Resursele financiare ale societatii

- resursele financiare ale autoritatilor publice;

- resursele financiare ale intreprinderilor si institutiilor private;

- resursele financiare ale populatiei.

Factorii care determina nivelul resurselor financiare

volumul si structura productiei;

nivelul preturilor;

raportul dintre formarea bruta de capital si consum.

Resursele financiare publice

resursele financiare ale administratiei centrale de stat, care cuprind impozitele, taxele, veniturile nefiscale, imprumuturile etc.;

resursele financiare ale administratiei de stat locale: impozite, taxe, venituri nefiscale prelevate la nivel local, transferuri de la bugetul de stat, imprumuturi etc.;

resursele financiare ale intreprinderilor publice cu caracter industrial, de comert, prestari servicii etc.;

- resursele financiare ale asigurarilor sociale de stat.

Factorii care determina cresterea resurselor financiare publice

factori economici, care determina cresterea PIB;

factori monetari (dobanda, credit, masa monetara) care-si transfera influenta in pret. Cresterea preturilor (fenomenul cresterii ratei inflatiei) poate sa conduca la sporirea salariilor, a profiturilor si, de aici, la cresterea impozitelor directe (aceasta fiind numai o crestere nominala);

factori sociali, datorita redistribuirii resurselor financiare in scopuri de educatie, cultura sanatate etc.;

factori demografici;

factori politici si militari (aparare, aderarea la diferite organisme internationale s.a.);

- factori de natura financiara (existenta unui deficit bugetar etc.).

Resursele financiare se constituie din:

venituri cu caracter fiscal. Gradul de fiscalitate (totalitatea impozitelor si taxelor raportata la PIB) nu poate fi marit peste un anumit nivel, pentru ca se ajunge la un prag de descurajare a activitatii productive;

resursele de trezorerie constau in imprumuturi pe termen scurt contractate de stat prin emisiunea de bonuri de tezaur. CEC-ul, serviciile de cecuri postale etc. fac depozite in tezaurul public; pe baza acestor disponobilitati, statul emite bonuri de tezaur pentru acoperirea golurilor temporare de casa ale bugetului de stat sau pentru sprijinirea financiara a unor institutii publice sau administratii locale;

resurse provenind din imprumuturi, ceea ce reprezinta datorie publica pe termen mediu sau termen lung;

finantarea prin emisiune monetara fara acoperire are efecte negative, fiind cu un caracter puternic inflationist.

dupa regularitatea cu care se incaseaza la bugetul public national:

resurse ordinare (venituri fiscale, cotizatii de asigurari sociale si venituri nefiscale);

Veniturile nefiscale sunt prelevari la buget cu titlu de dividend, redevente, chirii, arenzi etc. de la intreprinderi si institutii de stat, veniturile dela institutiile publice s.a

- resurse extraordinare, la care recurge statul cand resursele curente nu acopera cheltuielile: emisiuni de moneda fiduciara (bancnote si monezi), imprumuturi de stat interne si externe, ajutoare etc.;

dupa provenienta resurselor:

resurse interne: impozite, taxe etc.;

resurse externe, in general imprumuturi externe de la organisme internationale, banci si sindicate bancare internationale, ajutoare nerambursabile etc.

Resursele financiare ale societatii sunt formate din:

resursele financiare ale autoritatilor publice;

resursele financiare ale intreprinderilor si institutiilor private;

resursele financiare ale populatiei.

Factorii care determina nivelul resurselor financiare sunt:

volumul si structura productiei;

nivelul preturilor;

raportul dintre formarea bruta de capital si consum.

Resursele financiare publice sunt formate din:

resursele financiare ale administratiei centrale de stat, care cuprind impozitele, taxele, veniturile nefiscale, imprumuturile etc.;

resursele financiare ale administratiei de stat locale: impozite, taxe, venituri nefiscale prelevate la nivel local, transferuri de la bugetul de stat, imprumuturi etc.;

resursele financiare ale intreprinderilor publice cu caracter industrial, de comert, prestari servicii etc.;

resursele financiare ale asigurarilor sociale de stat.

