ROLUL FINANTELOR PUBLICE IN ECONOMIA DE PIATA

Finante publice: concept, structura, rol, functii

Conceptul de finante

Ca urmare a dezvoltarii intregii productii sociale ca si productie/circulatie de marfuri, in vederea constituirii resurselor necesare oricarui tip de activitate se impune formarea unor fonduri (resurse) banesti. In acest context, al productiei si circulatiei marfurilor, in societate se formeaza fie la dispozitia statului, fie la dispozitia agentilor economici - fonduri banesti.

Constituirea si apoi utilizarea fondurilor banesti se realizeaza prin fluxuri monetare. Derularea acestora impune, in mod necesar, si instituirea anumitor tipuri de relatii sociale, adica a unor raporturi intre administratorii si beneficiarii unui fond, intre cei ce participa la constituirea lui si utilizatori.

Astfel, finantele ar putea fi definite din trei puncte de vedere complementare intelegand prin aceasta:

a. constituirea de fonduri sub forma baneasca cu o anumita destinatie;

b aporturi sociale de natura economica ce apar intr-o economie in legatura cu constituirea fondurilor banesti;

c. finantele sunt nu numai raporturi sociale, ci si fluxuri banesti care se desfasoara in legatura cu crearea fondurilor.

Notiunea de finante, sub cele trei aspecte: fonduri/fluxuri/raporturi sociale, este eterogena atat in ceea ce priveste complexitatea nevoilor carora trebuie sa li se faca fata, cat si din punct de vedere al modului de utilizare a fondurilor. Astfel, o parte din ele se constituie in vederea satisfacerii unor nevoi generale ale intregii populatii de pe un teritoriu delimitat (judet, tara, chiar U.E., etc). Alte fonduri au in vedere satisfacerea unor nevoi comune dar, de dimensiuni mult mai restranse, specializate, si care se constituie la nivelul agentilor economici.

In acceptiunea clasica, finantele publice pot fi definite ca stiinta a mijloacelor prin care statul isi procura resursele necesare acoperirii cheltuielilor sale, precum si a redistribuirii intre cetateni a sarcinilor care decurg din modul de procurare al resurselor.

Potrivit viziunii traditionale ceea ce prima era cheltuiala publica si dupa deciderea marimii ei urma gasirea resurselor de acoperire.

Consecinte ale viziunii traditionale asupra conceptului de finante publice:

finantele publice erau definite ca o stiinta a acoperirii cheltuielilor publice;

finantele publice reprezentau stiinta de repartizare intre cetateni a sarcinilor publice;

finantele publice trebuiau sa asigure egalitatea in fata sarcinilor publice.

Dezvoltarea actiunilor sociale publice au pus tot mai insistent problema modificarii sarcinilor si functiilor statului. S-a cerut interventia in organizarea si asigurarea functionarii intregului mecanism social economic. S-a observat ca prin construirea bugetului prin diverse modalitati si utilizarea lui in diverse moduri, statul ar putea manui tehnici traditionale pentru a atinge si alte scopuri in afara de cel al constituirii de fonduri.

Corespunzator noilor sarcini ale statului se modifica si continutul si rolul finantelor publice prin disocierea dintre mijloace si scop.

Pe masura cresterii si diversificarii rolului statului in viata social economica acesta incepe sa utilizeze vechile mijloace si pentru alte scopuri, astfel incat intr-o viziune moderna finantele publice ar putea fi definite astfel:

Finantele publice reprezinta stiinta ce studiaza actiunile statului utilizand tehnici financiare precum: impozitele, taxele, imprumuturi, procedee monetare etc, in scopul satisfacerii si altor obiective dincolo de campul financiar propriu-zis.

Consecinte ale viziunii moderne asupra finantelor publice:

- pastrandu-se vechile tehnici si vechiul scop al acoperirii cheltuielilor publice se adauga si utilizarea vechilor tehnici ca parghii de atingere a unor scopuri din afara campului financiar, rezultand implicarea statului si in viata sociala;

- se realizeaza o transformare a vechilor tehnici pentru folosirea lor ca parghii (spre exemplu impozitele se diferentiaza conducand la stimularea sau descurajarea numitor activitati);

- dispare egalitatea in fata sarcinilor publice.

^{Sistemul financiar}

La modul general se poate vorbi de un sistem financiar ce consta, pe de o parte, din fonduri care se constituie si se consuma efectiv si integral, iar pe de alta parte, din fonduri ce se constituie cu caracter definitiv si se utilizeaza prin avansari si recuperari neincetate.

Sistemul financiar are doua componente majore: finantele publice si finantele private.

Finantele publice sunt reprezentate de fondurile care se constituie prin plati obligatorii si se consuma efectiv in intervalul de timp considerat. O caracteristica esentiala a acestora este aceea ca implica un transfer de valoare fara echivalent.

Finantele private cuprind totalitatea societatilor comerciale, bancare, de asigurari, cu capital privat sau mixt. In domeniul finantelor private se constituie capitalul tuturor tipurilor de societati comerciale, regii autonome si companii nationale. Caracteristica esentiala a finantelor private este ca aici fondurile nu se consuma, ci se avanseaza si recupereaza in permanenta in circuit.

Finantele private mai cuprind alaturi de fondurile firmei propriu-zise, fondurile de credit si fondurile de asigurari.

Fondurile de credit se caracterizeaza prin aceea ca se constituie pe baze rambursabile si se utilizeaza tot pe baze rambursabile.

Fondurile de asigurari se constituie in mod definitiv dar se folosesc numai in cazul survenirii riscului asigurat.

^{Rolul finantelor publice}

Adam Smith- prinipiul "mainii ivizibile" - fundamentul teoriilor economice liberale

Statul trebuie sa intervina doar pentru a garanta dreptul de proprietate si libera initiativa.

