MECANISMUL FINANCIAR, SISTEMUL FINANCIAR SI POLITICA FINANCIARA

conceptul de mecanism financiar

sistemul financiar: structura si caracteristici

aparatul financiar

politica financiara

In acest capitol sunt abordate aspecte cu privire la definirea mecanismului economic de functionare al unei tari si, in principal, a mecanismului financiar, privit prin prisma componentelor sale. Totodata, este definit sistemul financiar si categoriile de relatii financiare care alcatuiesc structura sa, precum si caracteristicile acestora determinate de trasaturile fenomenelor si proceselor economice pe care le exprima si care justifica existenta lor. Strans legat de sistemul financiar sunt prezentate organele si institutiile cu atributii si raspunderi in domeniul financiar, care, de fapt, alcatuiesc aparatul financiar, corespunzatoare verigilor sistemului financiar si de credit.

Realizarea obiectivelor financiare ale programului partidului (coalitiei de partide) care guverneaza la un moment dat este conditionata de asigurarea resurselor financiare necesare din partea statului, care impune utilizarea unor parghii economico-financiare, instrumente, institutii si reglementari financiare. Toate acestea isi gasesc fundamentul in politica financiara care stabileste raporturile financiare dintre stat, pe de o parte, si agentii economici si populatie, pe de alta parte.

Mecanism economic de functionare al unei tari;

Mecanism financiar;

Sistem financiar;

Verigi ale sistemului financiar;

Aparat financiar;

Politica financiara;

Strategia in domeniul politicii financiare;

Tactica in politica financiara.

Conceptul de mecanism financiar

Fiecare tara dispune de un anumit volum de resurse materiale, umane, financiare, informationale etc., de a caror utilizare depinde forta ei economica. Tara respectiva trebuie sa asigure circuitul acestor resurse, sa organizeze utilizarea eficienta a lor, precum si o serie de programe care sa conduca la obtinerea de rezultate profitabile in intreaga activitate desfasurata. Pentru realizarea acestor obiective trebuie construite anumite structuri, adica anumite forme de organizare, de supraveghere si control. La baza structurilor construite stau o serie de principii in functie de care se organizeaza activitatea economico-sociala, se cuantifica resursele, se evalueaza efectele si se determina eficienta. De asemenea, sunt stabilite instrumentele cu ajutorul carora se asigura stimularea sau franarea dezvoltarii anumitor ramuri sau sectoare de activitate, se previn sau se combat anumite fenomene, se realizeaza echilibrul necesar in toate domeniile economice si sociale.

In cadrul mecanismului economic de functionare al unei tari un loc important in ocupa mecanismul financiar.

Mecanismul financiar al Romaniei este constituit din totalitatea structurilor, formelor, metodelor, principiilor si parghiilor economico-financiare prin intermediul carora se constituie, se repartizeaza si se utilizeaza fondurile banesti ale statului necesare indeplinirii functiilor si sarcinilor sale in conditiile economiei de piata si a actiunii libere a agentilor economici.

Putem afirma ca mecanismul financiar al tarii noastre este alcatuit din urmatoarele componente:

- sistemul de structuri si forme de functionare a repartitiei financiare si de credit;

- sistemul de principii, metode si instrumente de conducere a activitatii financiare;

- sistemul de modele si tehnici de masurare, urmarirea si stimulare a eficientei economico-sociale.

Mecanismul financiar nu este stabilit odata pentru totdeauna, ci este perfectibil, are un caracter dinamic si o structura relativa. Unele din componentele lui prezinta, relativ, un grad mai mare de stabilitate, cum ar fi sistemul financiar, structura organelor financiare, in timp ce altele au un caracter mai mobil cum este cazul parghiilor financiare, a reglementarilor juridice referitoare la activitatea financiara.

Aceasta mobilitate a mecanismului financiar este data de faptul ca, la elaborarea, sa s-a avut in vedere o abordare cibernetica a acestuia in sensul ca atunci cand se manifesta o influenta a unor factori din afara sistemului, prin deciziile organelor competente pot fi limitate si chiar deviate aceste influente si in acest fel se poate mentine functionalitatea mecanismului financiar.

