Imprumuturile de stat

IMPRUMUTURILE DE STAT

1. Caracteristicile imprumuturilor de stat
2. Elementele tehnice ale imprumuturilor de stat
3. Avantaje si facilitati ale imprumuturilor de stat
4. Clasificarea imprumuturilor de stat

1. CARACTERISTICILE IMPRUMUTURILOR DE STAT

Imprumutul de stat reprezinta o intelegere intre o persoana fizica sau juridica, pe de o parte, si stat, pe de alta parte, prin care prima constituie sa puna la dispozitia statului o suma de bani, sub forma de imprumut, pe o perioada determinata, iar acesta din urma se angajeaza sa o restituie la termenul stabilit si sa achite dobanda.

Trasaturile caracteristice ale imprumuturilor de stat:

- imprumutul de stat are caracter contractual - imprumutul de stat exprima acordul de vointa al partilor, cu o precizare: conditiile de emisiune si rambursare, forma si marimea venitului pe care il asigura si eventualele avantaje acordate imprumutatorilor se stabilesc de organele de decizie competente ale statului, fara consultarea prealabila a subscriitorilor potentiali.

- imprumutul de stat are caracter rambursabil, restituindu-se la termenul fixat persoanelor fizice sau juridice care l-au acordat;

- imprumutul de stat asigura o contraprestatie, sub forma dobanzii, sub forma castigului sau sub ambele forme, la care se pot adauga si alte avantaje materiale.

2. ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPRUMUTURILOR

a)      denumirea imprumutului;

b)      valoarea nominala;

c)      valoarea reala;

d)      cursul;

e)      termenul de rambursare;

f)        dobanda;

g)      avantaje si facilitati.

a) Denumirea imprumutului poate fi legata de destinatia acestuia, caracterul exceptional sau obiectivul urmarit fiind precizat in denumirea imprumutului (ex: imprumutul inzestrarii armatei; imprumutul pentru reconstructie). In cazul imprumuturilor contractate pentru acoperirea deficitelor bugetare, in denumirea imprumutului se precizeaza anul contractarii, nivelul dobanzii, forma pe care o imbraca venitul (ex: imprumutul de stat 2008).

b) Valoarea nominala reprezinta suma inscrisa pe titlul unui imprumut de stat si exprima marimea creantei pe care detinatorul o are de incasat de la stat. La scadenta, statul achita detinatorului valoarea nominala a titlului. Daca detinatorul doreste sa-si recupereze banii inainte de scadenta titlului, el poate sa-l vanda la bursa.

c) Valoarea reala reprezinta suma cu care se cumpara (se vinde) un inscris la o bursa. Valoarea reala poate fi egala, mai mare sau mai mica decat valoarea nominala. Marimea valorii reale depinde de cursul cu care se coteaza titlurile publice la bursa, curs care depinde de raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut, de nivelul dobanzii, precum si de alte avantaje oferite de stat detinatorilor de inscrisuri.

d) Cursul exprima pretul cu care se cumpara si se vand 100 de unitati monetare in valoare nominala.

Cursul poate fi:

- al pari, adica egal cu 100;

-sub pari, adica mai mic decat 100;

- supra pari, adica mai mare decat 100.

La lansarea unui imprumut de sta, cursul obligatiunii este de regula sub pari.

e) Termenul de rambursare

Imprumuturile de stat pot fi:

- cu termene precise de rambursare, care pot fi:

pe termen scurt (sub 1 an) -  statul apeleaza la ele atunci cand bugetul prezinta neconcordante intre momentul incasarii veniturilor prevazute si momentul efectuarii cheltuielilor aprobate.

pe termen mediu (intre 1 si 5 ani)      sunt contractate de stat

pe termen lung (peste 5 ani)              pentru acoperirea

deficitelor bugetare

grave sau pentru

finantarea unor cheltuieli

de investitii de mare

valoare

- fara termene precise de rambursare

Inscrisurile emise de stat poarta denumiri diferite, in functie de termenul pentru care s-a contractat imprumutul si de caracteristicile inscrisurilor respective care, de asemenea, difera de la o tara la alta.

Pentru imprumuturile pe termen scurt se emit:

- bonuri de tezaur - pot fi lombardate la banci si vandute la licitatie la cursuri variabile;

- polite de tezaur - sunt supuse dreptului cambial, care reglementeaza conditiile in care pot fi scontate la banci, executate silit etc.

- certificate (bonurile de impozite) sunt inscrisuri nepurtatoare de dobanda, pe care statul le inmaneaza creditorilor sai pentru plata unor angajamente; detinatorii lor le pot folosi pentru achitarea impozitelor datorate statului.

Pentru imprumuturile pe termen mediu si lung se emit obligatiuni sau titluri de renta, iar pentru cele fara termen, titluri de renta perpetua.

f) Dobanda este pretul pe care statul il plateste creditorilor sai pentru folosirea sumei imprumutate si imbraca forma:

- dobanzii - venit fix de care beneficiaza toti detinatorii de inscrisuri, proportional cu valoarea nominala a sumelor imprumutate;

- castigurilor - venit diferentiat ca marime, de care beneficiaza numai un numar restrans de detinatori;

- forma combinata a dobanzii si a castigurilor sau forma altor avantaje.

De regula, rata dobanzii la imprumuturile de stat se mentine la un nivel apropiat, dar mai mic fata de ratele la creditele bancare, diferind de la o tara la alta si de la o perioada la alta.

3. Avantaje si facilitati:

Pentru a face mai atractive imprumuturile, statul poate proceda la:

- inlocuirea dobanzii cu castiguri;

- plasarea imprumuturilor la un curs sub valoarea nominala si acordarea unei prime de rambursare (prima de rambursare reprezinta diferenta dintre valoarea nominala a unui titlu de stat, la care se ramburseaza imprumutul si valoarea reala la care acesta a fost plasat, atunci cand: a) cursul de emisiune a fost sub pari, iar la rambursare al pari; b) cursul de emisiune a fost al pari, iar la rambursare supra pari);

- scutirea de impozite si taxe a veniturilor din imprumuturile publice si/sau a tranzactiilor lka bursa ce efecte publice;

- acceptarea de catre stat a unor inscrisuri ale imprumuturilor sale , la valoarea nominala, drept plata in contul impozitelor datorate de catre detinatorul lor inainte de expirarea termenului de rambursare;

- garantarea impotriva variatiilor monetare.

4. CLASIFICAREA IMPRUMUTURILOR DE STAT

Imprumuturile de stat se pot clasifica in functie de urmatoarele criterii:

a) in functie de termen:

- imprumuturi de stat pe termen scurt (pana la un an) - se folosesc ca resurse de trezorerie pentru asigurarea echilibrului in executie a bugetului public

- imprumuturi de stat pe termen mediu (2-5 ani) si lung (peste 5 ani) - se folosesc pentru acoperirea integrala a cheltuielilor inscrise in bugetul anual, al caror nivel este mai mare decat cel al resurselor;

b) in functie de locul de plasare (contractare):

- imprumuturi interne (de pe piata interna a capitalului de imprumut) - pentru asigurarea lichiditatilor pe termen scurt, pentru acoperirea deficitului bugetar, pentru refinantarea datoriei publice

- imprumuturi externe (de pe piata externa a capitalului de imprumut) - pentru finantarea unor obiective de investitii legate de reforma, restructurare, modernizare sau dezvoltare sau de echilibrare a balantei de plati externe;

c) in functie de pozitia statului fata de creditori:

- imprumuturi contractate direct de catre stat;

- imprumuturi garantate de stat, ele fiind contractate de catre agentii economici sau alte entitati de drept.