In ipoteza functionarii perfecte a pietei:

distributia inegala a veniturilor si ave 737f56h rilor in societate

existenta bunurilor benefice sau de merit ( merit goods)

In ipoteza functionarii imperfecte a pietei, statul intervine in economie in situatiile generate de :

concurenta imperfecta

economiile de scara

bunurile publice

externitatile

pietele incomplete

asimetriile informationale

dezechilibrele macroeconomice

^{Functiile finantelor publice}

Finantele publice se manifesta prin indeplinirea a doua functii: functia de repartitie si functia de control.

Functia de repartitie presupune constituirea si distribuirea fondurilor publice. Caracteristic acestei functii este ca prin intermediul ei are loc distribuirea si redistribuirea PIB, intre diverse persoane fizice si juridice, pe de o parte, si stat, pe de alta.

Functia de repartitie se realizeaza, pe de o parte, prin instituirea unei game foarte variate de impozite, taxe, tarife si contributii pe care trebuie sa le plateasca toti cei care realizeaza venituri si cei care in anumite imprejurari apleaza la unele servicii ale statului. Pe de alta parte, aceasta functie se realizeaza prin stabilirea tipurilor de cheltuieli finantate de la bugetul de stat.

Functia de control, asa cum arata si numele, se refera la controlul atat asupra legalitatii si oportunitatii obtinerii veniturilor, cat si asupra modului de efectuare a cheltuielilor si, mai ales, a eficientei acestora.

Necesitatea functiei de control a finantelor publice decurge din faptul ca fondurile de resurse financiare publice apartin intregii societati si ca acestea materializeaza o buna parte din PIB. Controlul statului are o sfera larga de manifestare, cuprinzand toate domeniile vietii sociale care tin de sectorul public si anume: activitatea economica, cultural- educativa, de ocrotire medicala, de asiguarari sociale de stat, de aparare nationala, de protectie sociala[1].

Rolul statului in serviciile de sanatate

Resursele financiare publice constituite la nivelul bugetului de stat , a unitatilor administrativ- teritoriale si ale institutiilor publice se repartizeaza si se utilizeaza pentru interesele generale ale comunitatii la nivel national si local in conformitate cu cerintele constitutionale ale statului si a legilor ce garanteaza si apara suveranitatea nationala, drepturile si libertatile cetatenilor dezvoltarea economica si sociala corespunzator standardelor internationale .

La determinarea cheltuielilor publice se tine seama de politica financiara a statului, avand in vedere numarul de salariati, baza tehnica materiala existenta si gradul de folosire a ei, numarul de institutii ce urmeaza a se infiinta in exercitiul bugetar urmator, precum si prioritatile considerate pe domenii de activitate, astfel:

in domeniul social utilizarea resurselor financiare ale statului pentru:

invatamantul general obligatoriu, liceal si cel profesional, invatamantul superior, precum si alte forme de instruire si perfectionare organizate de stat in mod gartuit;

sanatate, prin institutiile de stat corespunzatoare- crese, leagane de copii, dispensare medicale, spitale, sanatorii pentru bolnavii cronici, actiuni de prevenire ale imbolnavirilor, servicii de ambulanta, centre de transfuzii sangvine, alte institutii si actiuni sanitare.

cultura, arta, tineret si sport prin administratia centrala si locala, biblioteci publice, muzee, teatre si institutii muzicale, scoli populare de arta, case de cultura, camine culturale, universitati populare, presa, edituri, activiati sportive si de tineret, alte institutii si actiuni privind cultura, arta, religia, activitati sportive si de tineret prevazute a se finanta, total sau partial, din credite bugetare

cheltuieli de asistenta sociala, alocatii pentru copii, pensii, ajutoare si indemnizatii acordate prin administratia centrala, camine de batrani si pensionari, camine- spital pentru invalizi si bolnavi cronici, camine pentru copii infirmi si camine atelier, cantine de ajutor social, centre de primire a minorilor, ajutor social, pensii, indemnizatii, ajutoare acordate salariatilor, tratament balnear, ajutoare de somaj si alte forme de ajutoare prevazute prin legislatia de profil ce sunt suportate din credite bugetare

refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, mentinerea echilibrului ecologic si altele , in conditiile legii.

sustinerea unor programe prioritare de cercetare, indeosebi cercetarea fundamentala

in domeniul economic- relizarea unor investitii si altor actiuni economice de interes public cum sunt: diverse actiuni din agricultura si silvicultura, trasporturi drumuri si poduri, alte actiuni economice stabilite prin legi specifice. De asemenea acordarea de subventii, facilitati si alte mijloace stabilite potrivit legii, in limita alocatiilor bugetare anuale.

asigurarea cerintelor de aparare a tarii, ordinii publice si sigurantei nationale

finantarea administrtiei publice centrale si locale si altor cheltuieli prevezute de lege

plata dobanzilor aferente datoriei publice si cheltuielilor determinate de emisiunea si plasarea valorilor mobiliare necesare finantarii acestei datorii, precum si riscul garantiilor acordate de stat in conditiile legii.

In cadrul cheltuielilor pe actiuni nominalizate mai sus din bugetele locale se finanteaza, in conditiile stabilite de lege, actiuni social- culturale, obiective si actiuni economice de interes local, cheltuieli de intretinere si functionare a organelor administratiei publice locale, precum si alte obiective prevazute prin dispozitii legale.

In procesul procurarii si repartizarii resurselor de care are nevoie statul pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor sale, se nasc anumite relatii sociale de natura economica, care exprima modul de repartizare a unei parti din produsul intern brut, prin intermediul statului, intre diferite categorii sociale . Finantele publice constituie o componenta importanta a vietii social- economice a fiecarei tari, iar impactul lor asupra economiei nationale are conotatii atat in dimensiunile si distribuirile PIB, cat si in modul concret de realizare a acestui proces.. Existenta finantelor publice este indisolubil legata de existenta statului, care are de indeplinit functii si sarcini importante in ce priveste organizarea si conducerea activitatii economico- sociale nationale, apararea independentei si suveranitatii tarii .

Statul, prin institutiile si organele sale, are un rol foarte important, actionand pe de o parte ca autoritate publica, iar pe de alta parte, ca producator si consumator de bunur[5]i.