Sistemul financiar: structura si caracteristici

Finantele Romaniei constituie un sistem de relatii economice, expr 444i83e imate sub forma baneasca, prin intermediul carora se asigura formarea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti necesare statului si organismelor sale pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii, adica pentru
indeplinirea functiilor statului si realizarea reproductiei sociale.

Avand in vedere cele de mai sus mentionam ca ansamblul relatiilor financiare este format din mai multe grupe de relatii in functie de metodele folosite la mobilizarea si repartizarea fondurilor banesti si de destinatiile pe care acestea le primesc. Ansamblul (totalitatea) relatiilor financiare indeplineste conditiile unui sistem pe care-l denumim sistemul relatiilor financiare sau sistemul financiar.

Categoriile de relatii financiare ce alcatuiesc sistemul financiar, care mai sunt cunoscute si sub numele de verigi ale sistemului relatiilor financiare sunt urmatoarele:

finantele intreprinderilor (agentilor economici);

bugetul de stat;

asigurarile sociale;

asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila;

creditul.

Figura 2.1. Verigile sistemului financiar

Fiecare categorie de relatii financiare care compun sistemul financiar se caracterizeaza prin anumite trasaturi specifice fenomenelor si proceselor economice pe care le exprima si care justifica existenta acestora in mod independent, avand o sfera de relatii financiare bine definita. Intre ele exista, insa, legaturi stranse, determinate de faptul ca fenomenele si procesele economice pe care le reprezinta au anumite trasaturi comune.

Finantele intreprinderilor (agentilor economici), in calitatea de veriga de baza a sistemului financiar, reprezinta relatii economice de repartitie in forma baneasca a produsului intern brut creat in cadrul acestora, ce apar in legatura cu formarea fondurilor banesti ale statului, a fondurilor proprii ale agentilor economici, precum si in legatura cu repartizarea si utilizarea resurselor financiare ce raman la dispozitia agentilor economici.

Finantele intreprinderilor exprima acea parte a relatiilor de repartitie prin intermediul carora se asigura constituirea capitalului social al agentilor economici si modificarea marimii acestuia, formarea si utilizarea fondurilor destinate activitatilor economice si a celor social-culturale, precum si achitarea obligatiilor fata de celelalte verigi ale sistemului financiar si de credit.

Avand in vedere forma de proprietate asupra capitalului social, finantele intreprinderilor vizeaza agentii economici cu capital de stat, privat sau mixt la care se adauga agentii economici ce functioneaza sub forma organizatiilor cooperatiste. In mod similar, in categoria agentilor economici sunt incluse si asociatiile familiale si persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitati economico-sociale in mod independent.

Bugetul de stat este veriga centrala a sistemului financiar pentru ca relatiile economice ce reprezinta continutul bugetului de stat mijlocesc constituirea si repartizarea principalului fond de resurse banesti ale statului.

Bugetul de stat impreuna cu fondurile speciale extrabugetare si cu bugetele locale alcatuiesc bugetul public national.

Intre bugetul de stat ca veriga centrala a sistemului financiar si celelalte verigi exista legaturi de interconditionare in sensul ca resursele bugetului de stat se formeaza pe seama valorii nou create de catre agentii economici si se utilizeaza pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor statului si pentru satisfacerea altor nevoi ale societatii.

Asigurarile sociale reprezinta acele relatii banesti care apar in legatura cu constituirea fondurilor de asigurari sociale si repartizarea acestora pentru acordarea de pensii, diferite ajutoare si indemnizatii cetatenilor. Asigurarile sociale, in functie de sfera in care actioneaza si de caracterul institutiilor care gestioneaza fondurile constituite, pot fi de stat sau private.

Asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila reprezinta relatii banesti ce iau nastere in scopul constituirii fondurilor de asigurare pe seama primelor platite de asigurati, repartizarii si utilizarii acestora pentru prevenirea daunelor, compensarea pagubelor si prejudiciilor si acordarea sumelor asigurate la producerea evenimentelor acoperite prin asigurare. In prezent, in Romania, acest tip de relatii se deruleaza atat prin societati de asigurare cu capital de stat, precum si prin societati de asigurari cu capital privat.