Factorii care determina cresterea resurselor financiare publice sunt:

factori economici, care determina cresterea PIB;

factori monetari (dobanda, credit, masa monetara) care-si transfera influenta in pret. Cresterea preturilor (fenomenul cresterii ratei inflatiei) poate sa conduca la sporirea salariilor, a profiturilor si, de aici, la cresterea impozitelor directe (aceasta fiind numai o crestere nominala);

factori sociali, datorita redistribuirii resurselor financiare in scopuri de educatie, cultura sanatate etc.;

factori demografici;

factori politici si militari (aparare, aderarea la diferite organisme internationale s.a.);

factori de natura financiara (existenta unui deficit bugetar etc.).

Resursele financiare se constituie din:

venituri cu caracter fiscal. Gradul de fiscalitate (totalitatea impozitelor si taxelor raportata la PIB) nu poate fi marit peste un anumit nivel, pentru ca se ajunge la un prag de descurajare a activitatii productive;

resursele de trezorerie constau in imprumuturi pe termen scurt contractate de stat prin emisiunea de bonuri de tezaur. CEC-ul, serviciile de cecuri postale etc. fac depozite in tezaurul public; pe baza acestor disponobilitati, statul emite bonuri de tezaur pentru acoperirea golurilor temporare de casa ale bugetului de stat sau pentru sprijinirea financiara a unor institutii publice sau administratii locale;

resurse provenind din imprumuturi, ceea ce reprezinta datorie publica pe termen mediu sau termen lung;

finantarea prin emisiune monetara fara acoperire are efecte negative, fiind cu un caracter puternic inflationist.

dupa regularitatea cu care se incaseaza la bugetul public national

resurse ordinare (venituri fiscale, cotizatii de asigurari sociale si venituri nefiscale[1]);

resurse extraordinare, la care recurge statul cand resursele curente nu acopera cheltuielile: emisiuni de moneda fiduciara (bancnote si monezi), imprumuturi de stat interne si externe, ajutoare etc.

dupa provenienta resurselor

resurse interne: impozite, taxe etc.;

resurse externe, in general imprumuturi externe de la organisme internationale, banci si sindicate bancare internationale, ajutoare nerambursabile etc.

Venituri - total,

din care:

venituri curente

venituri fiscale

impozite directe

impozit pe profit

impozitul pe dividende

impozit pe venitul persoanelor fizice, din care:

sume defalcate din impozitul pe venitul persoanelor fizice pentru bugetele locale

- alte impozite directe

impozite indirecte

taxa pe valoarea adaugata, din care:

sume defalcate din TVA pentru bugete locale

- accize

- taxe vamale

- alte impozite indirecte

- venituri nefiscale

venituri din dividende la capitalul social al statului la societatile comerciale

varsaminte din profitul net al regiilor autonome

varsaminte de la institutiile publice

diverse alte venituri nefiscale

venituri din capital

venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice

venituri din valorificarea stocurilor de la rezerva de stat si de mobilizare.

Venituri ale bugetului asigurarilor sociale de stat

contributii pentru asigurari sociale

contributii pentru asigurari sociale de la persoanele fizice si juridice care utilizeaza munca salariata;

contributii pentru bilete de tratament si odihna

diverse

subventii din bugetul de stat

Veniturile totale ale bugetelor locale[2]

venituri proprii

impozite si taxe locale:

impozitul pe cladiri;

impozitul pe teren;

taxa asupra mijloacelor de transport;

taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor;

taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate;

impozitul pe spectacole;

taxa hoteliera;

taxe speciale;

alte taxe locale

contributii

alte varsaminte

alte venituri

cote defalcate din impozitul pe venit

sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat:

impozitul pe venit al persoanelor fizice

taxa pe valoarea adaugata

subventii primite de la bugetul de stat si de la alte bugete

donatii si sponsorizari

Statul introduce impozite prin :

organul puterii legislative (Parlamentul) care instituie impozitele la nivel national;

organelor locale ale administratiei de stat, care instituie impozite si taxe in favoarea unitatilor administrativ teritoriale.

Sursele de venit asupra carora se aplica impozitele directe sunt:

veniturile din salarii si alte venituri ale persoanelor fizice, in bani sau in natura;

profitul impozabil, in cazul agentilor economici;

cifra de afaceri, in cazul microintreprinderilor;

renta, in cazul proprietarilor funciari;

venitul produs de hartiile de valoare[3], pentru detinatorii de astfel de valori.

Factorii care influenteaza nivelul impozitelor

nivelul PIB pe locuitor, care reprezinta un indicator de performanta pentru economia nationala;

natura institutiilor publice, respectiv structura politica a tarii;

strategia de dezvoltare economica adoptata de autoritati, prin care se stabilesc prioritatile privind destinatia resurselor;

nivelul mediu al impozitelor si taxelor, progresivitatea impunerii, gradul de apasare fiscala. Se stie ca o fiscalitate redusa prezinta si un aspect pozitiv, deoarece atrage capitalul strain.