Ca autoritate publica, statul nu se limiteaza numai la mentinerea ordinii publice, apararea nationala, intretinerea de relatii externe, ci influenteaza insasi productia materiala, consumul si formarea bruta de capital, schimburile comerciale cu strainatatea, repartitia produsului intern brut.

Ca producator si cosumator de bunuri si servicii statul participa nemijlocit la activitatea economica a tarii in calitate de agent economic, de achizitor de bunuri si servicii pentru satisfacerea nevoilor sociale. Pentru satisfacerea acestor nevoi generale ale societatii este necesara constituirea unor importante fonduri banesti la dispozitia autoritatilor publice. Statul este cel care creaza cadrul institutional si juridic necesar desfasurarii activitatii economice.

Finantele publice se compun din urmatoarele fonduri[6]:

- bugetul de stat;

- bugetul asigurarilor sociale de stat;

- bugetul fondurilor speciale;

- bugetul trezoreriei statului;

- bugetul institutiilor publice autonome;

- bugetul institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz;

- bugetul institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

- bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;

- bugetul fondurilor externe nerambursabile

Asigurarile sociale de stat realizeaza protectia persoanelor asigurate in caz de[7]:

pierderea capacitatii de munca

somaj

la o anumita vechime in munca

deces al unui membru de familie

Prestatiile de asigurari sociale se prezinta sub forme multiple, cum sunt:

pensiile:

pentru munca depusa si limita de varsta

pentru pierderea totala a capacitatii de munca

de urmas

indemnizatiile:

pentru prevenirea imbolnavirilor

pentru refacerea si intarirea sanatatii

pentru pierderea temporara a capacitatii de munca

de maternitate

de nastere si pentru cresterea copilului

ajutoarele:

de somaj

de integrare profesionala

de sprijin

de deces

acoperirea ( partiala sau totala) a :

costului medicamentelor achizitionate din farmacii

Bugetul asigurarilor sociale- instrument al statului de gestionare a serviciilor de sanatate

Finantarea prestatiilor de asigurari sociale se realizeaza cu resurse financiare procurate de catre stat pe seama contributiilor angajatorilor si angajatilor. Contributiile la asigurarile sociale sunt stabilite prin lege, iar plata lor, la termenele legale, este obligatorie. Procesul de colectare a resurselor financiare destinate actiunilor de asigurari sociale si de repartizare a acestora pe destinatii isi gaseste reflecatrea in[8]:

bugetul asigurarilor sociale de stat

bugetul asigurarilor sociale de sananate

bugetul fondurilor de ajutor de somaj

Bugetul asigurarilor sociale pentru sanatate este planul financiar anual care reflecta constituirea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti necesare functionarii sistemului asigurarilor sociale pentru sanatate in Romania. Ministerul Sanatatii Publice, ca autoritate nationala in domeniul sanatatii, exercita controlul asupra sistemului de asigurari sociale de sanatate, din punct de vedere al aplicarii politicilor de sanatate aprobate de Guvernul Romaniei[9].

Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate este un fond special care se constituie si se utilizeaza potrivit legii 95/ 2006.

Constituirea fondului se face din contributia pentru asigurari sociale de sanatate suportata de asigurati, de persoanele fizice si juridice care angajeaza personal salariat, din subventii de la bugetul de stat, precum si din alte surse - donatii, sponsorizari, dobanzi, exploatarea patrimoniului Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si al caselor de asigurari de sanatate.

CNAS este institutie publica, autonoma, de interes national, cu personalitate juridica, care administreaza si gestioneaza sistemul de asigurari sociale de sanatate in vederea aplicarii politicilor si programelor Guvernului in domeniul sanitar si are ca principal obiect de activitate asigurarea functionarii unitare si coordonate a sistemului de asigurari sociale de sanatate din Romania, si are in subordine casele de asigurari de sanatate judetene si Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti. Gestionarea fondului se realizeaza si prin Casa Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti si Casa Asigurarilor de Sanatate a Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului pana la reorganizarea     acestora.
CNAS propune, cu avizul Ministerului Sanatatii Publice, proiecte de acte normative pentru asigurarea functionarii sistemului de asigurari sociale de sanatate si acorda aviz conform proiectelor de acte normative care au incidenta asupra Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate.
Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate se formeaza din:
a)contributii ale persoanelor fizice si juridice;
b) subventii de la bugetul de stat;
c) dobanzi, donatii, sponsorizari, venituri obtinute din exploatarea patrimoniului CNAS si caselor de asigurari, precum si alte venituri, in conditiile legii;
d) sume din veniturile proprii ale Ministerului Sanatatii Publice.
Colectarea contributiilor persoanelor juridice si fizice care au calitatea de angajator se face de catre Ministerul Finantelor Publice, prin ANAF, in contul unic deschis pe seama CNAS , iar colectarea contributiilor persoanelor fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de catre ANAF, se efectueaza de catre casele de asigurari.
Sumele colectate in contul fondului sunt in permanenta la dispozitia CNAS si se repartizeaza de ordonatorul principal de credite, proportional cu sumele aprobate pe subcapitole de cheltuieli prin legile bugetare anuale, pe fiecare domeniu de asistenta medicala.
In mod exceptional, in situatii motivate, pentru acoperirea deficitului bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, dupa epuizarea fondului de rezerva veniturile bugetului fondului se completeaza cu sume care se aloca de la bugetul de stat.
Cota de contributie pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, destinata exclusiv finantarii cheltuielilor cu plata acestor drepturi, este de 0,75%, aplicata la fondul de salarii sau, dupa caz, la drepturile reprezentand indemnizatie de somaj ori asupra veniturilor supuse impozitului pe venit, si se achita la bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, in conditiile legii.

Asigurarile sociale pentru sanatate, in Romania, isi constituie fondurile in principal din contributiile persoanelor fizice (6,5% din totalul veniturilor) si ale celor juridice (7% din totalul salariilor), iar in caz de nevoie si din subventii din partea statului. Contributiile incasate sunt utilizate exclusiv pentru finantarea serviciilor medico-sanitare.

