Nevoi individuale si nevoi colective; bunuri private si bunuri publice

Nevoi individuale si nevoi colective; bunuri private si bunuri publice

La nivelul unei societati se disting trei tipuri de nevoi:

a)      nevoi individuale;

b)      nevoi colective;

c)      nevoi cvasipublice, respectiv cvasiprivate.

Nevoile individuale (nevoia de hrana, imbracaminte, incaltaminte, de adapost, de mijloace de deplasare si de comunicare, etc) depind de preferintele fiecarui om si difera in functie de varsta, sex, ocupatie, mediul social, zona geografica. Ele 858d33i sunt satisfacute prin intermediul bunurilor private (alimente, haine, locuinta, transport, etc), care sunt procurate prin mecanismul pietei.

Nevoile colective se refera la nevoile oamenilor de a fi aparati impotriva unor eventuale agresiuni militare externe sau atacuri teroriste; de a fi protejati impotriva indivizilor, care incalca legea si le pun in pericol viata, sa fie ajutati in cazul unor calamitati naturale (inundatii, incendii, seisme, etc.), sa fie asistati cand se afla intr-o situatie sociala critica (orfani, batrani, persoane cu handicap, persoane fara posibilitati materiale de trai, etc.). Nevoile colective sunt satisfacute pe seama unor activitati organizate de autoritatile publice vizand asigurarea apararii nationale, mentinerea ordinii interne, pastrarea echilibrului ecologic, protectie sociala. Pentru aceasta este necesara existenta unor institutii publice care sa ofere cetatenilor utilitatile publice (bunurile publice) de care au nevoie.

Nevoile cvasipublice (semipublice) intrunesc trasaturi specifice atat nevoilor individuale, cat si nevoilor colective si pot fi satisfacute atat pe seama bunurilor publice, cat pe seama bunurilor private. Nevoile cvasipublice cuprind: nevoia de educatie si instructie, de cultura, ocrotire medicala, de sali si terenuri de sport, poduri, tuneluri, autostrazi, etc.

Avand in vedere nevoile mai sus prezentate, bunurile se clasifica in trei categorii:

bunuri private;

bunuri publice;

bunuri cvasipublice, respectiv cvasiprivate.

Bunurile private, precum alimentele, haine, locuinta, sunt utilizate pentru satisfacerea nevoilor individuale. Ele pot fi achizitionate de catre consumatori direct de la producatori sau de la cei care le comercializeaza. Pretul este stabilit de piata, in functie de raportul existent intre cererea consumatorilor si oferta producatorilor (oferta mica, cerere mare - creste pretul; oferta mare, cerere mica - scade pretul). Aceste bunuri se afla in cantitati limitate, datorita dimensiunilor reduse ale factorilor de productie, dar si ale resurselor banesti ale cumparatorilor. Daca un cumparator consuma o unitate dintr-un anumit bun, atunci cantitatea disponibila se micsoreaza in mod corespunzator. Astfel, putem spune ca un consumator intra in concurenta cu ceilalti cumparatori, intrucat o unitate dintr-un bun, ce serveste la satisfacerea unor nevoi individuale, nu poate fi consumata decat de o singura persoana.

Bunurile publice sunt utilizate pentru satisfacerea nevoilor intregii colectivitati, indiferent daca membrii ei au participat sau nu la efortul de finantare al acestora.

Caracteristicile bunurilor publice:

a)      consumul lor este indivizibil si neconcurential - ceea ce inseamna ca bunurile publice sunt consumate de toate persoanele (exemplu: un dig de aparare impotriva inundatiilor, impadurirea versantilor, construirea de drumuri si poduri, crearea de parcuri si zone verzi, etc)

b)      bunurile publice nu sunt concurentiale- ceea ce inseamna ca un bun public poate fi consumat de un numar mare de persoane fara costuri suplimentare de productie. Consumatorii nu participa direct la finantarea bunurilor (serviciilor) publice.

c)      oferta bunurilor publice este indivizibila - intreaga cantitate produsa din bunul considerat este pusa la dispozitia colectivitatii spre a fi consumata/utilizata in comun de toate persoanele interesate.

d)      sunt asigurate numai cu ajutorul autoritatilor publice

Bunurile cvasipublice - presupun satisfacerea anumitor nevoi apeland atat la bunurile publice, cat si bunurile private.

In cazul nevoilor semipublice (de educatie si instructie, ocrotire medicala, protectie sociala, cultura) satisfacerea cererilor de catre autoritatile publice se face in mod selectiv, pe baza anumitor criterii de eligibilitate a beneficiarilor. De exemplu, la acordarea de burse se tine seama de rezultatele la invatatura ale elevilor sau studentilor si/sau de situatia materiala a acestora.

In concluzie putem afirma ca satisfacerea nevoilor membrilor societatii nu se poate realiza intotdeauna pe seama bunurilor private, prin mecanismul pietei, si de aceea in numeroase situatii se recurge la prestatiile efectuate de diferitele unitati publice specializate. Spre deosebire de deciziile agentiilor economici care sunt subordonate maximizarii profitului, cresterii rentabilitatii economice individuale, deciziile autoritatilor publice au in vedere maximizarea utilitatilor sociale.

Participarea autoritatilor publice la satisfacerea nevoilor colective este determinata de imposibilitatea sectorului privat de a oferi servicii si bunuri, deoarece:

nu este organizat, sub aspect tehnic, sa desfasoare astfel de activitati;

nu poate stabili cu exactitate beneficiarii acestora, pentru a le solicita plata pretului datorat;

desi este capabil sa produca anumite bunuri si servicii, nu isi asuma asemenea sarcina, datorita incapacitatii beneficiarilor de a suporta costul acestora.