Elementele impozitului sunt:

subiectul impozitului, respectiv persoana fizica sau juridica care este obligata sa-l plateasca;

suportatorul impozitului, respectiv persoana care -l suporta efectiv (de exemplu, in cazul TVA, subiectul este ultimul vanzator al produsului, dar suportatorul este cumparatorul);

obiectul impunerii, care reprezinta materia supusa impozitarii (profitul impozabil, veniturile din salarii, rentele etc.)

sursa impozitului arata din ce se plateste impozitul, respectiv din venit sau din avere;

dimensionarea materiei impozabile se realizeaza pe unitati de impunere, care pot fi unitati monetare (mii lei, milioane lei etc.), unitati fizice (metru patrat, litru etc.);

cota impozitului, care se poate stabili in suma fixa (capitatie) sau in cote procentuale (proportionale, progresive sau regresive)

modul de asezare a impozitului (asieta) reprezinta ansamblul masurilor intreprinse de autoritati in vederea prelevarii impozitelor;

termenul de plata, inclusiv penalizarile in cazul nerespectarii lor.

Principii ale fiscalitatii

principiul echitatii fiscale, potrivit caruia toti cetatenii unui stat se supun aceleiasi legi fiscale, contribuind la formarea veniturilor publice in functie de veniturile si averea fiecaruia.

principiul certitudinii impunerii, determinarea si marimea impozitului, asieta fiind certa, nu arbitrara;

principiul comoditatii perceperii impozitului, care sa fie cat mai convenabila pentru contribuabil;

principiul randamentului impozitelor,sistemul fiscal asigurand incasarea veniturilor statului cu cele mai mici cheltuieli.

Alte principii ale fiscalitatii

caracterul universal al impozitului, respectiv in conditii similare, toate persoanele, fizice sau juridice, sunt supuse aceleiasi impozitari;

cheltuielile generate de aplicarea sistemului de impozitare (calculul impozitului, conditiile de plata etc.) sa fie cat mai reduse;

un impozit trebuie sa fie stabil o perioada indelungata, respectiv trebuie sa-si pastreze randamentul neschimbat indiferent de cuantumul veniturilor;

elasticitatea impozitului presupune ca acesta poate fi adaptat in permanenta la necesitatile de venituri ale statului.

Metoda evaluarii indirecte, bazata pe prezumtie, in trei variante

evaluare pe baza indiciilor exterioare (de exemplu impozitul pe cladiri, impozitul funciar);

evaluarea forfetara, prin care organele fiscale atribuie, cu acordul subiectului, valoare obietului de impozitat;

evaluare administrativa, in care organele administrative stabilesc dimensiunea impozitului, in functie de informatiile pe care le detin. Evaluarea indirecta este, in general, simpla si putin costisitoare, dar are dezavantajul impreciziei, rasfrangandu-se negativ asupra echitatii fiscale

Metoda evaluarii directe bazata pe probe, sub forma:

evaluarea pe baza declaratiei unei terte persoane, de exemplu impozitul pe salariile angajatilor, declarat de agentul economic care i-a angajat;

evaluarea pe baza declaratiei platitorului.

Perceperea impozitului

direct de catre organele fiscale de la platitori:

impozitul este platit la sediul organului fiscal (impozit portabil);

impozitul se plateste la domiciliul contribuabilului (impozit cherabil);

prin stopaj la sursa (de exemplu, impozitul pe salarii datorat de salariati este varsat la buget de cel care a angajat, bancile platesc impozitul datorat la dobanzi de deponenti etc.);

prin aplicarea de timbre fiscale mobile, in cazul actiunilor de notariat, in justitie etc.

Impozitele reale

Pentru determinarea impozitelor reale se ia calcul produsul brut sau cel prezumat (de exemplu pretul pamantului, fertilitatea etc.) si nu venitul net, ceea ce poate dezavantaja pe micii producatori.

Cel mai important impozit direct real utilizat in prezent este impozitul funciar. In vederea stabilirii corecte a acestuia se reglementeaza statutul bunurilor funciare prin intermediul Legii cadastrului[4].

Impozitele personale

Impozitele personale sunt impozite pe venit si impozite pe avere.