Activitatea financiara a asigurarilor sociale pentru sanatate este guvernata de echilibrul financiar, care reclama ca suma contributiilor incasate intr-o anumita perioada de timp sa fie egala cu cheltuielile efectuate pentru prestarea serviciilor medico-sanitare. Alocatiile bugetare sunt folosite pentru realizarea unor programe guvernamentale cum sunt: promovarea sanatatii, programe de protejare a mediului inconjurator, cercetare stiintifica medicala, ambulante.

Continutul economic al bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate este determinat de structura si trasaturile oranduirii social-economice, de necesitatea realizarii cerintelor legilor economice care actioneaza in economia noastra, de prerogativele si functiile statului roman.

Bugetul asigurarilor sociale pentru sanatate este format din bugetele pentru realizarea asigurarilor sociale pentru sanatate de la nivelul caselor judetene de asigurari pentru sanatate si a Casei de Asigurari pentru Sanatate a Municipiului Bucuresti si din bugetul asigurarilor sociale pentru sanatate elaborat de organele de resort din Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si Ministerul Sanatatii, care cuprinde veniturile si cheltuielile cu caracter centralizat. Bugetul asigurarilor sociale pentru sanatate este o parte componenta importanta a bugetului public national. Elaborarea si executia separata a bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate, constituie o realizare importanta, deoarece permite ca resursele acestuia sa fie utilizate integral pentru ocrotirea sanatatii cetatenilor, iar eventualele excedente sa se reporteze in anul urmator.

Elaborarea bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate constituie stadiul initial al planificarii bugetare, care cuprinde activitatea complexa si multilaterala de determinare a veniturilor si cheltuielilor sistemului asigurarilor sociale pentru sanatate pe an si pe trimestre, pe baza aplicarii principiilor planificarii bugetare. Bugetul asigurarilor sociale pentru sanatate se fundamenteaza pe prognoze anuale privind statistica imbolnavirilor, grupe de diagnostice, numar de internari pe ultimul an si in ultimii cinci ani, salariilor si a altor factori economici. Evolutia acestor variabile este putin probabila in sensul prognozat, chiar in timpul anului si poate fi substantial influentata de cresterea sau scaderea inflatiei, precum si de socurile imbolnavirilor sau epidemiilor dintr-o anumita perioada a anului. Aceste situatii conduc la cresteri sau scaderi ale veniturilor sau cheltuielilor in cadrul bugetului cu efecte imprevizibile asupra echilibrului bugetar lunar si anual.      Avandu-se in vedere orientarile date de Guvern, Ministerul Finantelor Publice, de acord cu Ministerul Sanatatii si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, ca organe de specialitate, stabilesc termenele pentru fundamentarea tuturor planurilor financiare pe baza carora se elaboreaza bugetul asigurarilor sociale pentru sanatate. Cheltuielile nu pot fi inscrise in buget si nu se aproba fara stabilirea surselor din care urmeaza sa fie efectuate. Casa Nationala de Asigurari de Sanatate cu avizul Ministerului Sanatatii si al Ministerului Finantelor Publice stabileste metodologia elaborarii, dezbaterii, aprobarii, executarii si incheierii bugetului. Casa Nationala de Asigurari de Sanatate adopta o serie de masuri organizatorice menite sa asigure efectuarea corecta si la timp a lucrarilor de elaborare a proiectului de buget. Astfel, aceasta elaboreaza instructiuni si norme metodologice in cuprinsul carora se analizeaza lipsurile constatate in practica bugetara, masurile pentru lichidarea si preintampinarea lor, precum si modul de intocmire a planurilor financiare pentru viitor. Aceste norme metodologice sunt transmise, prin organele locale de asigurari sociale pentru sanatate, pana la furnizorii de servicii medico-sanitare din toata tara.

Elaborarea fundamentata a proiectului bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate este posibila numai prin respectarea cu strictete a legislatiei in vigoare din domeniul asigurarilor sociale pentru sanatate a indicatorilor medico-sociali din programe de dezvoltare economica si sociala, a normelor de cheltuieli, a subdiviziunilor clasificatiei bugetare a veniturilor si cheltuielilor. Pe baza datelor proprii si a celor primite de la casele de asigurari sociale pentru sanatate si a Municipiului Bucuresti, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate elaboreaza proiectul bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate pentru anul viitor. Bugetul asigurarilor sociale pentru sanatate este constituit din:

- bugetul asigurarilor sociale pentru sanatate elaborat de organele asigurarilor sociale pentru sanatate din cadrul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, in care sunt cuprinse veniturile si cheltuielile cu caracter centralizat;

- bugetele pentru desfasurarea activitatiilor din domeniul asigurarilor sociale pentru sanatate ale caselor judetene si a Municipiului Bucuresti rezultate din concentrarea bugetelor pentru asigurari sociale pentru sanatate intocmite de catre furnizorii de servicii medico-sanitare pe care acestea ii deservesc.

Avand in vedere obiectivele programului de dezvoltare medico-sanitara, modul cum s-a executat bugetul asigurarilor sociale pentru sanatate pe perioada expirata, masurile privind imbunatatirea activitatii in domeniul asigurarilor sociale pentru sanatate, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, prin organele sale de specialitate, intocmeste proiectul de buget. Lucrarile privind elaborarea proiectului de buget incep in luna iulie a anului de baza. Dat fiind faptul ca la aceasta data bugetul anului in curs este executat numai pe lunile expirate, se determina mai intai executia probabila a bugetului pana la finele anului in curs. Folosindu-se de datele primite din judete, din capitala si de datele proprii de care dispune, de executia preliminara a veniturilor si cheltuielilor, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate elaboreaza proiectul bugetului asiguarilor sociale pentru sanatate pentru anul urmator.

