Rolul si functiile finantelor publice

Rolul si functiile finantelor publice - qgasesc.com

Principalul rol al finantelor publice este de a asigura statului resursele financiare publice necesare pentru sustinerea activitatilor publice. Atunci cand acest rol este realizat cu consecinte pozitive asupra dezvoltari economice si sociale a statului intr-un cadru echilibrat, inseamna ca menirea finantelor publice ca stiinta este indeplinita.

In derularea acestui proces vital pentru orice societate, finantele publice indeplinesc anumite functii. Majoritatea specialistilor recunosc finantelor publice doua functii si an 929g65j ume: functia de repartitie si functia de control.

Ambele functii sunt mijloace indispensabile care asigura posibilitatea ca finantele publice sa-si indeplineasca rolul, actionand intr-o stransa interactiune.

Exista autori care recunosc finantelor publice numai functia de repartitie, functia de control fiind contestata.

Acestia considera ca functia de repartitie genereaza si actiunea de control, lucru ce face ca functia de control sa fie prezentata ca un atribut al aparatului financiar fiscal. Confuzia in acest caz se face datorita faptului ca formele de manifestare a proceselor economice in general si a celor financiare in special, sunt mai nuantate decat continutul lor.

Alti autori atribuie finantelor publice si alte functii respectiv, functia de mobilizare, de repartizare, de redistribuire, de stimulare, de productie, etc. O analiza simpla a acestor sustineri duce la concluzia ca primele trei functii prezentate sunt diferite manifestari ale functiei de repartitie. Urmatoarea este rezultanta manifestarii rolului finantelor, iar functia de productie niciodata nu a apartinut finantelor.

Functia de repartitie

In exercitarea functiei de repartitie, finantele publice parcurg doua etape distincte, prima influentand-o direct pe a doua. Asistam intr-o prima etapa la constituirea fondurilor de resurse financiare publice.

In aceasta prima etapa a constituirii resurselor financiare publice sunt angrenati: agentii economici indiferent de forma de proprietate a capitalului social sau de forma juridica de organizare, institutiile publice, persoane fizice, asociatii profesionale sau nonguvernamentale, persoane fizice sau juridice rezidente in strainatate.

Aceasta angrenare a contribuabililor mentionati mai sus in procesul constituirii resurselor financiare publice imbraca diferite forme si anume: impozite, taxe, contributii diverse, amenzi, penalitati, varsaminte din veniturile institutiilor publice, redevente din concesiuni, chirii, venituri din valorificarea unor bunuri ale statului sau fara stapan, imprumuturi, rambursari ale imprumuturilor de stat acordate, dobanzi aferente imprumuturilor acordate, donatii, ajutoare sau alte transferuri.

Cea de-a doua etapa a functiei de repartitie se realizeaza prin distribuirea fondurilor de resurse financiare publice pe utilizatori de credite bugetare, persoane juridice sau fizice.

Aceasta redistribuire sau repartitie propriu-zisa urmeaza in fapt unei inventarieri a nevoilor economico-sociale din perioada de referinta, exprimate in forma baneasca si pe baza unor prioritati stabilite in functie de importanta lor.

Spre deosebire de etapa constituirii resurselor financiare publice care are un caracter obiectiv, procesul redistribuirii acestora poate capata un caracter subiectiv. El este influentat de capacitatea factorilor de decizie de a percepe corect nevoile sociale la un moment dat, de gradul de dezvoltare economica si sociala a statului si de multe ori de politica promovata de partidele politice aflate la putere.

Intr-o grupare generala, domeniile carora le sunt destinate resursele financiare publice constituite la nivel national sunt urmatoarele:

invatamant, cultura, sanatate;

asigurari sociale si protectie sociala;

gospodarire comunala si locuinte;

apararea nationala;

ordine publica;

actiuni economice;

dotare publica;

alte actiuni.

In tarile cu economia dezvoltata actiunile economice au un rol secundar, prioritare fiind primele trei domenii. Motivele sunt lesne de ghicit, economia privata raspunde mecanismelor pietei, statul nu trebuie sa sustina sectoare economice ineficiente.