Impozitele pe venit

Impozitele pe veniturile persoanelor fizice se pot realiza :

in sistemul impunerii separate, diferentiat pe tipuri de venit ;

in sistemul impunerii globale, in care se face suma tuturor veniturilor si se aplica cota de progresivitate.

impozitele pe avere, care sunt de mai multe feluri:

impozite asupra averii propriu-zise, cum sunt impozitele pe proprietati imobiliare -terenuri, cladiri- si impozitul asupra activului net, care are ca obiect intreaga avere mobila si imobila a subiectului impunerii.

impozite pe circulatia averii, respectiv impozitul pe succesiuni, impozitul pe donatii, impozitul pe acte de vanzare-cumparare a unor bunuri imobile, impozitul pe hartii de valoare - actiuni, obligatiuni, impozitul pe circulatia capitalurilor si a efectelor comerciale etc.;

impozite pe sporul de avere: impozitul pe plusul de valoare imobiliara ce s-a produs fara ca proprietarul sa cheltuiasca ceva, impozitul pe sporul de avere dobandit in timp de razboi s.a.

taxe de consumatie pe produs, cunoscute sub numele de accize.

Accizele sunt impozite indirecte care se include in pretul de vanzare. Reprezinta o taxa speciala de consumatie care se percepe produselor din import si din tara, al caror consum este ridicat., prezinta caracteristici merceologice care le fac greu de substituit si au un randament fiscal ridicat. Acizele se calculeaza sub forma unor cote procentuale si care este datorata de catre agentii economici bugetului de stat, constituindu-se ca venit pentru acesta. In cazul produselor din productia interna, acciza se determina ca diferenta intre preturile negociate intre vanzator si cumparator, din care se deduc accizele conform reglementarilor legale. In cazul importului, valoarea produselor importate se stabileste in vama, conform legii, la ea adaugandu-se taxele vamale si alte taxe stabilite diferentiat, pe categorii de produse; aceasta valoare constituie baza de impozitare pentru determinarea accizelor.

taxele generale de vanzari, care sunt intalnite sub forma impozitului pe cifra de afaceri

Taxele generale de vanzari, care sunt intalnite sub forma impozitului pe cifra de afaceri; acest impozit poate fi:

impozit cumulativ, marfurile fiind impuse in toate fazele intre producator si consumator, ceea ce implica perceperea de impozit la impozit;

impozit unic, care se incaseaza o singura data, fie in momentul vanzarii marfii de catre producator (taxa de productie), fie in stadiul comercializarii (impozit pe circulatie sau impozit de vanzare). Astfel de impozite pot fi:

impozit pe cifra de afaceri bruta, care se calculeaza prin aplicarea cotei de impozit asupra intregii valori a marfurilor vandute, incluzand si impozitul platit la verigile anterioare. Acest tip de impozit conduce la perceperea de impozit la impozit, nu este transparent, respectiv nu se cunoaste cuantumul de participare al fiecarui contribuabil la acest impozit;

- impozitul pe cifra de afaceri neta se aplica numai asupra diferentei dintre pretul de vanzare si cel de cumparare.In acest fel impozitul este transparent, iar compensatia care se acorda pentru produsele destinate exportului se poate calcula cu usurinta. Acest impozit este cunoscut sub denumirea de taxa pe valoarea adaugata (TVA) si este utilizat in majoritatea tarilor dezvoltate, prin aplicarea unei cote procentuale de impozitare fie asupra valorii adaugate dintr-un stadiu pe care il parcurge marfa, fie asupra pretului de vanzare din stadiul anterior. In vederea atingerii unor obiective economice sau de protectie sociala, in fiecare tara exista produse la care TVA se percepe in cote diminuate sau care sunt exonerate de la plata acestui impozit.

Avantaje ale TVA

asigura neutralitatea externa in sensul ca bunurile din import sunt supuse taxei in aceleasi conditii ca bunurile provenite din tara ;

exportul este taxat cu cota zero (se evita astfel impunerea dubla in tara exportatorului si in tara importatorului) ;

reduce riscul de frauda prin posibilitatea de a proceda la un control incrucisat.

este un impozit cu randament fiscal ridicat, ca este  stabil si elastic

Sfera de aplicare a TVA

livrari de bunuri si prestari de servicii efectuate in cadrul exercitarii activitatii profesionale;

transferul proprietatii bunurilor imobiliare intre agentii economici, precum si intre acestia si institutii publice sau persoane fizice (constructii, terenuri, bunuri mobile care nu pot fi detasate fara a deteriora imobilele);

importul de bunuri si servicii introduse in tara, direct sau prin intermediar autorizat, de orice persoana fizica sau juridica, in conditiile prevazute de Regulamentul vamal al Romaniei;

operatiuni asimilate.