In vederea realizarii echilibrului bugetar, in procesul elaborarii proiectului de buget, se prevede constituirea unui fond de rezerva. Fondul de rezerva cumulat pe mai multi ani nu poate depasi nivelul cheltuielilor prevazute pe anul bugetar respectiv. Acesta se utilizeaza pentru acoperirea prestatiilor medico-sanitare in situatii temeinic motivate sau a altor cheltuieli specifice sistemului asigurarilor sociale pentru sanatate. Fondul de rezerva disponibil se reporteaza pe anul urmator si se foloseste pentru acoperirea eventualului deficit curent al bugetului asiguarilor sociale pentru sanatate. Insotit de un memoriu explicativ, care oglindeste orientarile si principiile pe baza carora a fost intocmit si in care se justifica, totodata, calculele pe care s-a fundamentat determinarea veniturilor si cheltuielilor, dinamica acestora, aspectele pozitive ale activitatii financiare in domeniul asigurarilor sociale pentru sanatate, deficientele si masurile pentru lichidarea si preintampinarea lor - proiectul bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate se inainteaza de catre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate Ministerului Finantelor Publice pentru verificare si avizare. Cu avizul prealabil al Ministerului Finantelor Publice proiectul de buget se depune la Guvern. Acesta examineaza proiectul de buget si cu eventualele amendamente aduse la venituri si cheltuieli, proiectul de buget se inainteaza Parlamentului pana la 30 noiembrie pentru dezbatere si aprobare. Ajuns la Parlament, proiectul bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate este mai intai analizat de catre comisiile permanente de buget-finante-banci ale celor doua camere (Senat si Camera Deputatilor) sub aspect politic si economic, al dimensiunii veniturilor si cheltuielilor care-l compun. Analiza se face pe subdiviziunile clasificatiei bugetare, se confrunta indicatorii programului economic cu indicatorii celorlalte planuri financiare, urmarindu-se masura in care proiectul de buget este expresia programului de guvernare.

De asemenea, comisiile examineaza darea de seama si contul general de incheiere a exercitiului bugetar pe anul expirat, studiaza si apreciaza activitatea desfasurata de organele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, oprindu-se asupra eventualelor cazuri de incalcare a disciplinei financiare. Studiind proiectul de buget, comisiile sunt indrituite sa propuna amendamente la partea de venituri si cea de cheltuieli. Constatarile si propunerile comisiilor de buget-finante-banci sunt consemnate in coraportul care se intocmeste. Dupa incheierea lucrarilor comisiilor, proiectul bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate se supune dezbaterilor in plenul Parlamentului. Raportul asupra proiectului bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate se prezinta in fata Parlamentului de catre primul ministru sau de catre ministrul Finantelor ori de catre presedintele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate. De asemenea, se expune coraportul din partea comisiilor de buget-finante-banci, dupa care deputatii si senatorii dezbat veniturile si cheltuielile bugetare, fac aprecieri asupra realizarii veniturilor si cheltuielilor, analizeaza activitatea organelor financiare si bancare, apoi propun amendamente la venituri si cheltuieli. Proiectul de buget se examineaza de catre deputati si senatori pe articole de venituri si cheltuieli, dupa care are loc votarea legii pentru adoptarea bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate. Aceasta este calea democratica a exercitarii controlului din partea deputatilor si senatorilor asupra mobilizarii, repartizarii si utilizarii eficiente a veniturilor bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate. Dupa ce este aprobat de Parlament bugetul asigurarilor sociale pentru sanatate se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si se remite pe aceeasi filiera la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Tinand seama de limitele veniturilor si cheltuielilor bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate modifica, dupa caz, bugetele caselor judetene si a Municipiului Bucuresti, iar acestea, la randul lor, opereaza modificarile corespunzatoare in bugetele furnizorilor de servicii medico-sanitare si fac, de asemenea, repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor. In cazul in care bugetul nu este adoptat pana la 31 decembrie a anului de baza, se aplica in continuare bugetul asigurarilor sociale pentru sanatate al anului precedent, pana la adoptarea noului buget.

Executarea bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate

Imediat dupa votarea bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate de catre Parlament, in conformitate cu normele financiare statornicite, urmeaza faza executarii, care cuprinde procesul complex de incasare integrala si la termenele legale a tuturor veniturilor bugetului, in vederea efectuarii cheltuielilor potrivit cuantumului si destinatiilor stabilite. Executarea bugetului este in competenta Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si a organelor sale teritoriale, a organelor financiar-contabile din cadrul caselor judetene si a furnizorilor de servicii medico-sanitare. De asemenea, la executarea bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate participa si Ministerul Finantelor Publice si Trezoreria Statului. Toate organele participante la executarea bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate sunt raspunzatoare de organizarea incasarii integrale si la timp a veniturilor, de calcularea corecta si de onorarea platii serviciilor medico-sanitare, de cheltuirea rationala, oportuna, in limitele si conform cu destinatia lor, a creditelor bugetare aprobate, de tinerea corecta si la zi a contabilitatii privind executarea veniturilor si cheltuielilor si, in general, de respectarea disciplinei financiare, de intocmirea contului general, de incheierea exercitiului bugetar si a darii de seama asupra executarii bugetului.

In vederea executarii in bune conditii a veniturilor si cheltuielilor este necesara repartizarea pe trimestre, operatiune de natura sa concretizeze sarcinile bugetare trimestriale, sa aduca precizari in legatura cu nevoile de venituri ce eventual pot fi incasate reliefand particularitatile fiecarui trimestru pe subdiviziunile clasificatiei bugetare.Defalcarea trimestriala concretizeaza mai bine sarcinile trimestriale, identifica deficientele si conduce la adoptarea prompta de masuri eficace pentru lichidarea si preintampinarea lor in viitor. Executarea in bune conditii a bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate reclama stabilirea unor limite minime pentru venituri si a limitelor maxime in ceea ce priveste cheltuielile.

