Imprumuturile de stat

Imprumuturile de stat

Pentru a acoperi anumite necesitati de trezorerie sau in conditii de dezechilibru bugetar, statul, prin intermediul guvernului, apeleaza la imprumuturi de stat.

Inainte de a apela la imprumuturi de stat, el poate recurge la majorarea impozitelor existente sau la introducerea de impozite noi. In conditiil 434i89e e in care aceste posibilitati sunt epuizate, iar riscul folosirii lor in extremis este evident, se alege a doua solutie, a imprumuturilor de stat.

In Romania, cadrul legal imputerniceste Guvernul, prin Ministerul Finantelor Publice, ca contracteze imprumuturi de stat interne si externe, pentru urmatoarele actiuni:

finantarea deficitului bugetului de stat

sustinerea balantei de plati si pentru consolidarea rezervei valutare;

finantarea unor proiecte de investitii considerate prioritare pentru   agenti economici;

rambursarea unor imprumuturi garantate de stat;

finantarea unor cheltuieli legate de dezastre naturale sau calamitati;

reglarea soldului contului general al Trezoreriei Statului;

alte actiuni cu caracter economic sau social, cum ar fi: dezvoltare locuri de munca, restructurare economica, proiecte de infrastructura, achizitii publice etc.

Considerentele pentru care imprumutul de stat se justifica, sunt urmatoarele:

q      o majorare recunoscuta a presiunii fiscale duce la impotriviri din partea platitorilor si produce efecte economico - sociale negative;

q      atrage o parte a capitalului privat intr-un circuit economic mai sigur din punct de vedere al plasamentelor;

q      apelarea la imprumuturi de stat poate contribui la dezvoltarea economica cu efecte economice pozitive  pe termen lung;

q      imprumutul de stat reprezinta o intelegere intre persoane fizice sau juridice si reprezentantii statului, prin care primii pun la dispozitia statului o suma de bani, pe care statul se obliga sa o ramburseze la un anumit termen stabilit, impreuna cu dobanda si alte costuri adiacente.

Imprumuturile de stat au urmatoarele trasaturi caracteristice:

Exprima un raport juridic contractual prin liberul acord al partilor, imprumutatori si imprumutati. Acest liber acord al partilor de-a lungul istoriei, a fost uneori fortat in cazuri extreme, de exemplu in situatia inlaturarii efectelor crizelor  economice a unor razboaie sau a unor calamitati naturale.

Imprumuturile au un caracter rambursabil, la termenul stabilit prin contract, imprumutul se restituie.

Imprumuturile de stat asigura furnizorilor de resurse publice o contraprestatie, cuantificata in volumul dobanzii cuvenite pentru suma imprumutata.

Actiunile necesare pentru lansarea unui imprumut de stat presupune cunoasterea elementelor tehnice ale acestuia, care sunt:

denumirea imprumutului, care poate face trimitere la actiunea sau activitatea ce urmeaza a fi finantata;

valoarea nominala, valoarea reala si cursul inscrisurilor emise (titluri, obligatiuni etc). Valoarea nominala este valoarea pe care debitorul o incaseaza de la stat in momentul rascumpararii inscrisului. Suma cu care se vinde de catre stat inscrisul este valoarea reala

termenul de rambursare, respectiv termenul in conditiile in care inscrisul poate fi rascumparat de catre stat;

dobanda, respectiv costul pentru stat si castigul pentru cel care a creditat statul.

In practica financiara sunt cunoscute 3 metode de derulare a imprumuturilor de stat, si anume:

a)     subscriptie publica (certificate de trezorerie)

b)       prin intermediul unor societati bancare sau grupuri de banci care se angajeaza sa realizeze operatiunile financiare necesare in numele statului, fie pe baza de comision, fie sa le cumpere in anumite conditii;

c)        vanzare la bursa, prin intermediul unor agenti de specialitate.