Tipuri de taxe vamale

de export, care sunt utilizate rar, deoarece statele sunt interesate, in general, sa stimuleze exportul, nu sa-l impovareze cu un cost in plus ;

de tranzit se practica numai in cazuri foarte rare, cu ocazia trecerii unor marfuri pe teritorii straine, in tranzit ;

de import se percep in punctele vamale, asupra valorii marfurilor care trec frontiera tarii importatoare. Taxele vamale sunt de trei feluri:

taxele vamale ad-valorem , care se calculeaza ca procent din valoarea marfurilor importate;

taxele vamale specifice se stabilesc in suma fixa in unitatea fizica de marfa importata (tona, bucata etc.);

taxele vamale compuse, care reprezinta o combinatie intre taxele vamale ad-valorem si taxele vamale specifice.

Clasificarea taxelor dupa natura lor :

taxele judecatoresti (ocazionate de actiunile introduse in judecata);

taxele de notariat (acte eliberate, autentificate s.a. de catre notariate);

taxele consulare ( acordarea de vize, certificate de origine etc.);

taxele de administratie (autorizatii, permise etc.)

Dupa obiectul operatiunii

taxele de timbru care sunt plati efectuate de persoanele fizice sau juridice cu ocazia prestarii unor servicii de catre organele judecatoresti, notariatele de stat, administratiile locale (primarii). Se percep fie prin sume fixe, fie procentual fata de valoarea actiunii sau a obiectului in cauza.

taxele de inregistrare se percep la vanzarea de imobile, constituirea, fuzionarea sau dizolvarea societatilor de capital.

impozitul pe venit, care utilizeaza impozitarea globala.

Impunerea globala presupune cumularea veniturilor realizate de o persoana fizica, intr-o perioada de un an, atat in tara, cat si in strainatate, indiferent de sursa de provenienta, si supunerea venitului anual unui singur impozit, potrivit unui barem progresiv unic. Sistemul presupune ca o parte din venituri sa fie globalizate, iar restul se impun separat, pe categorii de venituri.

Platile din cursul anului capata caracter de plati anticipate in contul impozitului pe venitul global, care se realizeaza prin stopaj la sursa in cazul salariilor, dobanzilor, dividendelor sau sunt stabilite de catre organul fiscal pe baza de declaratii provizorii si platite de catre contribuabil.

Metoda globala prezinta avantajul ca stabileste un impozit personal determinat in functie de forta contributiva a fiecarei persoane fizice, asigurandu-se astfel reglarea veniturilor populatiei si participarea la formarea resurselor generale necesare dezvoltarii societatii.

Platitorii impozitului pe venit sunt :

persoanele fizice rezidente ;

persoanele fizice nerezidente care desfasoara o activitate independenta prin intermediul unui sediu permanent in Romania ;

persoanele fizice nerezidente care desfasoara activitati dependente in Romania ;

persoanele fizice nerezidente care obtin venituri din alte surse.

Impozitul se aplica urmatoarelor venituri:

in cazul persoanelor fizice rezidente romane, cu domiciliul in Romania, veniturilor obtinute din orice sursa, atat in Romania cat si in afara Romaniei ;

in cazul persoanelor fizice rezidente, altele decat cele prevazute la lit. a , numai veniturilor obtinute din  Romania, care sunt impuse la nivelul fiecarei surse structura categoriilor de venituri;

in cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfasoara activitate independenta prin intermediul unui sediu permanent in Romania, venitului net atribuibil sediul permanent ;

in cazul persoanelor fizice nerezidente care desfasoara activitate dependenta in Romania, venitului salarial net din aceasta activitate dependenta ;

in cazul persoanelor fizice nerezidente, care obtin alte venituri, venitului determinat conform  regulilor prevazute in prezentul titlu, ce corespund categoriei respective de venit.

Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt urmatoarele :

venituri din activitati independente ;

venituri din salarii ;

venituri din cedarea folosinti bunurilor ;

venituri din investitii

venituri din pensii ;

venituri din activitati agricole ;

veniturile din premii si din jocuri de noroc ;

venituri din alte surse.