Executarea de casa a bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate este un proces bugetar complex, care consta in incasarea, pastrarea si eliberarea resurselor bugetare in vederea efectuarii cheltuielilor si tehnic se infaptuieste pe baza sistemului de trezorerie. Buna executare a veniturilor bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate necesita efectuarea controlului ce se exercita de catre casele judetene asupra calcularii corecte, virarii integrale si la timp, de catre platitori a contributiilor pentru asigurarile sociale pentru sanatate. Se apreciaza ca este necesara intarirea legaturilor cu organele bancare, in vederea exercitarii de catre acestea a controlului asupra decontarii contributiei la asigurarile sociale pentru sanatate, de catre institutii, atat preventiv, cat si ulterior.

Cheltuielile bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate se efectueaza pe baza creditelor bugetare ce se repartizeaza caselor judetene prin conturi deschise pe seama acestora la Trezoreria Statului. Creditele bugetare de asigurari sociale pentru sanatate sunt administrate de catre ordonatorii de credite bugetare (de gradul I - principali; de gradul II - secundari; de gradul III - tertiari). Ordonatorul de credite este persoana imputernicita sa indeplineasca o functie de conducere intr-un organ de stat, institutie, careia i s-a oferit dreptul de a dispune de credite bugetare.

Creditul bugetar este suma anuala prevazuta la partea de cheltuieli a bugetului aprobat pentru efectuarea diferitelor cheltuieli cuprinse in subdiviziunile clasificatiei bugetare, in limitele careia, in cursul anului, se elibereaza mijloace banesti pentru efectuarea platilor serviciilor medico-sanitare prestate de catre institutiile medico-sanitare. Creditele bugetare se prevad in buget, cu destinatii precise, sunt repartizate pe titulari si nu pot fi depasite.

Deschiderea creditelor bugetare este autorizarea data de organele financiare organelor bancare, pe baza cererii de deschidere de credite, in limitele alocatiilor bugetare trimestriale. In vederea deschiderii creditelor bugetare, ordonatorii de credite bugetare de gradele III si II inainteaza lunar Casei Nationale de Asigurari de Sanatate cereri de deschideri de credite pentru plata prestatiilor medicale contractate si executate. Pe baza acestei cereri, avand in vedere si celelalte cerinte centralizate pe intreaga tara, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate adreseaza Ministerului Finantelor Publice o cerere de deschidere de credite, in baza careia, acesta din urma aproba deschiderea de credite, dispunand autorizarea organelor de casa (unitatile Trezoreriei Statului si unitatile bancare) sa acorde resurse bugetare ordonatorilor de credite subordonati Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, in anumite limite, in conformitate cu prevederile bugetare. Deschiderea de credite bugetare are loc lunar, efectuandu-se in limitele unei treimi din alocatia bugetara trimestriala.

Concomitent cu inaintarea cererilor de deschideri de credite ce urmeaza a fi repartizate ordonatorilor subordonati, ordonatorii principali (secundari) depun alaturat un tabel cu specificarea nominala a ordonatorilor secundari (tertiari) pentru care urmeaza sa se repartizeze credite, precum si a volumului lor; repartizarea creditelor pentru ordonatorii secundari si tertiari se desfasoara in temeiul mandatului bugetar in care sunt prevazute creditele deschise pe subdiviziunile clasificatiei bugetare. Casa Nationala de Asigurari de Sanatate repartizeaza creditele bugetare deschise caselor judetene de asigurari sociale pentru sanatate, iar acestea, la randul lor, le repartizeaza furnizorilor de servicii medico-sanitare cu care au contracte.

Pe calea deschiderii de credite bugetare, unitatile bancare si ale Trezoreriei Statului sunt autorizate sa acorde ordonatorilor de credite mijloace banesti in limitele si in conformitate cu creditele bugetare anuale si cu alocatiile trimestriale aprobate. Rezulta ca, in cadrul bugetul asigurarilor sociale pentru sanatate, creditele bugetare deschise sau repartizate confera imediat ordonatorilor dreptul de a dispune si executa plati in contul bugetului, unitatile bancare si ale Trezoreriei Statului fiind obligate sa efectueze viramentele necesare la conturile ordonatorilor de credite. Procedura deschiderii de credite bugetare asigura realizarea echilibrului permanent intre veniturile si cheltuielile bugetare ale sistemului asigurarilor sociale pentru sanatate si un control sistematic din partea organelor financiare.

In procesul executarii partii de cheltuieli a bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate se intalneste reconstituirea (reintregirea) de credite bugetare. Reconstituirea creditelor bugetare este operatiunea prin care creditele bugetare necheltuite intr-un trimestru, dar care sunt necesare pentru indeplinirea actiunii in trimestrul urmator impreuna cu alocatia respectiva din trimestrul curent, se pot utiliza pentru efectuarea cheltuielilor. Reconstituirea creditelor bugetare poate avea loc numai in timpul anului calendaristic si se aproba la cererea justificata a ordonatorilor de credite, de catre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate.

Reintregirea creditelor bugetare are loc atat in conturile organelor teritoriale ale Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, cat si in conturile unitatilor bancare si ale Trezoreriei Statului. Reconstituirea are ca obiect sumele necheltuite in trimestrul dat, avansurile neutilizate, incasarile de la debitori, sumele platite datorita unor erori din conturile bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate. Normele juridice in vigoare prevad ca nici o cheltuiala nu se poate efectua fara existenta unui credit bugetar aprobat. Totusi, daca in procesul executarii bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate, in ansamblu, apare necesitatea unor cheltuieli noi sau daca unele credite bugetare si alocatii trimestriale se dovedesc practic a fi insuficiente, existand - in acelasi timp - disponibilitati in cadrul altor subdiviziuni ale clasificatiei bugetare, ele pot fi satisfacute pe calea virarilor de credite bugetare, de la o subdiviziune la alta a clasificatiei bugetare, potrivit normelor juridice si financiare in vigoare. Virarea de credite bugetare consta in sporirea creditului de la o subdiviziune bugetara ale carei alocatii sunt insuficiente pentru realizarea unei actiuni date, reducandu-se concomitent, cu o suma egala, creditele acelei subdiviziuni (subdiviziunilor) la care mijloacele alocate pot fi reduse fara a prejudicia realizarea actiunii respective. Prin urmare, virarea de credite bugetare presupune in mod necesar realizarea de economii la alte subdiviziuni de cheltuieli din cadrul clasificatiei bugetare, actiunile asigurarilor sociale pentru sanatate prevazute la aceste din urma subdiviziuni ale clasificatiei bugetare trebuind deci sa fie realizate integral, insa cu resurse mai mici decat cele prevazute initial. Virarea de credite bugetare este de competenta Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si a Guvernului. Aceasta poate avea loc o singura data pe trimestru, intre 1-15 ale celei de-a doua luni din trimestru. In mod exceptional, de la caz la caz, virarile de credite pot avea loc si in afara termenelor de mai sus, in cursul trimestrului, insa numai atunci cand survin situatii noi care impun efectuarea de cheltuieli urgente, dar bine justificate de catre institutiile in cauza.