Creditul exprima relatii de repartitie ce iau nastere pentru constituirea unor fonduri prin atragerea disponibilitatilor banesti temporar libere ale agentilor economici si populatiei si repartizarea acestora avand la baza principiul rambursabilitatii pentru satisfacerea unor necesitati cu caracter temporar ale statului, ale altor agenti economici si ale populatiei. Categoria economica de credit apare sub forma creditului bancar, a creditului cooperatist si a creditului public.

In cadrul relatiilor de credit bancar, bancile acorda credite agentilor economici si populatiei folosind fondurile lor proprii si resursele temporare libere mobilizate de la persoane juridice si fizice.

Creditul cooperatist se deruleaza prin intermediul cooperativelor de credit (care mai sunt cunoscute si sub numele de banci populare).

Creditul public este acea forma a creditului in care statul sau institutiile sale contracteaza, de la persoane fizice, persoane juridice sau de la organisme financiar bancare internationale, imprumuturi pentru acoperirea cheltuielilor ordinare care depasesc incasarile din veniturile ordinare.

Aparatul financiar

Activitatea acestui sistem de organe si institutii este coordonata si controlata de Parlamentul Romanie, care, in calitate de organ suprem al puterii de stat, are menirea de a examina si aproba legi.

In domeniul finantelor publice stabileste si aproba legea finantelor publice, legea datoriei publice, legea bancara, legea privind bursele de marfuri, de valori si societatile de valori mobiliare, precum si legi cu privire la impozitele, taxele si alte venituri ale statului etc.

Totodata, Parlamentul examineaza si aproba bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si reglementari privind constituirea si utilizarea fondurilor speciale si contul general de executie al bugetului de stat si a celorlalte bugete si fonduri speciale.

Presedintia Romaniei are un rol deosebit in domeniul finantelor publice. Ei ii revine rolul de a analiza legile adoptate de Parlament si a le promulga, atunci cand Presedintele nu are obiectiuni. Daca se apreciaza ca unele prevederi sau legea in ansamblu nu corespund intereselor tarii, poate retrimite, pentru o noua examinare, Parlamentului legile prezentate spre promulgare.

Curtea de Conturi a Romaniei este organul suprem de control financiar si de jurisdictie in domeniul finantelor publice, care functioneaza pe langa Parlament, dar asi exercita functiile in mod independent.

Activitatea de control este desfasurata pe baza propriilor sale decizii sau pe baza solicitarilor Camerei Deputatilor si Senatului.

Anual, Curtea de Conturi elaboreaza un raport ce se ianinteaza spre dezbatere Parlamentului si se publica in Monitorul Oficial.

Prin activitatea de control pe care o desfasoara, Curtea de Conturi urmareste modul de gestionare a finantelor publice, a fondurilor speciale si a creditului public. Ea colaboreaza si cu organismele internationale de profil, exercitand, in numele acestora, controlul asupra gestionarii fondurilor puse la dispozitia Romaniei, in conditiile in care, prin conventii sau alte intelegeri internationale se stabilesc asemenea competente.

Sub incidenta controlului Curtii de Conturi se afla:

- statul si unitati administrativ-teritoriale, in calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile si institutiile lor publice, autonome sau neautonome;

- Banca Nationala a Romaniei;

- regiile publice autonome;

- societatile comerciale (companiile nationale) la care statul, unitatile administrativ-teritoriale, institutiile publice sau regiile autonome detin, singure sau impreuna, integral sau mai mult de jumatate din capitalul social;

- organismele autonome de asigurari sociale sau de alta natura, care gestioneaza bunuri, valori sau fonduri, intr-un regim legal obligatoriu, in cazul in care prin normele in vigoare s-a prevazut acest fapt.

Guvernul Romaniei are sarcina de a exercita conducerea generala a activitatilor executive in domeniul finantelor publice, in care scop examineaya periodic situatia financiara pe economie, executia bugetului public national si stabileste masuri pentru imbunatatirea echilibrului financiar.

