Functiile finantelor publice

Functiile finantelor publice

Unii autori apreciaza ca functiile finantelor publice ar putea fi constituite pe trei coordonate:

-    & 343c29d nbsp;    alocare (functia fiscala) - numita si de repartizare vizeaza formarea veniturilor bugetului de stat si utilizarea lor, efectuarea cheltuielilor prevazute in acesta;

-    & 343c29d nbsp;    stabilizare (functia extrafiscala) - are ca obiect utilizarea resurselor financiare ale statului pentru favorizarea cresterii economice si atenuarea dezechilibrelor economice. Ea presupune interventia statului in activitatea sociala, in general, si in cea economica, in particular. Se urmareste incasarea ritmica si in cuantum a veniturilor statului, cheltuirea acestora potrivit legii, eradicarea/diminuarea/limitarea evaziunii fiscale, evitarea deturnarii.

-    & 343c29d nbsp;    redistribuire (functia sociala) - presupune transferul de putere de cumparare intre diferite domenii de activitate economico-sociala sau intre diferite categorii socio-profesionale. Aceasta functie are un pronuntat caracter de redistribuire intrucat, cel putin intr-o prima faza, resursele statului se formeaza pe baza veniturilor primare, adica a veniturilor obtinute de factorii de productie pe seama contributiei lor la rezultatele activitatii economice: producerea de bunuri materiale, servicii, informatii, inclusiv cele de natura social-culturala, cum sunt educatia, sanatatea, asigurarile sociale etc. Pe seama acestor venituri, statul intreprinde activitati de sustinere fie cu caracter general (pregatire scolara obligatorie, asistenta categoriilor sau persoanelor defavorizate, apararea etc.), fie cu caracter punctual (incurajarea unui anumit gen de activitate, sustinerea unei zone defavorizate etc.).

Marea majoritate a specialistilor in domeniu apreciaza, insa, ca misiunea sociala a finantelor publice se infaptuieste prin doua functii pe care aceasta le exercita, si anume:

·    & 343c29d nbsp;   functia de repartitie;

·    & 343c29d nbsp;   functia de control.

Functia de repartitie presupune constituirea si redistribuirea fondurilor publice. Caracteristic acestei functii este ca prin intermediul ei are loc redistribuirea venitului national.

Functia de repartitie se realizeaza, pe de o parte, prin instituirea unei game foarte variate de impozite, taxe, tarife si contributii pe care trebuie sa le plateasca toti cei care realizeaza venituri si cei care in anumite imprejurari apleaza la unele servicii ale statului. Pe de alta parte, aceasta functie se realizeaza prin stabilirea tipurilor de cheltuieli finantate de la bugetul de stat.

Functia de control, asa cum arata si numele, se refera la controlul atat asupra legalitatii si oportunitatii obtinerii veniturilor, cat si asupra modului de efectuare a cheltuielilor si, mai ales, a eficientei acestora.

Functia de control se realizeaza atat concomitent cu functia de repartitie cat si separat, prin intermediul unor institutii specializate ale statului.

Functia de repartitie

Functia de repartitie a finantelor publice cuprinde doua faze, distincte, dar organic legate intre ele, si anume:

- constituirea fondurilor publice;

- distribuirea fondurilor publice.

Constituirea fondurilor publice se realizeaza in procesul distribuirii si redistribuirii PIB, intre diverse persoane fizice si juridice, pe de o parte, si stat, pe de alta.

La constituirea acestor fonduri participa, in proportii diferite, in raport cu capacitatea lor financiara:

ü    & 343c29d nbsp; unitatile economice, indiferent de forma juridica de organizare a acestora si de forma de proprietate asupra capitalului social;

ü    & 343c29d nbsp; institutiile publice;

ü    & 343c29d nbsp; populatia;

ü    & 343c29d nbsp; persoanele fizice si juridice rezidente in strainatate.

Participarea la constituirea fondurilor publice de resurse financiare imbraca forme diferite, si anume:

ü    & 343c29d nbsp; impozite, taxe, contributii la asigurarile sociale, amenzi, penalitati, varsaminte din veniturile institutiilor publice;

ü    & 343c29d nbsp; redevente si chirii din concesiuni si inchirieri de terenuri si alte bunuri proprietate de stat;

ü    & 343c29d nbsp; venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat si a bunurilor fara stapan;

ü    & 343c29d nbsp; imprumuturi de stat primite de la persoane fizice si juridice;

ü    & 343c29d nbsp; rambursari ale imprumuturilor de stat acordate;

ü    & 343c29d nbsp; donatii, ajutoare si alte transferuri primite;

ü    & 343c29d nbsp; alte venituri.

Distribuirea fondurilor publice de resurse financiare consta in repartizarea acestora pe beneficiari (persoane fizice si juridice), dupa ce s-au inventariat nevoile sociale (cererea de resurse financiare de la fondurile publice) existente in perioada (anul) de referinta.