Impozitul pe profit

Subiectii impunerii impozitului pe profit sunt:

persoanele juridice romane, pentru profitul impozabil obtinut din orice sursa, atat din Romania, cat si din strainatate;

persoanele juridice straine care desfasoara activitati printr-un sediu permanent in Romania, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;

persoanele juridice sau fizice nerezidente care desfasoara activitati in Romania ca beneficiari ori parteneri impreuna cu o persoana juridica romana intr-o asociere sau o alta entitate ce nu da nastere unei persoane juridice, pentru profitul realizat in Romania;

persoanele juridice romane si persoanele fizice rezidente, pentru veniturile realizate atat in Romania, cat si in strainatate din asocieri care nu dau nastere unei persoane juridice. In acest caz impozitul datorat de persoana fizica se calculeaza, se retine si se varsa de catre persoana juridica;

persoanele juridice straine care obtin veniturile prevazute in lege, pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.

Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit trezoreria statului; institutiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare si disponibilitatile realizate si utilizate etc.

Cota de impozit pe profit este de 25%. In cazul Bancii Nationale a Romaniei cota de impozit pe profit este de 80% si se aplica asupra veniturilor ramase dupa scaderea cheltuielilor deductibile si a fondului de rezerva.

Profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si se adauga cheltuielile nedeductibile.

La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai daca sunt aferente veniturilor impozabile.

La calculul profitului impozabil sunt deductibile numai urmatoarele sume utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor si a provizioanelor:

rezerva, in limita a 5% din profitul contabil, pana ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris si varsat;

in cazul bancilor, cooperativelor de credit autorizate si fondurilor de garantare, provizioanele obligatorii constituite potrivit normelor Bancii Nationale a Romaniei;

rezervele tehnice calculate de catre societatile de asigurare si reasigurare. Sunt nedeductibile sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor pentru contractele cedate in reasigurare etc.

Sunt deductibile la calculul profitului impozabil:

cheltuielile de sponsorizare si/sau mecenat, efectuate in limita de 5% aplicata asupra diferentei dintre totalul veniturilor si totalul cheltuielilor, inclusiv accizele, mai putin cheltuiala cu impozitul pe profit si cheltuielile cu sponsorizarea si/sau mecenatul;

perisabilitatile, in limitele prevazute in normele aprobate prin hotarare a Guvernului etc.

Potrivit reglementarilor in vigoare , cheltuielile nedeductibile sunt:

cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentand diferente din anii precedenti sau din anul curent, precum si impozitele pe profit sau venit platite in strainatate;

amenzile, confiscarile, majorarile de intarziere si penalitatile de intarziere datorate catre autoritatile romane etc.

Cheltuielile cu dobanzile sunt integral deductibile in cazul in care gradul de indatorare a capitalului este mai mic decat unu.

Impozitul pe dividende

Cota-parte din profitul obtinut de societatile comerciale ce se va plati fiecarui actionar sau asociat, dupa caz, constituie, conform Legii privind societatile comerciale, dividend.

Distribuirea dividendelor pentru actionari sau asociati are loc in raport de cota de participare la capitalul social.

Impozitul este datorat de actionarii sau asociatii societatilor comerciale beneficiari de dividende. Subiectele impunerii pot fi atat persoane fizice, cat si persoane juridice romane sau straine, indiferent de provenienta si natura capitalului social al societatilor comerciale distribuitoare a dividendelor.

Cota de impunere este de 10% aplicata dividendelor primite de o persoana juridica si 5% asupra dividendelor primite de o persoana fizica, cand acest impozit este impozit final[11].

Taxa pe valoarea adaugata

Se cuprind in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata operatiunile care indeplinesc in mod cumulativ urmatoarele conditii:

sa constituie o livrare de bunuri, o prestare de servicii efectuata cu plata sau o operatiune asimilata acestora;

sa fie efectuate de persoane impozabile;

sa rezulte din activitati economice;

Prin operatiuni cu plata se intelege obligativitatea existentei unei legaturi directe intre operatiunea efectuata si contrapartida obtinuta.

Se cuprind, de asemenea, in sfera taxei pe valoarea adaugata importurile de bunuri.

Prin persoana impozabila se intelege orice persoana, indiferent de statutul sau juridic, care efectueaza de o maniera independenta activitati economice, oricare ar fi scopul si rezultatul acestor activitati.

