Rolul finantelor publice

Rolul finantelor publice

Din exercitarea functiilor finantelor publice rezulta si rolul pe care acestea il au in viata economica si sociala.

Distingem trei roluri ale finantelor publice:

rolul financiar (traditional);

rolul economic (interventionist);

rolul social.

Rolul financiar (traditional) s-a manifestat de la conturarea finantelor ca stiinta considerandu-se ca finantele publice au rolul exclusiv de a mobiliza resursele publice si a le acorda destinatiile pe categorii de cheltuieli. Acest rol financiar (de finantare) se mentine si in prezent cu singura diferenta, dar foarte importanta, ca au o alta dimensiune.

Rolul economic (interventionist). In prima faza acesta nu exista, punandu-se prima data problema interventionismului in urma crizei din 1929 cand s-a recunoscut esecul pietei in repartizarea eficienta a resurselor unei tari. S-a recunoscut astfel ca o parte din resurse sau concentrate in domenii nerentabile formandu-se o productie pentru care nu mai exista cerere (in 1929 acea productie a fost petrolul) rezultand o scadere dramatica a pretului productiei respective, din acest moment statul a inceput sa intervina in economie fie in calitate de agent economic (a prelua acele firme), fie pe calea modelelor economice de influentare a evolutiei unui anumit sector.

In calitate de agent economic statul isi construieste propriul patrimoniu (intreprinderi, institutii) pe care le concentreaza de obicei in sectoare neprofitabile sau neatractive pentru capitalul privat, sau statul incearca sa influenteze evolutia economica a unei anumite activitati prin acordarea de sprijin financiar (imprumuturi, subventii, facilitati fiscale) unor intreprinderi private sau dimpotriva retrage acest sprijin daca statul doreste ca sa se restranga activitatea respectiva.

Rolul social. Indeosebi dupa primul razboi mondial, intre atributii au intrat si activitatile cu caracter social. Primele asemenea actiuni au constat in acordarea de pensii veteranilor de razboi si urmasilor lor, incepand sa acorde cu ocazia crizei din 1929 ajutoare de somaj pentru forta de munca  ramasa fara locuri de munca. De-a lungul timpului statul a inceput sa finanteze invatamantul, sanatatea, adica a inceput sa-si asume responsabilitati pentru mentinerea unui nivel minim de trai si pentru crearea conditiilor de munca.

Implicarea sociala a statului a dus la aparitia unui numar tot mai mare de impozite, taxe si contributii.