Parghii economico-financiare

Parghii economico-financiare

In intentia de a asigura o stare de normalitate economiei nationale, statul printr-un mecanism de functionare care se doreste a fi eficient, utilizeaza anumite metode economice de conducere. In literatura de specialitate, acestea su 515f58f nt cunoscute sub denumirea de parghii economico-financiare.

In realizarea demersului exprimat mai sus s-a dovedit necesara utilizarea de catre stat si a unor metode administrative care nu sunt excluse de cele economice, ci dimpotriva le completeaza asigurandu-le eficienta dorita.

Parghiile economico-financiare constituie in sensul exprimat instrumente cu ajutorul carora statul actioneaza asupra interesului economic al unei entitati economice sau administrative, al membrilor acestora luati in mod individual in scopul realizarii unui obiectiv propus.

In sprijinul definirii de mai sus este elocventa prezentarea modului de utilizare a impozitelor ca parghii financiare. Impozitul, pe langa scopul principal de realizare a unor venituri bugetare, poate fi utilizat si ca mijloc de stimulare sau de restrangere a productiei si implicit a consumului. Este cazul de exemplu, al accizelor la alcool sau tutun care au scopul declarat si de a descuraja consumul acestor produse pe piata pentru a proteja sanatatea consumatorilor. Cote reduse de impozite pentru anumite activitati productive de interes general, poate duce la incurajarea si dezvoltarea acestora.

Ca o consecinta a utilizarii parghiilor economico-financiare poate fi de exemplu si utilizarea diferitelor finantari din fondurile publice incat acestea sa incurajeze dezvoltarea anumitor ramuri economice (agricultura, turism, etc.) sau sa incurajeze dezvoltarea anumitor zone geografice defavorizate sau ramase in urma din punct de vedere al dezvoltarii economice.

Din definitia prezentata rezulta ca parghiile economico-financiare sunt instrumente care actioneaza asupra interesului economic al diferitelor entitati. Acest interes uneori trebuie sa fie sensibilizat prin apelarea la anumite constrangeri financiare , care pot urmari:

Conditionarea constituirii fondurilor pentru dezvoltare la agentii economici din cote prestabilite din impozitul pe profit;

Stabilirea unor cote aditionale sau majorate de impozit pentru anumite activitati cum este cazul jocurilor de noroc, in scopul descurajarii acestora;

Renuntarea la modalitatea de acordare a unor facilitati sau acordarea unora diminuate pentru anumite activitati a caror dezvoltare nu este imperios necesara;

Retragerea cu penalitati a fondurilor alocate in conditiile in care nu s-au realizat programele de finantare aprobate.

Asa numitele metode administrative la care faceam trimitere la inceputul subcapitolului si care urmaresc realizarea unui mecanism economic eficient se constituie din:

intocmirea unor prognoze, programe economice nationale ca parti componente ale unei strategii nationale;

organizarea gestiunii si evidentelor contabile ale entitatilor economice de orice tip cu caracter obligatoriu in baza unor legi organice si a unor norme stabilite de structuri ale autoritatii publice;

exercitarea controlului financiar de catre structuri specializate asupra modului de gestionare a patrimoniului public si privat al statului;

asigurarea de catre autoritatile publice a unor preturi sau tarife pentru unele bunuri sau prestari de servicii;

reglementarea de catre stat a modalitatilor de angajare a unor imprumuturi din fonduri publice;

stabilirea unor reglementari specifice in domeniul exportului sau importului (contingentarea unor produse).

In practica, metodele economice de conducere, in fapt, utilizarea parghiilor economico-financiare admit utilizarea si a metodelor administrative. Acestea din urma vin sa le completeze pe primele. Modul in care acestea sunt cunoscute, insusite si aplicate asigura succesul dezvoltarii economice si sociale pe termen mediu si de perspectiva.