Formele clasice de interventie a statului in activitatea economica

Formele clasice de interventie a statului in activitatea economica

a) Subventiile detin ponderea cea mai importanta in cadrul cheltuielilor cu caracter economic efectuate de stat si reprezinta principala forma de manifestare a ajutorului financiar direct al acestuia, acordat unor intreprinderi sau sectoare de activitate. Ele au nu numai un rol financiar (de acoperire a unor cheltuieli), dar 727c27h constituie si un important instrument al politicii economice a statului.

In esenta, subventiile reprezinta transferuri de sume banesti din bugetul statului catre intreprinderi (sau cetateni), cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie, dar conditionat si cu o afectatie speciala. Prin intermediul lor statul introduce in mecanismul spontan de alocare a resurselor, mijlocit de preturi, elementul corector, de reglare constienta, asigurand o redistribuire a veniturilor.

Subventiile economice acordate de stat vizeaza atat activitatea interna cat si exportul.

Subventiile interne, in raport de destinatia acestora, pot fi impartite in subventii pentru productie, destinate sprijinirii intreprinderilor producatoare de bunuri, celor de comert sau celor de prestari servicii, si subventii de consum, acordate utilizatorilor anumitor bunuri si servicii, pentru a acoperi o parte din pretul acestora.

La randul lor, subventiile destinate sectorului productiv pot imbraca forma: subventiilor pentru exploatare (sau de functionare), cand acopera pierderile unor intreprinderi, cauzate de faptul ca statul impune intreprinderilor publice ce produc bunuri si servicii de utilitate publica practicarea unor preturi (tarife) de vanzare ce nu acopera integral costurile de productie (cazul transporturilor, agriculturii, energiei termice si a combustibilului pentru uzul casnic, etc.); subventii de echipament acordate pentru completarea surselor proprii de finantare a unor investitii pe care statul vrea sa le incurajeze (ex. de protectie a mediului); subventii de adaptare, acordate pe o perioada de timp limitata si care urmaresc adaptarea productiei intreprinderilor la schimbarile structurale.

Experienta a demonstrat ca sunt frecvente cazurile in care prin subventiile acordate producatorilor (in special cele de exploatare) nu s-a atins obiectivul propus (protectia utilizatorilor de bunuri si servicii, fie ei persoane fizice, institutii publice sau alti agenti economici). De aceea, ele ar trebui sa fie acordate nu producatorilor ci direct consumatorilor. Aceasta presupune practicarea unor preturi si tarife la nivel real (asa cum este el determinat de costuri) si acordarea subventiilor prin alte mecanisme, consumatorilor care nu pot face fata nivelului lor real si pe care statul doreste sa-i protejeze.

Subventiile pentru export cuprind, conform definitiei date de GATT, orice masura de sprijin si protectie intreprinsa de autoritatile publice ale unei tari, care au drept efect nemijlocit cresterea exporturilor tarii respective. Pentru ca influenteaza conditiile de concurenta si perturba relatiile comerciale dintre state, Acordul interzice, in principiu, folosirea acestora. Totusi, dupa Runda Uruguay, prin "Codul pentru subventii si masuri compensatorii", tarile in curs de dezvoltare beneficiaza de o anumita flexibilitate in utilizarea subventiilor de export, cu conditia notificarii la GATT a acestora si a elaborarii unor programe pentru diminuarea si eliminarea lor progresiva.

Scopurile urmarite de state prin subventiile de export sunt diferite, dupa cum este vorba de tari dezvoltate sau tari in curs de dezvoltare. Primele vizeaza cucerirea de noi piete de desfacere sau mentinerea si consolidarea pozitiei pe pietele existente; tarile in curs de dezvoltare urmaresc in principal sprijinirea productiei autohtone pentru a face fata concurentei externe. De prime de export beneficiaza mai ales agricultorii pentru produsele exportate.