Guvernul elaboreaza proiectul bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat si contul general anual de executie al bugetului si le supune spre aprobare Parlamentului, iar dupa aprobare raspunde de realizarea prevederilor bugetare.

Ministerul Finantelor Publice este organizat si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, in subordinea Guvernului, care aplica Strategia si Programul de guvernare in domeniul finantelor publice.

In subordinea Ministerului Finantelor publice se organizeaza si functioneaza Agentia Nationala de Administrare Fiscala, organ de specialitate al administratiei publice centrale, institutie publica cu personalitate juridica, finantara de la bugetul de stat.

Ministerul Finantelor Publice contribuie la elaborarea si implementarea Strategiei si a Programului de guvernare in domeniul finantelor publice, in exercitarea administrarii generale a finantelor publice, asigurand utilizarea parghiilor financiare si valutare in concordanta cu cerintele economiei de piata si pentru stimularea initiativei agentilor economici.

Ministerul Finantelor Publice urmareste indeplinirea masurilor necesare in vederea realizarii cerintelor de aderare la Uniunea Europeana in domeniul sau de activitate. In acest sens, principiile care stau la baza activitatii Ministerului Finantelor Publice sunt:

coerenta, stabilitatea si predictibilitatea finantelor publice pe termen mediu;

armonizarea cadrului legislativ cu reglementarile Uniunii Europene;

intarirea autoritatii institutiei;

perfectionarea managementului fondurilor publice;

transparenta activitatii in toate domeniile sale de activitate;

colaborarea cu partenerii sociali;

asigurarea unui mediu de afaceri concurential si predictibil.

In realizarea functiilor sale Ministerul Finantelor Publice are, in principal, urmatoarele atributii:

- propune strategii de dezvoltare pe termen mediu si lung si solutii de reforma in domeniul finantelor publice;

- elaboreaza proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat si raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum si proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificarile corespunzatoare;

- stabileste echilibrul bugetar in faza de elaborare a proiectului bugetului de stat si a rectificarii acestuia;

- stabileste metodologii pentru elaborarea proiectului bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, al bugetelor fondurilor speciale si a proiectelor bugetelor locale.

- analizeaza periodic modul de realizare a prevederilor bugetare, in corelare cu indicatorii macroeconomici si prezinta informari Guvernului cu propuneri de imbunatatire;

- urmareste executia operativa a bugetului general consolidat, stabileste masurile necesare pentru incasarea veniturilor si limitarea cheltuielilor in vederea incadrarii in deficitul bugetar aprobat;

- elaboreaza si aproba clasificatia indicatorilor privind finantele publice;

- elaboreaza proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat, al legii bugetului asigurarilor sociale de stat, precum si proiectul legii de rectificare a acestuia;

- analizeaza, fundamenteaza, propune cadrul legislativ si stabileste masuri privind imprumuturile necesare in vederea acoperirii deficitului bugetar si refinantarii datoriei publice sau pentru actiuni si lucrari de interes public;

- administreaza datoria publica, urmareste rambursarea acesteia si achitarea dobanzilor aferente;

- colaboreaza cu Banca Nationala a Romanei la elaborarea balantei de plati externe, a balantei creantelor si angajamentelor externe, a reglementarilor din domeniul monetar si valutar si informeaza semestrial Guvernul asupra modului de realizare a acestora, cu propuneri de solutii in acoperirea deficitului sau utilizarii excedentului din contul curent al balantei de plati externe;

- coordoneaza, negociaza si incheie acorduri internationale in numele statului, in domeniul relatiilor financiare si valutare, in colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe.

In exercitarea atributiilor sale Ministerul Finantelor Publice colaboreaza cu celelalte ministere si organe de specialitate din subordinea Guvernului, cu autoritatile publice locale, cu alte institutii publice si cu alte organisme.

Totodata, Ministerul Finantelor Publice si Agentia Nationala de Administrare Fiscala au dreptul sa solicite de la celelalte autoritati ale administratiei publice, institutii publice si agenti economici, de la institutii de credit si de la alte persoane datele si informatiile necesare in vederea realizarii atributiilor, cu pastrarea confidentialitatii acestora.

