Principiile impozitelor

Principiile impozitelor

Literatura de specialitate recunoaste in unanimitate urmatoarele principii ale impozitelor, tratate inca de Adam Smith in Avutia Natiunilor, si anume:

principiul justei impuneri sau al echitatii fiscale care stabileste ca impozitele sa fie in concordanta cu veniturile realizate:

principiul randamentului, care presupune ca incasarea impozitelor sa se asigure cu cheltuieli minime;

principiul corectitudinii, respectiv marimea impozitelor sa fie certa si nu arbitrara, iar termenele si sumele de plata sa fie certe;

principiul comoditatii perceperii impozitelor prin care se cere ca impozitele sa fie percepute la termene convenabile contribuabililor, dupa realizarea veniturilor.

In prezent la acestea s-au adaugat si alte principii sau continutul celor existente au fost reformulate, dupa cum urmeaza:

Principiul randamentului care presupune ca randamentul impozitului pentru un cost dat sa fie maxim.

Principiul simplitatii. Impozitul trebuie sa fie usor de administrat, usor de inteles de catre contribuabil, sa fie prelevat potrivit unor reguli simple, clare si care sa nu dea nastere la nici un arbitrariu.

Principiul flexibilitatii, al posibilitatii de adaptare rapida la necesitatile unor politicii conjuncturale. Flexibilitatea poate fi apreciata ca sensibilitatea bazei de impozitare la evolutia activitatii economice

Principiul stabilitatii. Prin acesta se ilustreaza regula potrivit careia "un impozit bun este un impozit vechi". Modificarile frecvente ale legislatiei fiscale sunt sursa de ineficacitate si, in plus, un impozit vechi este mai usor acceptat de catre contribuabili.

Principiul echivalentei. Sarcina fiscala suportata de contribuabil trebuie sa fie corelata cu avantajele pe care i le ofera cheltuielile publice, prin accesul la bunurile si serviciile publice.

Principiul neutralitatii. Necesitatea ca impozitul sa se stabileasca dupa reguli unitare pentru toti, fara discriminari directe sau indirecte.

Principiul echitatii. Contributia fiecaruia la acoperirea cheltuielilor publice trebuie sa se faca in functie de capacitatile contributive.

Principiul legalitatii. Impozitul trebuie instituit in baza unei reglementari legale.

In Romania se afla inca in proces de reconstructie si modernizare un sistem fiscal care se doreste performant. In ceea ce priveste impunerea entitatilor economice, s-au propus si s-au realizat sau sunt in curs de realizare mecanisme care sa asigure:

tratamentul  fiscal nediferentiat al agentilor economici, indiferent de forma de proprietate sau de capitalul social subscris;

evitarea impunerii de doua sau mai multe ori a aceleasi baze de impozitare;

incercarea de diminuare a presiunii fiscale

stabilirea unei sarcini fiscale "reale", prin actualizarea la inflatie a elementelor luate in calculul profitului impozabil;

descurajarea unor activitati sau consumuri cu efecte negative in societate;

aducerea la un nivel cat mai redus a evaziunii fiscale.

Evitarea impunerii de doua sau mai multe ori a aceleasi baze impozabile este o preocupare care se manifesta mai ales la nivel international si rezolvarea ei este data de incheierea de conventii de evitare a dublei impuneri. Trebuie remarcata si preocuparea pentru evitarea impunerii multiple sau in cascada. Astfel, impozitul pe circulatia marfurilor a fost inlocuit cu taxa pe valoarea adaugata care are specific faptul ca, din punct de vedere al agentilor economici isi propune sa impoziteze numai valoarea nou creata de acestia.

O reusita a efortului de modernizare a sistemului fiscal romanesc este adoptarea si aplicarea, incepand cu 1 ianuarie 2004, a Codului de procedura fiscala si a Codului fiscal.