Impozitul pe dividende

Cota-parte din profitul obtinut de societatile comerciale ce se va plati fiecarui actionar sau asociat constituie, conform Legii privind societatile comerciale, dividend. Termenul de dividend reprezinta orice distribuire, in bani sau 929f51j in natura, in favoarea actionarilor sau asociatilor, din profitul stabilit pe baza bilantului contabil anual si a contului de profit si pierderi, proportional cu cota de participare la capitalul social.

Subiectii impunerii

Impozitul este datorat de asociatii sau actionarii societatilor comerciale beneficiari de dividende. Subiectii impunerii pot fi atat persoane fizice, cat si persoane juridice, romane sau straine, indiferent de provenienta si natura capitalului social al societatilor comerciale distribuitoare a dividendelor.

Baza impozabila

Impozitul se calculeaza in raport cu suma totala pe care o reprezinta dividendele cuvenite fiecarui subiect al impunerii. Marimea dividendelor este dependenta de volumul profitului net total si de cota de participare la capitalul social al subiectului impunerii.

In cazul dividendelor in natura, evaluarea produselor acordate ca plata in natura se face la pretul de vanzare practicat de unitate pentru produsele din productia proprie sau la pretul de achizitie pentru alte produse, iar in cazul serviciilor, pe baza tarifelor pentru aceste servicii. Preturile tarifare sunt cele practicate la data efectuarii platii in natura.

La societatile cu capital integral sau majoritar de stat, dividendele ce urmeaza a fi supuse impozitarii se determina prin deducerea, din profitul ramas dupa plata impozitului pe profit, a fondului de participare a salariatilor la profit, in cota de 10%, a cotei de participare a managerului la profitul net, precum si a sumelor pentru constituirea resurselor proprii de finantare, in proportie de pana la 50 %. La stabilirea acestor limite s-a urmarit combaterea tendintei societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat de a repartiza in totalitate profitul pentru premierea personalului sau constituirea fondurilor mentionate, iar a societatilor cu capital majoritar privat de a repartiza profitul in intregime pentru dividende.

Cota de impunere

Actul normativ care reglementeaza din punct de vedere juridic regimul dividendelor (Legea privind codul fiscal) stabileste procentul de 10 % din suma dividendelor brute platite actionarilor sau asociatilor drept cota de impunere. Nivelul cotei de impunere este redus in raport cu cel practicat in alte tari, urmarindu-se stimularea privatizarii, la stabilirea lui avandu-se in vedere practica conventionala internationala a Romaniei (in multe din cele peste 50 de conventii pentru evitarea dublei impuneri incheiate de Romania cu alte state s-a prevazut impozitarea la sursa a dividendelor).

Intentia executivului de a introduce in impozitul pe venitul global veniturile din dividende in perioada urmatoare, este greu acceptata de mediul de afaceri din Romania.

Platitorul impozitului

Platitorul impozitului pe dividende nu este subiectul impunerii, ci o alta persoana. Astfel, dividendele fiind supuse impozitarii prin procedeul retinerii la sursa, obligatia calcularii, retinerii si varsarii impozitului pe dividende revine persoanelor juridice o data cu plata dividendelor catre actionari sau asociati.

Plata impozitului

Impozitul se retine de la asociati sau actionari odata cu plata efectiva a dividendelor, moment care reprezinta si termenul de plata a impozitului. In cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost platite actionarilor sau asociatilor, dupa caz, pana la sfarsitul anului in care s-a aprobat bilantul contabil, termenul de plata as impozitului pe dividende este pana la 31 decembrie a anului respectiv.

Plata impozitului pe dividende se face in lei. In situatiile in care plata dividendelor se face in valuta, impozitul, majorarile de intarziere, cat si amenzile reglementate de lege, se vireaza in lei proveniti din schimb valutar la cursul in vigoare la data efectuarii platii. Obligatiile fiscale reglementate sunt venituri ale bugetului de stat.

In cazul in care impozitul pe dividende nu este platit la termen, persoana juridica este obligata la plata majorarilor de intarziere incepand cu ziua lucratoare imediat urmatoare expirarii termenului de plata si cu data platii efective a impozitului. Cota majorarii de intarziere aplicata va fi cea prevazuta de legislatia referitoare la calculul si plata sumelor datorate pentru neachitarea la termen a impozitelor si taxelor.

Controlul fiscal

Constatarea, controlul, urmarirea si incasarea impozitului pe dividende, precum si a majorarilor de intarziere aferente, se efectueaza de catre aparatul fiscal din subordinea directiilor generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti.

In vederea determinarii obligatiilor fiscale, organele fiscale au dreptul de a controla operatiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea platii impozitului pe dividende, precum si a retine extrase sau fotocopii ale documentelor care pot constitui dovezi in determinarea obligatiei fiscale.

Impozitul pe dividende si majorarile de intarziere care nu au fost platite in termenul si in conditiile prevazute sunt recuperate conform legii, prin executare silita.

In cazul unei cereri pentru restituirea unei parti din impozitul pe dividende achitat peste suma datorata depusa in termenul stabilit, aparatul fiscal de specialitate va putea compensa suma acelei plati, asa cum a fost determinata de acesta, cu alte obligatii fiscale ale persoanei juridice care a facut plata peste nivelul impozitului pe dividende datorat sau vor restitui pe baza de solicitare, in lipsa altor datorii scadente, sumele platite in plus. Termenul de prescriptie pentru stabilirea impozitului pe dividende este de 5 ani de la data la care a expirat termenul prevazut initial. Cererile pentru compensarea sau restituirea impozitului pe dividende platit in plus peste suma datorata nu pot fi facute dupa 5 ani de la expirarea termenului la care contribuabilul era indreptatit sa ceara restituirea.

In sistemul fiscal din Romania, impozitul pe dividende, ca si cel pe dobanzi sunt considerate impozite finale.

Secretul fiscal

In orice sistem fiscal, secretul fiscal este serios tratat, acordandu-i-se importanta cuvenita, dar fara a impiedica procesul de transparenta care devine o necesitate.

Functionarii publici din cadrul unitatilor fiscale, inclusiv persoanele care nu mai detin aceasta calitate, sunt obligati sa pastreze secretul asupra informatiilor pe care le detin, urmare exercitarii atributiilor de serviciu. Informatiile referitoare la o persoana fizica sau juridica in legatura cu dividendele si impozitul pe dividende pot fi transmise numai:

altor autoritati cu atributii fiscale, in scopul realizarii unor obligatii ce decurg din aplicarea unei legi fiscale;

autoritatilor fiscale ale altei tari in baza unei conventii pentru evitarea dublei impuneri;

autoritatilor judiciare competente potrivit legii. Persoana care primeste informatii fiscale este obligata sa pastreze secretul asupra informatiilor primite. Informatia referitoare la o persoana fizica sau juridica constituie secret profesional si poate fi transmisa si unei alte persoane fizice sau juridice numai cu consimtamantul scris al acesteia.