Nu sunt admise virari de credite in primul trimestru al anului, precum si in perioada de la 15 la 31 decembrie. Virarile de credite se comunica ordonatorilor de credite bugetare in maxim 10 zile de la aprobare, precum si organelor care indeplinesc executarea de casa abugetelor asigurarilor sociale pentru sanatate.

In afara de virari, in cursul executarii bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate pot avea loc suplimentari de credite bugetare, care constau in majorarea in cursul anului a unor credite bugetare prevazute in buget. Astfel, daca in timpul anului se ivesc anumite cheltuieli noi, urgente, care nu au putut fi prevazute initial si care nu au fost aprobate prin bugetul asigurarilor sociale pentru sanatate, ele se finanteaza mai intai pe calea virarilor de credite bugetare si din economiile obtinute la alte cheltuieli. In situatiile in care economiile realizate si virarile de credite nu pot acoperi nevoile cheltuielilor ivite in cursul anului, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate intocmeste planuri separate, suplimentare, de cheltuieli, care se acopera pe calea suplimentarii de credite bugetare din planurile de incasari realizate peste veniturile prevazute, precum si din rezerva de credite bugetare nerepartizate la inceputul anului.

In vederea executarii cheltuielilor noi sau intr-un cuantum mai mare decat prevederile trimestriale si care nu pot fi acoperite prin virari de credite, institutiile medicosanitare inainteaza organelor locale ale Casei Nationale de Asigurari de Sanatate propuneri de suplimentare a cheltuielilor; ele pot fi intocmite numai in a doua parte a anului. Pe langa virari si suplimentari, in cursul executarii bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate se mai pot opera transferuri de credite bugetare. Acestea constau in trecerea unor credite bugetare de la unii ordonatori la altii, ca o consecinta a trecerii unor actiuni ale bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate din competenta unor organe in competenta altora. Transferurile de credite bugetare au loc in procesul executarii bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate si se pot efectua numai la inceputul trimestrelor. Tot in cursul executarii bugetului se mai pot ivi si retrageri de credite bugetare. Retragerea creditelor bugetare este operatiunea financiara prin care ordonatorii principali constata ca la ordonatorii subordonati exista credite bugetare disponibile, datorita nerealizarii sau sistarii unor actiuni medico-sanitare, sau cand, datorita unor masuri organizatorice (reorganizari, fuzionari) dispare necesitatea acestor cheltuieli; retragerile de credite pot fi partiale sau totale si se efectueaza pe baza dispozitiei bugetare de retragere. Nerespectarea normelor legale in vigoare privitoare la utilizarea creditelor bugetare da dreptul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, prin organele sale de specialitate, sa suspende partial sau total finantarea unor anumite actiuni.

Contul general de executie a bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate se aproba prin lege, dupa verificarea lui de catre Curtea de Conturi. Conturile de executie a bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate, ale ordonatorilor de credite, cuprind - la venituri: prevederi bugetare aprobate initial; prevederi bugetare definitive; incasari realizate -, iar la cheltuieli: credite bugetare aprobate initial; credite bugetare definitive; plati anulate. Excedentul sau deficitul bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate se stabileste ca diferenta intre veniturile incasate pana la inchiderea exercitiului bugetar si platile efectuate pana la aceasta data. Dupa dezbatere si aprobare de catre Parlamentul Romaniei contul anual de executie se publica in Monitorul Oficial al Romaniei pana la data de 1 iunie a anului urmator, pentru a fi adus la cunostinta cetatenilor.

Prezentam mai jos o sinteza cu principalele venituri si cheltuieli inscrise in Bugetul fondului national unic de asigurari sociale de sanatate si structura acestora pe anul 2006.

Privind datele din tabel, se observa ca veniturile acestui fond special provin din contributii (peste 98% din total) si din subventii primite (peste 1,1%) de la bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat. Cheltuielile cu pondere mare sunt cele pentru serviciile medicale in spitale (49,7%), pentru produse farmaceutice, materiale sanitare si aparatura medicala (34,1%) si pentru servicii medicale in ambulatoriu (11,5%) .

Specificul serviciilor din domeniul sanatatii

Asigurarile sociale de sanantate reprezinta principalul sistem de ocrotire a sanatatii populatiei[11]. Prin ocrotirea sanatatii se intelege un complex de masuri luate de stat pentru prevenirea bolilor, intarirea si refacerea sanatatii, prelungirea vietii si a capacitatii de munca a oamenilor, acoperirea cheltuielilor de spitalizare, a costurilor trimiterilor la tratament balneo- climateric si la odihna.

Articolul 34 din Constitutia Romaniei consacra dreptul la ocrotirea sanatatii prevazand:

dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat.

statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.

organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale pentru boala, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitarii profesiilor medicale si a activitatilor paramedicale, precum si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

Conform art. 217 din legea 95/2006 asiguratii au dreptul la un pachet de servicii de baza.