In ceea ce priveste Agentia Nationala de Administrare Fiscala, aceasta are ca obiective principale:

a) colectarea veniturilor bugetului de stat, a veniturilor bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetului asigurarilor pentru somaj si bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;

b) aplicarea unitara a prevederilor legislatiei privind impozitele, taxele, contributiile sociale si alte venituri bugetare in domeniul sau de activitate;

c) exercitarea prerogativelor stabilite de lege prin aplicarea unui tratament echitabil tuturor contribuabililor;

d) aplicarea in domeniul vamal a masurilor specifice rezultate din Programul de guvernare si din legislatia in domeniul vamal.

Pentru realizarea obiectivelor mentionate, Agentia Nationala de Administrare Fiscala, are, in principal, urmatoarele atributii:

- asigura aplicarea corecta, unitara si nediscriminatorie a legislatiei fiscale;

- elaboreaza si/sau avizeaza proiectele de acte normative care contin prevederi referitoare la administrarea veniturilor bugetare pentru care este competenta;

- participa, impreuna cu directiile de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor Publice, la elaborarea de proiecte de acte normative privind stabilirea veniturilor bugetare;

- actioneaza prin mijloace specifice pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, in conditiile legii;

- exercita controlul operativ si inopinat privind prevenirea, descoperirea si combaterea oricaror acte si fapte din domeniul economic, financiar si vamal care au ca efect evaziunea fiscala;

- exercita urmarirea, supravegherea si controlul fiscal, pe intreg teritoriul national, al respectarii legislatiei in domeniul impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si al celorlalte venituri bugetare pentru a caror administrare este competenta potrivit legii etc.

In exercitarea atributiilor sale Agentia Nationala de Administrare Fiscala colaboreaza cu ministerele si autoritatile administratiei publice centrale, autoritatile administratiei publice locale, cu alte institutii publice. In acelasi timp, Agentia Nationala de Administrare Fiscala este autorizata: sa exercite nemijlocit si neingradit inspectia fiscala, controlul financiar si vamal; sa dea agentilor economici, ca urmare a controlului, dispozitii pentru luarea masurilor de respectare a legii si sa aplice sanctiunile prevazute de lege.

Banca Nationala a Romaniei, ca banca centrala de emisiune, are ca rol principal emisiunea baneasca si apararea stabilitatii monedei nationale. Ea sprijina organizarea bancilor comerciale si de afaceri, le sustine financiar cu credite, le supravegheaza si le controleaza in legatura cu modul de respectare a operatiunilor si activitatilor de banca. Este o banca cu capital integral de stat, stabileste creditele ce se acorda bancilor comerciale, conditiile de acordare si rambursare a creditelor si nivelul taxei de scont.

B.N.R. actioneaza cu mijloace specifice pentru a mentine un anumit grad de lichiditate din partea fiecarei banci. In acest sens se aplica sistemul scontului si reescontului hartiilor de valoare prezentate de bancile comerciale si de celelalte banci.

In ceea ce priveste activitatea valutara, in vederea asigurarii echilibrului valutar, impreuna cu alte organe centrale, B.N.R. participa nemijlocit la elaborarea si analiza balantei de incasari si plati in valuta. Ea intervine exercitand controlul asupra angajarii de imprumuturi externe de catre celelalte banci, iar in anumite conditii, la cererea Guvernului, poate sa exercite controlul asupra transferurilor de valuta (cu referire in mod deosebit la transferul de capital).

B.N.R. are si sarcini specifice privind imprimarea biletelor de banca si de baterea monedei metalice, precum si controlul metalelor pretioase. Impreuna cu Ministerul Finantelor Publice, Banca Nationala a Romaniei elaboreaza un sistem unitar de evidenta pentru celelalte banci care sa permita centralizarea si analizarea fenomenelor monetare.

B.N.R. tine in evidentele sale contul curent al Trezoreriei statului si actioneaza direct sau prin alte banci in ceea ce priveste emisiunea de obligatiuni si de alte inscrisuri de stat, vanzarea si rascumpararea acestora, precum si plata dobanzilor si a altor speze aferente. Totodata, poate acorda imprumuturi bugetului de stat pentru acoperirea decalajului temporar dintre venituri si cheltuieli.

