Izvoarele formale ale reglementarilor bugetare

Izvoarele formale ale reglementarilor bugetare

Supunandu-se principiului legalitatii, administrarea finantelor publice este reglementata prin normele dreptului.

Astfel, Legea finantelor publice nr. 500/2002, stabileste principiile, cadrul 222b12c general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitatile institutiilor publice implicate in procesul bugetar.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea finantelor publice resursele financiare publice se constituie si se gestioneaza printr-un sistem de bugete, care cuprinde:

a)      bugetul de stat;

b)      bugetul asigurarilor sociale de stat;

c)      bugetul fondurilor speciale;

d)      bugetul trezoreriei statului;

e)      bugetul institutiilor publice autonome;

f)       bugetul institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz;

g)      bugetul institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

h)      bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursari, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;

i)        bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Se constata ca Legea finantelor publice promoveaza un sens mai larg asociat conceptului de resurse financiare gestionate prin bugetele publice decat cel de buget public national prevazut la art. 137 din Constitutia Romaniei.

Prin legile bugetare anuale se prevede si se autorizeaza, pentru anul bugetar veniturile si cheltuielile bugetare, precum si reglementarile specifice exercitiului bugetar.

In cadrul legilor bugetare anuale se includ urmatoarele:

a)      legea bugetului de stat, legea de rectificare a bugetului de stat;

b)      legea bugetului asigurarilor sociale de stat, legea de rectificare a bugetului asigurarilor sociale de stat.

Potrivit art. 7 din Legea finantelor publice rezultatele fiecarui exercitiu bugetar se aproba prin:

a)      legea privind contul general anual de exercitiu a bugetului de stat;

b)      legea privind contul general anual de exercitiu a bugetului asigurarilor sociale de stat.

In domeniul financiar autoritatea publica este obligata sa intocmeasca un plan anual prin care sa prevada suma veniturilor si cheltuielilor publice. Acest program este supus apoi discutiei si aprobarii puterii legislative. Principala motivatie pentru intocmirea bugetului este una de natura financiara si consta in aceea ca, prin structurarea si dimensionare veniturilor ce urmeaza a se colecta si a cheltuielilor publice, se asigura o gestionare rationala a fondurilor publice si se vizeaza o cheltuire eficienta a acestora.

In conditiile finantelor clasice, bugetul public era considerat, ca act legislativ, doar o lista a cheltuielilor si a veniturilor publice, fara specificare vreunei legaturi cu starea si perspectivele economiei nationale.

In conditiile tot mai complexe ale vietii economico-sociale de astazi, doctrina financiara a completat imaginea despre buget si a legat existenta acestuia de mersul si starea intregii economii nationale. Astfel, in toate tarile dezvoltate notiunea de buget se refera la doua structuri diferite:

     bugetul economiei nationale;

     bugetul de stat (bugetul propriu-zis ale autoritatii publice).

Bugetul economiei nationale este un plan/program ce se intocmeste anual si cuprinde totalitatea veniturilor si a cheltuielilor dintr-o economie nationala, indiferent daca acestea sunt publice sau private. Acest buget cuprinde in fapt, pe langa bugetele autoritatii publice si totalitatea bugetelor private (ale agentilor economici). De regula, este un buget informativ, orientativ si nu este executoriu, in consecinta nu se supune aprobarii legislativului. Bugetul economiei nationale serveste ca baza pentru argumentatia financiar-economica, politica si sociala a guvernului.

Bugetul public (de stat) se elaboreaza pornind de la bugetul economiei nationale, insa cuprinde numai resursele si cheltuielile autoritatii publice. Bugetul public se supune in mod obligatoriu discutiei amanuntite a Parlamentului si aprobarii acestuia. Dupa aprobarea de catre Parlament, bugetul de stat devine lege si astfel, este posibila incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor publice.

Structura sistemului bugetar este adecvata organizarii administrative a statului. Astfel, intr-un stat unitar (spre exemplu, Romania) bugetul de stat este organizat pe doua paliere: bugetul administratiei centrale de stat si bugetele administratiei locale. Aceasta este o structurare simplificata a sistemului bugetar care insa, in Romania, asa cum precizeaza legea finantelor publice, este reprezentat de un sistem unitar de bugete: 'resursele financiare publice se constituie si se gestioneaza printr-un sistem unitar de bugete, si anume: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului si bugetele altor institutii publice cu caracter autonom, in conditiile asigurarii echilibrului financiar'¹.

In statele federale sistemul bugetar este structurat pe trei nivele mari:

bugetul federatiei,

bugetele statelor membre, ale provinciilor sau ale landurilor si

bugetele locale.

O problema esentiala in cadrul procesului bugetar o reprezinta repartizarea veniturilor si cheltuielilor intre diferitele nivele ale sistemului bugetar. Aceasta repartizare se face in raport cu atributiile ce revin la fiecare nivel in realizarea actiunilor publice. Ca regula generala, toate impozitele indirecte sunt venituri ale administratiei centrale de stat, iar impozitul pe avere se face venit la bugetele locale. Impozitele pe venituri se repartizeaza intre organele administratiei centrale si locale, in functie de sarcinile ce revin fiecarui nivel organizatoric al statului.