Contractul-cadru reglementeaza, in principal, conditiile acordarii asistentei medicale cu privire la:
- pachetul de servicii de baza la care au dreptul persoanele asigurate;
- lista serviciilor medicale, a serviciilor de ingrijiri, inclusiv la domiciliu, a medicamentelor, dispozitivelor medicale si a altor servicii pentru asigurati, aferente pachetului de servicii de baza
- criteriile si standardele calitatii pachetului de servicii;
- alocarea resurselor si controlul costurilor sistemului de asigurari sociale de sanatate in vederea realizarii echilibrului financiar al fondului;
- tarifele utilizate in contractarea pachetului de servicii de baza, modul de decontare si actele necesare in acest scop;
- internarea si externarea bolnavilor;
- masuri de ingrijire la domiciliu si de recuperare;
- conditiile acordarii serviciilor la nivel regional si lista serviciilor care se pot contracta la nivel judetean, precum si a celor care se pot contracta la nivel regional;
- prescrierea si eliberarea medicamentelor, a materialelor sanitare, a procedurilor terapeutice, a protezelor si a ortezelor, a dispozitivelor medicale;
- modul de informare a asiguratilor;
- coplata pentru unele servicii medicale.

Prin contractul-cadru se stabilesc conditiile organizarii licitatiilor in vederea contractarii unor servicii din pachetul de servicii de baza.

Pachetul minimal de servicii medicale cuprinde:

1. Servicii medicale pentru situatiile de urgenta:

a) asistenta medicala in urgente medico-chirurgicale (anamneza, examen clinic si tratament), in limita competentei si a posibilitatilor tehnice medicale;
b) trimitere, pentru cazurile care depasesc competenta medicului de familie, catre medicul de specialitate sau pentru internare in spital, dupa caz.
Medicatia pentru cazurile de urgenta se asigura din trusa de urgenta.
Serviciile medicale pentru situatiile de urgenta se acorda in cabinetul medicului de familie, in cadrul programului de lucru stabilit, iar in afara acestui program, in centre de permanenta. In localitatile rurale in care nu sunt organizate centre de permanenta serviciile de urgenta se acorda de medicii de familie care domiciliaza in localitatile respective si fac dovada in acest sens. In situatia in care in localitatea rurala nu domiciliaza un medic de familie, serviciile medicale pentru situatiile de urgenta se acorda in centre de permanenta sau daca nu sunt organizate prin intermediul serviciilor medicale specializate publice de urgenta si transport sanitar. Se raporteaza si se deconteaza o singura consultatie pe persoana pentru fiecare situatie de urgenta.

2. Depistare de boli cu potential endemo-epidemic (examen obiectiv, diagnostic prezumtiv, trimiterea la spitalele de specialitate pentru confirmare si tratament). Se raporteaza si se deconteaza o singura consultatie per persoana pentru fiecare boala infectocontagioasa suspicionata si confirmata.

3. Servicii de planificare familiala:

a) consiliere de planificare familiala a femeii;
b) indicarea unei metode contraceptive la persoanele fara risc.

Pachet minimal de servicii medicale in asistenta medicala spitaliceasca

In situatia in care pacientul nu dovedeste calitatea de asigurat, spitalul acorda serviciile medicale de urgenta avand obligatia sa evalueze situatia medicala a pacientului si sa ii externeze daca serviciile medicale de urgenta nu se mai justifica.La solicitarea pacientului care nu are calitatea de asigurat se poate continua internarea cu suportarea cheltuielilor aferente serviciilor medicale spitalicesti de catre pacient. Criteriile de stabilire a urgentelor pe baza carora se efectueaza internarea pacientilor care nu dovedesc calitatea de asigurat sunt: 
- urgente medico-chirurgicale sau orice alte situatii in care este pusa in pericol viata pacientului sau au acest potential;
- boli cu potential endemo-epidemic

1.5 Forta de munca- factor de crestere economica

Organizatia Mondiala a Sanatatii definea in urma cu 50 de ani sanatatea ca "bunastare completa fizica, psihica si sociala si nu doar absenta bolii sau a handicapuluiserviciile medico-sanitare contribuie nu numai la refacerea, mentinerea sau imbunatatirea starii de sanatate a populatiei, dar si la asigurarea intreprinderilor si institutiilor cu forta de munca, apta din punct de vedere fizic pentru indeplinirea sarcinilor care ii revin."

Serviciile finantate din fonduri publice sunt furnizate consumatorilor cu titlu gratuit, au o destinatie colectiva si inscriu ca principal obiectiv satisfacerea nevoilor membrilor societatii.

O parte din aceste servicii publice, prin continutul lor si nevoile carora se adreseaza, urmaresc asigurarea starii de sanatate si vigoare fizica a populatiei, crearea cadrului general propice existentei individului si evolutiei societatii. Masurile de imbunatatire a sanatatii populatiei s-au modificat permanent in decursul timpului, odata cu dezvoltarea stiintei si tehnicii si, indeosebi, in functie de conditiile economice si sociale care au favorizat sau, dimpotriva, au franat aplicarea cuceririlor medicinei si a tehnicii.

Natura particulara a obiectivelor serviciilor finantate pe cale publica, inclusiv cele de ocrotire a sanatatii, complexitatea trebuintelor carora le sunt adresate, implicarea lor in egala masura in definirea conditiei umane si in stimularea progresului economic face deseori imposibila delimitarea stricta a destinatarului; aceste activitati sunt revendicate dupa unii autori in sfera serviciilor pentru agentii economici, generand o serie de controverse. Starea de sanatate are insa un continut complex si se afla intr-o relatie de interconditionare cu evolutia sociala in ansamblu, cu celelalte componente ale economiei si calitatii vietii. Ea este determinata, in mare masura, de nivelul general de dezvoltare economico-sociala, de structura consumului, de standardul igienei individuale, de gradul de cultura si, nu in ultimul rand, de serviciile de sanatate.

In acest context, semnificatiile starii de sanatate pentru progresul societatii, continutul si evolutia sa, sunt ilustrative pentru importanta serviciilor de asistenta medicosanitara. Astfel, o stare de sanatate buna asigura participarea efectiva a omului in procesul productiei, exercitarea capacitatii sale de munca, integrarea lui in viata economica si sociala, formarea si afirmarea personalitatii sale constituind resortul cel mai important al dezvoltarii.