Activitatile economice la care se aplica taxa pe valoarea adaugata sunt activitatile producatorilor, comerciantilor, prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si cele ale profesiunilor libere sau asimilate. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri.

Sunt considerate livrari de bunuri:

vanzarea de bunuri cu plata in rate;

trecerea in domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, in conditiile prevazute de legislatia referitoare la proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, in schimbul unei despagubiri;

transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor in urma executarii silite.

Sunt cuprinse in baza de impozitare impozitele, taxele, exclusiv taxa pe valoarea adaugata si cheltuieli accesorii cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare, decontate cumparatorului sau clientului.

Nu se cuprind in baza de impozitare rabaturile, remizele, risturnele, sconturile si alte reduceri de pret acordate de furnizori direct clientilor in vederea stimularii vanzarilor, penalizarile, dobanzile percepute pentru: plati cu intarziere, vanzari cu plata in rate, operatiuni de leasing, sumele achitate de furnizor sau prestator in contul clientului si care apoi se deconteaza acestuia, ambalajele care circula intre furnizorii de marfa si clienti, prin schimb, fara facturare.

Pentru bunurile importate baza de impozitare este constituita din valoarea in vama, determinata tinand seama de cantitatea importata, pretul extern si cursul de schimb al monedei nationale comunicat de B.N.R. pentru saptamana respectiva, la care se adauga taxele vamale, comisionul vamal, accizele si alte taxe datorate potrivit legii.

In Romania cota standard a taxei pe valoarea adaugata este de 19% si se aplica operatiunilor impozabile, cu exceptia celor scutite de taxa pe valoarea adaugata.

Dreptul de deducere ia nastere in momentul in care taxa pe valoarea adaugata deductibila devine exigibila.

Dreptul de deducere se exercita lunar prin scaderea taxei deductibile din suma reprezentand taxa pe valoarea adaugata facturata pentru bunurile livrate si/sau serviciile prestate, denumita taxa colectata.

Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operatiune, ci pentru ansamblul operatiunilor realizate in cursul unei luni.

Accizele

Accizele reprezinta taxe speciale de consumatie care se datoreaza bugetului de stat pentru anumite produse din tara si din import, respectiv:

alcool, distilate, bauturi alcoolice;

produse din tutun;

uleiuri minerale;

alte produse si grupe de produse

Grupa 'alcool, distilate, bauturi alcoolice' cuprinde:

alcool etilic, distilate de origine agricola si bauturi alcoolice distilate;

vinuri;

bere;

bauturi fermentate, altele decat berea si vinul;

produse intermediare.

Pentru produsele din tutun platitori de accize sunt agentii economici, persoane juridice, asociatii familiale si persoane fizice autorizate, care produc sau care importa produse din tutun.

Uleiurile minerale pentru care se datoreaza accize sunt:

benzine cu plumb;

benzine fara plumb;

motorine;

petrol turboreactor;

alte uleiuri medii si grele utilizate drept combustibil pentru incalzit;

gaze petroliere lichefiate (propan, butani, simpli sau in amestec);

hidrocarburi ciclice: benzen, toluen, xileni si amestecuri de izomeri ai xilenului;

uleiuri pentru motoare auto.

Uleiurile minerale sunt supuse unei accize daca sunt utilizate sau sunt puse in vanzare drept combustibil sau carburant.

In grupa 'alte produse si grupe de produse' sunt incluse:

cafea verde;

cafea prajita, inclusiv cafea cu inlocuitori;

cafea solubila, inclusiv amestecuri cu cafea solubila;

confectii din blanuri naturale (cu exceptia celor de iepure, oaie, capra);

articole din cristal;

bijuterii din aur si/sau din platina, cu exceptia verighetelor;

autoturisme si autoturisme de teren (inclusiv din import, rulate);

produse de parfumerie;

aparate video de inregistrat sau de reprodus, chiar incorporand un receptor de semnale videofonice;

combine audio;

dublu radiocasetofoane cu redare de pe banda magnetica sau compact disc;

camera video;

cuptoare cu microunde;

aparate pentru conditionat aer, de perete sau de ferestre, formand un singur corp;

arme de vanatoare si arme de uz individual, altele decat cele de uz militar sau de sport etc.

Platitori de accize pentru aceste produse sunt agentii economici, persoane juridice, asociatii familiale si persoane fizice autorizate, care produc, importa si comercializeaza astfel de produse.