Subventiile de export imbraca cel mai adesea, forma baneasca (prime de export), fiind stabilite in sume fixe pe unitatea de produs exportat, sau ca diferenta intre pretul cel mai ridicat de pe piata interna si pretul cel mai scazut de pe piata externa a aceluiasi produs. Ele joaca deci rolul de egalizare a veniturilor ce se obtin din export cu veniturile ce s-ar obtine prin vanzarea la intern.

Alteori, subventiile pentru export pot aparea sub forma unor avantaje acordate exportatorilor: restituirea de la buget a unor impozite (indeosebi indirecte) platite de catre exportatori, aferente marfurilor exportate; acordarea unor facilitati la transportul pe calea ferata a marfurilor destinate exportului; avantaje valutare, in sensul ca, statele in care nu este asigurata convertibilitatea monedei nationale lasa la dispozitia exportatorilor valuta incasata pentru a o folosi in activitatea lor sau pentru a efectua tranzactii la bursa. Acestea nu reprezinta cheltuieli efective pentru stat, ci doar renuntarea la unele venituri bugetare (primele doua) sau la o parte din disponibilitatile valutare (cea de-a treia).   

b) Investitiile reprezinta ajutoare financiare pe care statul le acorda pentru dezvoltarea sectorului public sau a altor sectoare. La baza alocarii resurselor in acest caz nu sta intotdeauna criteriul eficientei economice, obtinerea de profit, ci satisfacerea unor nevoi de ordin general. Astfel, statul suporta integral cheltuielile pentru construirea de intreprinderi noi in ramurile de importanta strategica (transporturi, energie, siderurgie, electronica). S-a ajuns in acest fel, ca statul sa detina in unele tari monopolul asupra unor sectoare de activitate: producerea energiei electrice (Grecia, Franta, Canada), transportul feroviar si aerian (Spania, Grecia, Italia), posta si telecomunicatii (marea majoritate a tarilor dezvoltate).

De asemenea, statul participa alaturi de capitalul privat la constituirea de societati mixte, sau in calitatea de actionar unic, acorda intreprinderilor publice dotatii de capital din fonduri bugetare, care nu modifica capitalul social al intreprinderii (Franta).

Statul ajuta propriile intreprinderii si prin intermediul comenzilor publice, pentru executarea de lucrari, livrari de bunuri si prestari de servicii, practicand preturi ridicate in favoarea furnizorilor. Desi accesul la asemenea comenzi ar trebui sa fie egal si deschis pentru toti ofertantii, indiferent de tara de origine, adjudecarea lor se face, de regula in favoarea furnizorilor autohtoni.

c) Imprumuturile cu dobanda subventionata se acorda intreprinderilor publice sau private din anumite sectoare de activitate sau care intampina dificultati financiare temporare, de trezorerie ori legate de restructurare. Nivelul dobanzilor la aceste imprumuturi este redus, sub cel practicat de bancile comerciale, diferenta de dobanda fiind acoperita de la buget sau din alte fonduri speciale, iar termenele de rambursare sunt convenabile. De asemenea imprumuturi beneficiaza frecvent agricultorii pentru procurarea de masini agricole, ingrasaminte, material semincer, etc.

d) Ajutoare financiare de la buget se acorda pentru difuzarea de informatii, studii de marketing, organizarea de expozitii. Statul ofera gratuit sau contra unor chirii sau taxe reduse sisteme informationale moderne si asistenta tehnica de specialitate. De asemenea, el finanteaza partial sau integral studii si cercetari ale pietei externe, reclama cu caracter general, organizarea de targuri si expozitii, participa la societati mixte pentru vanzarea marfurilor pe piata externa, acopera uneori cheltuielile de transport.

e) Avansurile rambursabile constituie o forma de sprijinire a unor actiuni de prospectare si prezentare in strainatate a unor produse noi si asigura intre 20% si 50% din finantarea necesara. Avansurile se restituie din incasarile realizate din vanzarea in strainatate a noilor produse.