Operatiunile active ale trezoreriei

Operatiunile active ale Trezoreriei

In ceea ce priveste operatiunile active de acordare de credite si imprumuturi desfasurate de catre Trezoreria Statului, acestea au un caracter sensibil diferit fata de cele desfasurate de catre bancile comerciale, in sensul ca Trezorereria Statului nu se implica activ (direct) in acordarea de credite catre societatile comerciale, sau catre persoanele fizice, desi, in unele state acest lucru este posibil.

In cazul Trezoreriei Statului, panoplia operatiunilor de imprumut din disponibilitatile temporare ale 515c29f contului curent este reglementata de dispozitiile legale in vigoare si rezida in urmatoarele operatiuni:

1. finantarea temporara a deficitelor din anii precedenti ale bugetului de stat, nefinantate prin imprumuturi de stat;

2. finantarea temporara a deficitelor din anii precedenti ale bugetului asigurarilor sociale de stat, pana la alocarea de sume cu aceasta destinatie;

3. finantarea deficitelor temporare ale bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetului trezoreriei statului din exercitiul curent;

4. acordarea de imprumuturi pentru rascumpararea la scadenta, sau inainte de scadenta, dupa caz, a titlurilor de stat emise pentru finantarea sau refinantarea datoriei publice, cu conditia asigurarii disponibilitatilor necesare pentru efectuarea cheltuielilor aprobate potrivit legii;

5. acordarea de imprumuturi pentru acoperirea golurilor temporare de casa, ca urmare a decalajului dintre veniturile si cheltuielile bugetelor locale, precum si ale bugetelor fondurilor speciale, cu termen de rambursare in cursul aceluiasi exercitiu bugetar;

6. acordarea de imprumuturi pe baza de Hotarare a Guvernului.

Operatiunile active de acordare de imprumuturi din disponibilitatile temporare ale contului curent al Trezoreriei Statului (resurse ramase disponibile dupa ce toate platile curente exigibile au fost facute), desi au un caracter pronuntat diferit de cel al operatiunilor de creditare/imprumutare realizate de banci, putem afirma ca asemanarea consta in faptul ca ambele operatiuni se fac cu scopul obtinerii de venituri. Aceste venituri, atat in cazul bancilor comerciale, cat si al Trezoreriei Statului reprezinta sursa principala de finantare a cheltuielilor institutiilor respective si de perpetuare a activitatii acestora (plata dobanzilor platite in cadrul actiunilor pasive de procurare a resurselor, pentru acoperirea cheltuielilor curente de functionare, cat si a obtinerii unui anumit profit).

In cazul Trezoreriei Statului, excedentul anual obtinut ca diferenta intre operatiunile active si cele pasive (intre veniturile incasate si platile efectuate) se reporteaza in anul urmator si se utilizeaza pentru acoperirea cheltuielilor prevazute in bugetul Trezoreriei Statului.

Asadar, in ceea ce priveste Trezoreria Statului, scopul nu este cel al obtinerii de profituri, ci acela al minimizarii costurilor, datorita faptului ca resursele publice sunt limitate si trebuie gestionate cu maximum de rationalitatate.

Desi destinatia acestor sume de bani obtinute din efectuarea unor actiuni active este diferita, ceea ce este comun atat in cazul bancilor comerciale, cat si in cazul Trezoreriei Statului, este faptul ca acestea sunt facute in vederea fructificarii cat mai bune a resurselor disponibile la un moment dat. Diferenta dintre imprumuturile acordate de catre banci si cele acordate de catre Trezoreria Statului, consta in faptul ca, daca bancile se adreaseaza sectorului privat al economiei, Trezoreria se adreseaza sectorului public, fiind un fel de banca a institutiilor publice.

Disponibilitatile ramase neangajate in contul curent general al Trezoreriei Statului, dupa finantarea deficitelor bugetului de stat si cel al asigurarilor sociale de stat, pot fi utilizate si pentru urmatoarele scopuri, ordinea de utilizare fiind stabilita de Ministerul Finantelor Publice, functie de conditiile pietei financiare:

1. efectuarea de plasamente prin operatiuni specifice la banci si institutii financiare autorizate sa efectueze astfel de operatiuni, garantate cu titluri de stat detinute de catre acestea;

2. efectuarea de cumparari reversibile REPO;

3. efectuarea de plasamente in titluri de valoare cu risc zero in conditiile pietei.

Desi operatiunile enumerate nu reprezinta o noutate in ceea ce priveste panoplia instrumentelor active aflate la indemana bancilor comerciale, in cazul Trezoreriei Statului acestea reprezinta un element nou, impus de constrangerile mediului economico-financiar si de necesitatea de modernizare a instrumentelor sale.

Nivelul ratelor dobanzilor pentru operatiunile active enumerate mai sus se stabileste prin conventii negociate in mod direct si reprezinta de asemenea venituri ale bugetului Trezoreriei.

Concluzionand, putem afirma deci ca activitatea de investire in titluri de valoare, reprezentand una din operatiunile active derulate de catre bancile comerciale si in viitor si de Trezoreria Statului este extrem de importanta prin prisma activitatilor curente de plati pe care Trezoreria, ca orice institutie financiara le desfasoara zilnic.

Odata cu darea in functiune a Sistemului Electronic de Plati al Romaniei, acest procedeu se transforma dintr-un simplu procedeu de obtinere de profit si plasare a unor capitaluri disponibile, intr-o activitate obligatorie in vederea garantarii accesului la sursele ieftine de finantare oferite de Banca Nationala a Romaniei si in vederea garantarii decontarii pozitiilor nete multilaterale. De aceea, evitarea riscurilor de creditare aferente acestor activitati, prin achizitionarea unor titluri de valoare sigure certe, care sa nu prezinte riscuri trebuie sa reprezinte una dintre preocuparile de baza ale managerilor Trezoreriei Statului.