Impozitele locale

Impozitul pe cladiri, platibil anual de catre persoanele fizice si juridice

Impozitul pe cladiri este anual si se datoreaza de catre contribuabili pentru cladirile aflate in proprietatea lor, indiferent de locul unde sunt situate si de destinatia acestora.

In cazul cladirilor proprietate publica si privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, aflate in administrarea sau in folosinta, dupa caz, a contribuabililor, impozitul pe cladiri se datoreaza de catre cei care le au in administrare sau in folosinta.

Impozitul si taxa pe teren

Contribuabilii care detin in proprietate terenuri situate in municipii, orase si comune, in intravilanul sau in extravilanul localitatilor datoreaza impozit pe teren.

Impozitul pe teren se stabileste anual, in suma fixa pe metru patrat de teren, in mod diferentiat, in intravilanul localitatilor, pe ranguri de localitati si zone, iar in extravilanul localitatilor, pe ranguri de localitati si categorii de folosinta a terenurilor, pe zone.

Pentru terenurile proprietate publica si privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, aflate in administrarea sau in folosinta regiilor autonome, a societatilor comerciale si a altor persoane juridice, utilizate in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura, acestea datoreaza taxa pe teren, care se stabileste in aceleasi conditii ca si impozitul pe teren pentru intreprinderi.

Taxa asupra mijloacelor de transport

Contribuabilii care detin mijloace de transport cu tractiune mecanica datoreaza o taxa anuala stabilita in functie de capacitatea cilindrica a acestora, pentru fiecare 500 cm ³ sau fractiune din acestia.

Taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor

Taxa pentru eliberarea autorizatiei de construire se calculeaza pe baza valorii de proiect declarate de solicitant in cererea pentru eliberarea autorizatiei de construire, in conformitate cu proiectul prezentat.

Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate

Contribuabilii care beneficiaza sub diverse forme de serviciul de reclama si publicitate sunt obligati sa incheie contracte in acest sens si datoreaza bugetelor locale pe raza carora se efectueaza publicitatea o taxa de reclama si publicitate care poate fi cuprinsa intre 1% si 3% din valoarea contractului, exclusiv taxa pe valoarea adaugata aferenta.

Alte taxe locale

taxa pentru sederea in statiunile balneoclimaterice;

taxa pentru muzee, case memoriale etc.

taxa pentru folosirea locurilor publice (de desfacere produse si de servicii prestate populatiei);

Consiliile locale pot institui taxe zilnice, cuprinse intre limitele 1.000 lei si 100.000 lei, pentru detinerea in proprietate sau in folosinta, dupa caz, de utilaje destinate sa functioneze in scopul obtinerii de venit. Categoriile de utilaje se stabilesc de catre consiliile locale.

Consiliile locale pot institui taxe pentru vehiculele lente (autocositoare, autoexcavator etc.)

Contributia de asigurari sociale

Dreptul la asigurari sociale este garantat de stat si se exercita, in conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, prin sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.

Asiguratii pot fi cetateni romani, cetateni ai altor state sau apatrizi, pe perioada in care au, conform legii, domiciliul sau resedinta in Romania.

Asiguratii au obigatia sa plateasca contributii de asigurari sociale si au dreptul sa beneficieze de prestatii de asigurari socoale, conform legii.

Contributia la bugetul asigurarilor pentru somaj

Angajatorii au obligatia de a plati lunar o contributie la bugetul asigurarilor pentru somaj, (care pentru anul 2004 este de 3,5%) aplicata asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de asigurati.

Angajatorii au obligatia de a retine si de a vira lunar contributia individuala la bugetul asigurarilor pentru somaj, in cota de 1%, aplicata asupra salariului de baza lunar brut, pentru asiguratii prevazuti de lege, asupra veniturilor brute lunare realizate

Contributia la sistemul de asigurari sociale de sanatate

Asigurarile sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de finantare a ocrotirii si promovarii sanatatii populatiei care asigura acordarea unui pachet de servicii de baza.

Obligatia virarii contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate revine persoanei juridice sau fizice care angajeaza persoane cu contract individual de munca sau conventie civila, precum si persoanele fizice, dupa caz.

Contributia angajatorilor pentru asigurarea angajatilor contra accidentelor de munca si boli profesionale

Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale face parte din sistemul de asigurari sociale, este garantata de stat si cuprinde raporturi specifice prin care se asigura protectia sociala impotriva urmatoarelor categorii de riscuri profesionale.