B.N.R. poate participa, in numele statului, la tratative si negocieri externe in probleme financiare, monetare, valutare, de credit si de plati precum si in domeniul autorizarii si supravegherii bancare; ea exercita drepturi si indeplineste obligatii care revin Romaniei in calitate de membru al Fondului Monetar International, inclusiv utilizarea facilitatilor acestei institutii de finantare pe termen mediu si lung pentru nevoile balantei de plati si consolidarea rezervelor internationale ale tarii; poate negocia si incheia acorduri, conventii sau alte intelegeri privind imprumuturi pe termen scurt si alte operatiuni financiar-bancare cu institutii financiare internationale, banci centrale, societati bancare si nebancare.

Administratia publica locala functioneaza in unitatile administrativ-teritoriale - comune, orase si judete - pe principiile autonomiei locale, descentralizarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, ale legalitatii si consultarii cetatenilor in problemele locale de interes deosebit. La nivelul comunelor si al oraselor fiinteaza consilii locale, care au calitatea de autoritati deliberative, si primarii, ca autoritati executive. La nivelul judetelor si al capitalei exista consilii judetene, respectiv consiliul general al municipiului Bucuresti.

Consiliul judetean reprezinta autoritatea administratiei publice judetene pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean. In aceasta calitate indeplineste o serie de atributii importante, inclusiv in domeniul finantelor publice locale, astfel:

- adopta programe si prognoze de dezvoltare economico-sociale a judetului si urmareste realizarea acestora;

- adopta bugetul propriu al judetului si contul de incheiere a exercitiului bugetar;

- stabileste impozite si taxe judetene, precum si taxe speciale pe timp limitat, in conditiile legii etc.

Consiliile locale au atributii in probleme de interes local, inclusiv in cele referitoare la finantele publice locale si la activitatile economice, sociale si de alta natura de interes local. Astfel, consiliul local:

- aproba bugetul local, formarea, administrarea si executarea acestuia; aproba virarile de credite si modul de utilizare a rezervelor bugetare; aproba imprumuturile si contul de incheiere a exercitiului bugetar;

- stabileste impozite si taxe locale, precum si taxe speciale, pe termen limitat, in conditiile legii;

- administreaza domeniul public si privat al comunei ori al orasului si exercita drepturile prevazute de lege cu privire la regiile autonome pe care le-a infiintat;

- infiinteaza institutii si agenti economici de interes local; hotaraste asupra concesionarii sau inchirierii de bunuri sau de servicii publice de interes local, precum si asupra participarii, cu capital sau cu bunuri, la societati comerciale pentru realizarea de lucrari si servicii de interes public local, in conditiile legii.

Primarul are calitatea de ordonator de credite, indeplinind o serie de atributii principale, intre care unele tin de domeniul finantelor publice locale, astfel:

- intocmeste proiectul bugetului local si contul de incheiere a exercitiului bugetar si le supune aprobarii consiliului;

- exercita functia de ordonator principal de credite;

- verifica incasarea si cheltuirea sumelor din bugetul local si comunica consiliului cele constatate;

- supravegheaza inventarierea si administrarea bunurilor care apartin comunei sau orasului.

Politica financiara

Fiecare partid (coalitie de partide) are un program prin care sunt stabilite liniile directoare ale activitatii sale in conditiile in care ajunge la guvernare. Prin programul politic sunt definite obiectivele urmarite, mijloacele si metodele folosite pentru atingerea acestora, categoriile sociale carora li se adreseaza si interesele carora le apara, precum si pozitia fata de principalele probleme interne si internationale imediate si de perspectiva.

Programul partidului (coalitiei de partide), care in urma alegerilor a(u) castigat majoritatea parlamentara, se supune dezbaterii parlamentului, iar dupa aprobare, devine program de guvernamant.

Prin programul de guvernamant sunt stabilite obiectivele economice, sociale si de alta natura care urmeaza a fi realizate in perioada mandatului, precum si mijloacele necesare si masurile care urmeaza a fi luate in acest scop. Practic, prin programul guvernamental se defineste politica interna si externa ce urmeaza a fi promovata.

