingere. Acestia cauta diferite modalitati de a evita o povara fiscala greu de suportat. In opinia specialistilor se considera normal o rata a fiscalitatii de pana la 33,34% din P.I.B.

Legislatia fiscala ineficienta contribuie la cresterea evaziunii fiscale. In Romania postdecembrista, legislatia fiscala in intreaga  perioada poate fi caracterizata ca incoerenta, cu modificari dese si posibilitati de interpretare diferite.

Birocratia, produce efecte negative asupra intreprinzatorilor, care in cele mai multe cazuri sunt bine intentionati in desfasurarea unei activitati producatoare de venit si ii descurajeaza in dorinta lor de a desfasura activitati legale.

Comportamentul psihologic, in opinia unor autori, influenteaza inclinatia spre evaziune a platitorilor, care nu vad imediat efectul social al impozitelor si taxelor platite. Acest comportament este intarit si de faptul ca in multe situatii, statul se dovedeste un prost gospodar al banului public.

Constatarea este intarita si de misiunea Bancii Mondiale, care printr-un studiu realizat in anul 1999, a demonstrat ca statul, in tripla ipostaza de proprietar, producator si beneficiar, este greu sa aplice masuri serioase pentru redresarea  economico - financiara a firmelor pe care le are in portofoliu.

Ineficienta controlului financiar, fiscal si vamal. Aceste atributii de control ale aparatului financiar - fiscal si vamal, au fost ineficiente in primul rand prin faptul ca o mare perioada de timp nu s-a creat cadrul juridic necesar in Romania. De exemplu, legislatia privind combaterea evaziunii fiscale s-a adoptat numai in anul 1994, cea privind controlul fiscal, numai incepand cu ianuarie 1998, iar, o legislatie care sa asigure o eficienta in controlul activitatii producatorilor de alcool, numai incepand cu anul 1999.

Procesul greoi de formare a personalului fiscal de specialitate care neavand o motivare reala sub aspectul salarizarii si al dotarii logistice, dupa acumularea unor cunostinte de specialitate, cauta alte locuri de munca mai bine remunerate.

Ineficienta instantelor judecatoresti datorita faptului ca acestea se confrunta cu o lipsa recunoscuta de specialisti in drept fiscal.

Cuantificarea acestor factori in limita unor indicatori normali si dispunerea unor masuri ferme la nivel de guvern, poate face ca fenomenul evaziunii fiscale, in Romania cu limita cuprinsa intre 40 - 49% din P.I.B., sa fie serios diminuata.