Datorita faptului ca cererea de resurse financiare este mai mare decat oferta lor, este necesar ca autoritatile publice competente sa trieze si sa ierarhizeze cererile organelor centrale si locale in functie de importanta pe care o reprezinta unele in raport cu celelalte.

Distribuirea acestor fonduri reprezinta, de fapt, dimensiunea volumului cheltuielilor publice pe destinatii, si anume pentru:

ü    & 343c29d nbsp; invatamant, cultura, sanatate;

ü    & 343c29d nbsp; asigurari sociale si protectie sociala;

ü    & 343c29d nbsp; gospodarire comunala si locuinte;

ü    & 343c29d nbsp; aparare nationala;

ü    & 343c29d nbsp; ordine publica;

ü    & 343c29d nbsp; actiuni economice;

ü    & 343c29d nbsp; alte actiuni;

ü    & 343c29d nbsp; datorie publica.

In cadrul fiecarei destinatii, resursele se defalca pe beneficiari, obiective si actiuni.

Aceste fluxuri de resurse financiare se prezinta concret sub forma cheltuielilor pentru:

ü    & 343c29d nbsp; plata salariilor si a altor drepturi de personal;

ü    & 343c29d nbsp; procurari de materiale si plata serviciilor;

ü    & 343c29d nbsp; subventii acordate unor institutii publice si unitati economice;

ü    & 343c29d nbsp; transferuri catre diverse persoane fizice (pensii, alocatii, burse, ajutoare etc.);

ü    & 343c29d nbsp; investitii etc.

De asemenea, dirijarea resurselor financiare de la fondurile publice catre diversi beneficiari se realizeaza tot in procesul distribuirii si redistribuirii PIB si care are loc intre stat si diverse persoane fizice si juridice.

Necesitatea constituirii unor fonduri de resurse financiare la dispozitia statului, in vederea indeplinirii functiilor si sarcinilor sale, se resimte in toate tarile, indiferent de gradul lor de dezvoltare economica, ceea ce confera functiei de repartitie un caracter obiectiv.

In schimb, distribuirea acestor resurse are un caracter subiectiv, deoarece depinde de:

ü    & 343c29d nbsp; capacitatea organelor decizionale de a percepe si raspunde corect nevoii sociale la un moment dat;

ü    & 343c29d nbsp; gradul de dezvoltare economico-sociala a tarii;

ü    & 343c29d nbsp; optiunea fortelor politice aflate la putere.

Functia de control

Functia de control a finantelor publice este indeplinita concomitent cu functia de repartitie, dar are o sfera de manifestare mult mai larga decat aceasta, deoarece vizeaza, pe langa constituirea si repartizarea fondurilor financiare publice, si modul de utilizare a resurselor.

Intre cele doua functii ale finantelor publice exista raporturi de interconditionare. Aceasta interconditionare se manifesta prin faptul ca repartitia ocazioneaza controlul, iar controlul sau nevoile de control determina un anumit mod de mobilizare si alocare a resurselor prin repartitie.

Necesitatea functiei de control a finantelor publice decurge din faptul ca fondurile de resurse financiare publice apartin intregii societati si ca acestea materializeaza o buna parte din PIB.

Controlul statului are o sfera larga de manifestare, cuprinzand toate domeniile vietii sociale care tin de sectorul public si anume: activitatea economica, cultural-educativa, de ocrotire medicala, de asigurari sociale de stat, de aparare nationala, de mentinere a ordinii publice, de protectie sociala s.a.

Controlul financiar se exercita in toate fazele reproductiei sociale, astfel:

a)    & 343c29d nbsp; in faza repartitiei, urmareste:

-    & 343c29d nbsp;    provenienta resurselor care alimenteaza fondurile publice si destinatia acestora;

-    & 343c29d nbsp;    nivelul la care se constituie aceste fonduri;

-    & 343c29d nbsp;    titlul cu care se mobilizeaza si cel cu care se repartizeaza catre diversi beneficiari;

-    & 343c29d nbsp;    gradul si modul de redistribuire a fondurilor financiare publice intre sferele de activitate, sectoarele sociale, membrii societatii si intre diverse regiuni si zone geografice;

-    & 343c29d nbsp;    modul de asigurare a echilibrului intre necesarul de resurse financiare si posibilitatile de procurare etc.

b) in faza productiei, controlul financiar urmareste productia realizata in sectorul public;

c) in faza schimbului, in sectorul public, controlul urmareste daca produsele obtinute in unitatile economice cu capital de stat se realizeaza ca marfuri, daca oferta corespunde cererii si daca preturile marfurilor, stabilite prin mecanismul pietei, acopera cheltuielile de productie si circulatie si un anumit profit;

d) in faza consumului, controlul financiar vizeaza atat consumul productiv al unitatilor economice cu capital de stat (gradul de valorificare a materiilor prime si a materialelor, rentabilitatea diferitelor produse, cursul de revenire la export etc.), cat si consumul final al institutiilor publice (de invatamant, sanatate, cultura, aparare nationala etc.).

In tara noastra, controlul financiar se exercita de organe specializate (ale Curtii de Conturi, Ministerului Finantelor, ministerelor etc.).