Daca grupam cheltuielile publice din punct de vedere strict economic, al destinatiei lor finale acestea se refera la:

cheltuieli de personal;

cheltuieli materiale inclusiv pentru plata unor servicii;

subventii acordate unor institutii publice sau sectoare economice;

cheltuieli de capital;

Constituirea si dirijarea fondurilor publice din resurse financiare constituie un proces unitar si continuu jucand un rol important in infaptuirea reproductiei sociale largite. De exemplu, prelevarile la buget de la diversi contribuabili din sfera productiei materiale face posibila functionarea institutiilor publice si redistribuirea angajatilor din sfera nemateriala. Si tot in sprijinul afirmatiei de mai sus un alt exemplu. Transferul de resurse financiare de la fondurile publice centralizate catre unitatile administrativ-teritoriale, diferentiate in functie de potentialul economic al celor din urma urmareste lichidarea ramanerii in urma sub raport economic si social a unor zone geografice sau localitati. Acest din urma aspect, suscita discutii pro si contra.

Chiar daca din punct de vedere teoretic al reproductiei sociale largite lucrurile sunt clare, in practica aspectul starneste dese controverse.

In procesul constituirii si redistribuirii resurselor financiare publice iau nastere anumite fluxuri financiare. Unele pornesc de la locurile de creare a resurselor financiare catre cele in care se constituie fondurile publice, iar altele pornesc de la acestea din urma catre utilizatorii resurselor respective.

Revenind la disputele teoretice asupra functiilor finantelor publice, din prezentarea facuta s-ar putea sustine ideea ca functia de repartitie in cele doua etape prezentate ar putea fi divizata in doua functii de constituire sau de colectare a resurselor financiare publice si o functie de redistribuire sau de repartitie propriu-zisa.

Imposibilitatea practica a divizarii acestei functii rezulta din modul de manifestare. Cele doua etape ale functiei de repartitie in procesul bugetar se deruleaza simultan intr-o interactiune evidenta.

Functia de control a finantelor publice

Resursele financiare publice reprezinta o parte insemnata a produsului intern brut la dispozitia autoritatilor statului necesare pentru indeplinirea atributiilor sale.

Dupa constituirea lor, ele apartin intregii societati. Din aceasta perspectiva trebuie inteleasa necesitatea exercitarii functiei de control a finantelor publice.

Este necesar, in acest sens, organizarea unui control riguros asupra modului de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor de resurse financiare publice, asupra pastrarii integritatii si a bunei gospodariri a bunurilor proprietate de stat, asupra incasarii integrale si la timp a creantelor statului si a onorarii platilor datorate de acesta tertilor.

In primul rand trebuie mentionat caracterul preventiv al executarii acestei functii care contribuie la impiedicarea irosirii avutului public, prevenirea efectuarii de cheltuieli ilegale, inoportune sau ineficiente si in subsidiar la repararea unor prejudicii aduse. Instaurarea unui climat de ordine si disciplina in gestionarea patrimoniului public a banilor si a altor valori publice este deosebit de importanta in acest context.

In acest scop sunt create institutii specializate cu atributia de a verifica integritatea avutului public, eficienta folosirii fondurilor de productie si de circulatie aflate la dispozitia institutiilor economice cu capital de stat, legalitatea, necesitatea si oportunitatea cheltuielilor angajate de institutiile publice, respectarea obligatiilor contractuale, a obligatiilor fata de buget, de creditori, de furnizori, etc.

Principalele obiective ale functiei de control a finantelor publice, sunt:

Exprimarea in forma baneasca a efortului financiar al statului, pentru indeplinirea functiilor sale;

Eficacitatea efortului financiar public alocat.

Indeplinirea acestor obiective sunt comune tuturor activitatilor desfasurate de autoritatile publice si se realizeaza de un aparat financiar- fiscal specializat, capabil sa emita judecati de valoare.

Functia de control a finantelor publice trebuie analizata in relatie directa cu functia de repartitie, recunoscandu-i-se celei dintai o arie mai larga de cuprindere. Pe langa controlul corectitudinii colectarii si repartizarii fondurilor financiare publice este controlat si modul de utilizare a acestora.

In fapt, functia de repartitie ofera camp de manifestare functiei de control, si in unele cazuri functia de control genereaza forme de manifestare functiei de repartitie.

In Romania controlul financiar-fiscal este exercitat de institutii abilitate ca: Curtea de Conturi, Ministerul Finantelor Publice si structurile sale teritoriale, structuri specializate ale ministerelor, departamentelor, ale agentilor economici cu capital de stat, ale institutiilor publice. In exercitarea atributiei de control a finantelor publice au competente si alte institutii cum sunt: parlamentul, guvernul sau alte institutii, prin structuri specializate.