Functia de repartitie a finantelor publice

FUNCTIA DE REPARTITIE A FINANTELOR PUBLICE

Functia de repartitie are un caracter obiectiv si se manifesta in doua faze: distincte, dar strans legate intre ele: :

a)      Constituirea fondurilor;

b)      Distribuirea sau repartizarea 919c22j fondurilor.

a) Constituirea fondurilor de resurse financiare publice

La constituirea fondurilor de resurse financiare publice participa regiile autonome, societatile comerciale cu capital privat, de stat sau mixt, institutiile publice si unitatile din subordinea acestora, populatia, persoanele juridice si fizice rezidente in strainatate.

Participarea la constituirea fondurilor de resurse financiare imbraca forme diferite: impozite, taxe, contributii, amenzi, penalitati, varsaminte din veniturile institutiilor publice, redevente si chirii din concesiuni si inchirieri de terenuri si alte bunuri proprietate de stat, imprumuturi de stat primite de la persoane fizice si juridice, rambursari ale imprumuturilor de stat acordate, dobanzi aferente imprumuturilor acordate, donatii, ajutoare si alte transferuri, etc.

Resursele care alimenteaza fondurile publice provin in cea mai mare parte din produsul intern brut si intr-o masura mai mica din transferurile primite din strainatate.

La constituirea fondurilor publice participa cu resurse toate sectoarele sociale: public, particular, mixt, precum si populatia, dar in proportii diferite in functie de capacitatea lor financiara. Cele mai multe resurse sunt mobilizate la fondurile financiare publice cu titlu definitiv si fara contraprestatie.

b) Distribuirea fondurilor de resurse financiare publice consta in stabilirea volumului cheltuielilor publice pe destinatii: invatamant, sanatate, cultura; asigurari sociale si protectie sociala; dezvoltari colective si locuinte; aparare nationala; ordine publica; actiuni economice; alte actiuni; datorie publica. In cadrul fiecarei destinatii, resursele se defalca pe beneficiari, obiective si actiuni.

Distribuirea fondurilor financiare publice pe beneficiari (persoane fizice si/sau juridice) este precedata de inventarierea si evaluarea in expresie baneasca a nevoilor sociale din perioada de referinta. Datorita faptului ca cererea de resurse financiare este mai mare decat oferta lor, este necesar ca autoritatile publice sa trieze si sa ierarhizeze cererile beneficiarilor de fonduri publice solicitate si sa stabileasca unele prioritati, in functie de conditiile concrete ale fiecarei etape.

In tarile dezvoltate cu economie de piata, la finantarea din fondurile publice au prioritate actiunile cu caracter social-cultural, apoi cele privind ordinea interna si apararea tarii; cheltuielile pentru actiunile economice ocupa un loc secundar. In schimb, in tarile in curs de dezvoltare, actiunile economice au cea mai mare pondere in totalul cheltuielilor publice, in raport cu cele sociale.

Resursele financiare publice odata repartizate beneficiarilor, iau concret forma cheltuielilor publice pentru: plata salariilor si a altor venituri de personal; procurari de materiale si plata serviciilor; subventii acordate unor institutii publice si intreprinderi; transferuri catre diverse persoane fizice (pensii, alocatii, burse, ajutoare etc.), etc.

Cele doua faze ale functie de repartitie se realizeaza in procesul de distribuire si redistribuire a produsului intern brut care se desfasoara intre persoane fizice si juridice, pe de o parte, si stat, pe de alta parte.

Constituirea si dirijarea fondurilor publice de resurse financiare reprezinta un proces unitar si neintrerupt, avand un rol important in realizarea reproductie sociale.

Necesitatea constituirii unor fonduri financiare la dispozitia statului, in vederea infaptuirii functiilor si sarcinilor sale, se resimte in toate tarile, indiferent de gradul de dezvoltare, ceea ce confera functie de repartitie un caracter obiectiv. In schimb, modul de constituire a fondurilor si de redistribuire a acestora are un caracter subiectiv, depinzand de: capacitatea factorilor de raspundere de a percepe si raspunde nevoii sociale la un moment dat; gradul de dezvoltare economico-sociala a tarii; orientarea fortelor politice aflate la putere.

Functia de repartitie este importanta prin dimensiunea transferurilor de valoare, determinata de raportul dintre partea din produsul intern brut preluata la dispozitia statului si cheltuita de catre el si partea care ramane la dispozitia celor care au creat acest produs.

Desi, la scara nationala, volumul resurselor prelevate la fondurile financiare publice este, in general, egal cu cel al resurselor distribuite, insusi acest proces complex de prelevare - distribuire realizat prin intermediul statului da nastere unor importante mutatii intre sferele de activitate, intre ramurile si subramurile economice, intre membrii societatii. Aceasta se explica prin faptul ca persoanele fizice si juridice care sunt beneficiare directe sau indirecte ale cheltuielilor publice nu sunt intotdeauna si cele care au participat la constituirea fondurilor publice. Chiar daca unele persoane sunt si platitoare si beneficiare, cele doua calitati se manifesta in proportii diferite una de cealalta. Pentru faptul ca veniturile incasate de la fondurile publice se depersonalizeaza, nu se mai poate determina pe ce destinatii si in ce proportii au fost dirijate sumele provenind de la anumite persoane fizice sau juridice.

Importanta functiei de repartitie rezulta, pe de o parte, din mutatiile care se produc in economie ca urmare a transferurilor de resurse financiare si, pe alta parte, din efectele acestora in plan economic, social, demografic, ecologic, etc.

Functia de repartitie a finantelor publice nu se manifesta doar pe plan intern, ci si pe plan international prin:

acordarea si primirea de imprumuturi externe;

plata cotizatiilor fata de organismele internationale la care statul a aderat;

primirea sau acordarea de ajutoare externe de catre stat.

Redistribuirea intre state a resurselor financiare are loc pe baza deciziilor unilaterale, a conventiilor sau acordurilor bi/multilaterale si se efectueaza cu titlu definitiv sau rambursabil, cu sau fara contraprestatie.