Realizarea obiectivelor programului de guvernamant este conditionata de asigurarea resurselor financiare necesare din partea statului, care impune si interventia statului in economie cu ajutorul parghiilor economice si al instrumentelor, institutiilor, organelor si reglementarilor financiare.

Prin politica financiara se stabilesc caile si metodele de concentrare si dirijare a resurselor financiare in vederea realizarii obiectivelor mai sus mentionate, cat si in scopul cresterii initiativei, raspunderii si puterii de decizie si actiune ale tuturor agentilor economici ce intervin in cadrul economiei nationale.

Politica financiara este parte integranta a politicii generale a statului cu rol deosebit in traducerea in viata a programului de dezvoltare economica, promovare a progresului tehnic si stiintific, formare profesionala, recalificare si reincadrare in munca a somerilor, ocrotire a sanatatii populatiei, protectiei sociale, dezvoltare a culturii, asigurare a echilibrului ecologic, aparare nationala etc.

Politica financiara difera de la o tara la alta, in functie de potentialul economic, de gradul de dezvoltare economica, de resursele naturale de care dispune, de metodele de conducere a economiei si de alti factori.

Politica financiara stabileste raporturile financiare dintre stat, pe de o parte, si agentii economici si populatie, pe de alta parte.

In timp ce finantele fac parte din baza economica, politica financiara este un element de suprastructura. Cu toate ca baza economica are un rol determinant asupra suprastructurii, politica financiara ‑ ca element component al suprastructurii ‑ influenteaza activ baza economica a societatii noastre. Politica financiara evolueaza si se perfectioneaza mereu sub influenta bazei economice a societatii, dar, la randul sau, o influenteaza in toate componentele sale.

Principalele domenii de manifestare a politicii financiare a statului sunt:

domeniul cheltuielilor publice;

domeniul resurselor financiare publice, respectiv impozitele, taxele si celelalte venituri bugetare, resursele financiare extraordinare procurate pe calea imprumuturilor contractate de stat, a emisiunilor monetare, a privatizarii unor active aflate in proprietatea de stat;

domeniul creditului bancar;

domeniul asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila.

Politica financiara promovata intr-o anumita perioada este definita prin strategia si tactica sa.

Se considera ca reglementarile cu caracter financiar care stabilesc coordonatele politicii financiare pentru o anumita etapa a dezvoltarii economico-sociale, precum si prognozele financiare pe termen mai indelungat formeaza cadrul strategiei in domeniul politicii financiare.

Tactica in politica financiara cuprinde actele administrative de programare in domeniul financiar pe perioade relativ scurte de timp si masurile concrete care se iau pentru indeplinirea obiectivelor stabilite in concordanta cu cerintele specifice fiecarei perioade.

Obiectivele vizand atat tactica, cat si strategia in domeniul finantelor sunt stabilite cu luarea in considerare a resurselor financiare necesare dezvoltarii economico-sociale, care sa permita realizarea echilibrului economic, echilibrului financiar, monetar si valutar.

Unul din obiectivele politicii financiare vizeaza, asadar, asigurarea echilibrului economico-financiar. In acest sens, un rol deosebit revine asigurarii egalitatii intre venituri si cheltuieli la fiecare treapta economico-sociala, cu prevederea unor rezerve care sa permita acoperirea sarcinilor noi, neprevazute, care pot sa apara in cursul perioadei.

Sarcinile politicii financiare dintr-o anumita etapa a dezvoltarii economico-sociale deriva din insasi sarcinile politicii economice si sociale generale. In actuala etapa de dezvoltare a tarii noastre sarcinile si obiectivele fundamentale ale politicii financiare sunt indreptate spre crearea cadrului general de desavarsire a tranzitiei la economia de piata si pregatire de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana.

In politica macroeconomica a statului, un rol important revine politicii financiare, in special celei bugetare, precum si politicii monetare si de credit, urmarindu-se crearea unui mediu stabil pentru agentii economici care sa favorizeze actiunile eficiente si sa le restrictioneze pe cele ineficiente.

Prin politica financiara se urmareste promovarea conceptelor fundamentale pentru dezvoltarea sanatoasa si durabila a economiei nationale, intre care un loc important revine demisionarii si mentinerii, pe termen lung, a consumului societatii in limitele resurselor proprii ale economiei autohtone. Pe termen scurt se va apela la finantarea externa, dar cu prudenta necesara, avand in vedere, pe de o parte, ca o datorie externa devine insuportabila nu atat prin volumul ei, ci prin incapacitatea economica de a genera incasari valutare stabile, astfel incat serviciul datoriei externe sa ramana in parametri normali. Pe de alta parte, se are in vedere faptul ca fluxurile de incasari si plati valutare ale economiei noastre nationale se caracterizeaza, in prezent, prin dimensiuni relativ rigide ale platilor valutare si marimi necorespunzatoare ale incasarilor valutare.

Reforma sistemului financiar fiscal a fost considerata o etapa de prima urgenta deoarece conducerea activitatii economice in conditiile economiei de piata are loc, aproape exclusiv, prin parghii financiare, de credit si monetare. In acest sens, la elaborarea noii legislatii (Legea finantelor publice, Legile impunerii persoanelor fizice si juridice, Legea tarifului vamal etc.) s-au avut in vedere principii care sa stimuleze activitatea economica eficienta si care stau la baza reorganizarii intregii activitati financiare. In conceptia preconizata, impozitele si taxele nu mai sunt considerate numai surse de venit pentru stat, in scopul redistribuirii produsului intern brut, ci mai ales parghii pentru stimularea sau restrangerea anumitor procese economice. Astfel, nevoia acuta de concurenta si de atragere a capitalului strain a impus restrangerea barierelor vamale, in compensatie fiind conceput un sistem de impozitare adecvat.

In domeniul cheltuielilor publice se acorda o atentie deosebita finantarii cheltuielilor privind resursele umane, mentinerea nivelului de trai si a calitatii vietii. O problema importanta a politicii financiare in domeniul cheltuielilor publice o reprezinta determinarea efectului economico-social util pentru fiecare fel de cheltuiala. In prezent, indiferent pe ce treapta organizatorica ne-am afla, nimeni nu-si mai permite sa efectueze cheltuieli, fara sa obtina o eficienta cat mai ridicata.

Prin politica financiara se stabileste nivelul, structura si destinatiile cheltuielilor publice, in stransa concordanta cu obiectivele social-economice ce trebuie realizate in perspectiva integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.

1. Mecanismul financiar are ca trasaturi:

1. este stabilit odata pentru totdeauna;
2. are o structura foarte bine definita;
3. are o structura relativa;
4. toate elementele sale au un grad mare de stabilitate;
5. toate elementele sale au un caracter mobil.

2. In categoria verigilor sistemului relatiilor financiare nu se includ:

1. finantele intreprinderilor (agentilor economici);
2. bugetul de stat;
3. asigurarile sociale;
4. asigurarile agricole;
5. creditul.

3. Printre domeniile de manifestare a politicii financiare se includ:

1. domeniul cheltuielilor personale;
2. domeniul cheltuielilor publice;
3. domeniul imprumuturilor intre persoanele fizice;
4. domeniul creditului bancar;
5. domeniul cheltuielilor agentilor economici.

4. Conceptia si functionalitatea mecanismului financiar se bazeaza pe:

1. legile care guverneaza in U.E.;
2. realizarile din economia nationala;
3. legile economice care actioneaza in mod obiectiv si, in special, pe legile pietei;
4. activitatile agentilor economici;
5. activitatea Parlamentului si Guvernului.

5. Finantele intreprinderilor (agentilor economici) vizeaza:

1. agentii economici, indiferent de forma de proprietate a acestora;
2. persoanele fizice;
3. bugetul fondului pentru ajutorul de somaj;
4. bugetele institutiilor publice;
5. bugetul asigurarilor sociale de stat.

6. Categoria economica de credit nu apare sub forma:

1. credit public;
2. credit privat;
3. credit cooperatist;
4. credit bancar;
5. credit imobiliar.