Sistemul bugetar

SISTEMUL BUGETAR

Procesul bugetar reprezinta ansamblul actiunilor si masurilor intreprinse de institutiile competente ale statului, in scopul concretizarii politicii financiare aplicate de autoritatea guvernamentala.

Bugetul de stat poate fi definit din mai multe puncte de vedere, astfel:

- sub aspect juridic, prevede si reglementeaza, in forma legislativa, cheltuielile si resursele statului;

- sub aspect economic, exprima relatiile economice in forma baneasca, ce iau nastere in procesul repartitiei produsului intern brut, in conformitate cu obiectivele de politica economica, sociala si financiare ale fiecarei perioade.

Bugetul general consolidat - desi nu reprezinta un buget de sine-statator in nici una din fazele sale de elaborare, aprobare si executie - cuprinde bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, bugetul fondului pentru plata ajutorului de somaj, bugetul creditelor interne si externe, bugetul Trezoreriei Statului. Legea finantelor publice 500/2002 il mai defineste c 131d34b a fiind "ansamblul tuturor bugetelor componente ale sistemului bugetar, agregate si consolidate pentru a forma un intreg"

COMPONENTELE BUGETULUI PUBLIC

Bugetul public cuprinde toate veniturile si cheltuielile de natura publica ale unui stat.

Componentele bugetului public sunt autonome. Ele au venituri si cheltuieli proprii, se elaboreaza si se aproba distinct, iar din punct de vedere administrativ, titularii acestora au independenta deplina. Aceste caracteristici sunt consfintite de Constitutie.

Bugetul de stat este documentul elaborat si administrat de Guvern si aprobat de Parlament, prin lege, cuprinzand veniturile si cheltuielile aprobate prin legea bugetara anuala.

In Legea bugetului de stat pe 2002, nr. 784/11.11.2001, se defineste: "Bugetul de stat cuprinde resursele financiare mobilizate la dispozitia statului si repartizarea acestora in vederea realizarii obiectivelor de dezvoltare economica si sociala a tarii, precum si pentru functionarea autoritatii publice".

Bugetul asigurarilor sociale de stat este documentul ce se intocmeste distinct de bugetul de stat si se aproba de Parlament prin lege separata, fiind administrat si gestionat de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.

Veniturile ce sunt cuprinse in acest buget nu pot fi utilizate pentru alte cheltuieli bugetare decat cele pentru care sunt repartizate prin prevederile bugetului respectiv. Totodata, revine o obligatie mai ferma pentru autoritatile asigurarilor sociale de stat de a urmari modul de stabilire si de incasare a veniturilor sale, pentru a se putea asigura plata pensiilor, ajutoarelor si a celorlalte cheltuieli prevazute in bugetul asigurarilor sociale de stat.

Bugetele locale sunt bugetele unitatilor administrativ-teritoriale cu personalitate juridica, elaborate autonom, fapt ce stimuleaza initiativa locala in realizarea veniturilor si satisfacerea cerintelor sociale locale.

Unitatile administrativ - teritoriale isi dimensioneaza cheltuielile in raport cu nevoile proprii, in corelare cu resursele pe care le pot mobiliza din impozite, taxe si celelalte venituri stabilite prin legea bugetara, efectuand controlul asupra modului de utilizare a fondurilor alocate.

In cazul in care bugetele locale nu-si pot acoperi cheltuielile din venituri proprii stabilite in conformitate cu legea, acestea pot beneficia de transferuri de fonduri banesti de la bugetul de stat.

Bugetele fondurilor speciale se intocmesc in vederea finantarii anumitor obiective si actiuni necesare in perioada considerata, pentru care se instituie prelevari obligatorii pe baza unor legi speciale.

Bugetul trezoreriei generale a statului este documentul in care sunt inscrise veniturile si cheltuielile trezoreriei privind activitatea desfasurata de aceasta in scopul indeplinirii functiilor sale.

Bugetele institutiilor publice autonome include veniturile si cheltuielile institutiilor publice centrale, care nu sunt subordonate nici unei alte institutii de drept public.

Bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale include veniturile si cheltuielile institutiilor publice centrale, care nu sunt subordonate nici unei alte institutii de drept public si care primesc subventii de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale in completarea fondurilor proprii.

Bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii sunt documentele in care sunt prevazute si aprobate anual veniturile si cheltuielile institutiilor publice centrale, care nu sunt subordonate nici unei alte institutii de drept public. Veniturile proprii provin din chirii, organizarea de manifestari culturale si sportive, concursuri artistice, publicatii, prestatii editoriale, studii, proiecte, valorificari de produse din activitati proprii sau anexe, prestari de servicii si altele asemenea.

Bugetele fondurilor provenite din credite externe este documentul in care sunt prevazute si aprobate veniturile provenind din credite externe sau garantate de stat si a caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice.

Bugetele fondurilor externe nerambursabile este documentul in care sunt prevazute si aprobate veniturile provenind din credite externe sau garantate de stat care nu trebuie rambursate.

PRINCIPIILE BUGETARE

Principiile bugetare sunt prevazute explicit si rezulta implicit din continutul Legii finantelor publice.

In practica bugetara se folosesc urmatoarele principii bugetare: principiul universalitatii; principiul unitatii; principiul neafectarii veniturilor; principiul anualitatii bugetului public; principiul specializarii bugetare; principiul unitatii monetare; principiul echilibrului bugetar; principiul publicitatii.

Principiul universalitatii

Acest principiu prevede urmatoarele:

v   Veniturile si cheltuielile publice sa fie inscrise in bugetul de stat cu sumele lor globale;

v   Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu exceptia donatiilor si sponsorizarilor care au stabilite destinatii distincte;

v   Veniturile si cheltuielile publice sa se realizeze numai in cadrul bugetului public, prin componentele acestuia.

Principalele avantaje ale respectarii acestui principiu sunt : cunoasterea cat mai exacta  si reala a volumului total al veniturilor si cheltuielilor publice; cunoasterea corelatiei care exista intre anumite venituri si cheltuieli care se afla in conexiune stransa; asigurarea posibilitatilor de control al Parlamentului asupra cuantumului total al veniturilor si cheltuielilor publice.

Aplicare stricta a principiului universalitatii confera bugetului public caracterul de buget brut.

Bugetul brut evidentiaza suma dimensiunilor globale reprezentand incasarile de venituri publice sau acoperirea cheltuielilor publice.

Legatura dintre bugetul public si bugetul institutiei este data de diferenta dintre cheltuielile (mai mari) si veniturile proprii (mai mici), adica soldul cheltuielilor. In aceste conditii, aplicarea principiului universalitatii bazat pe legaturile per sold confera bugetului caracteristica de buget net.

Bugetul public net evidentiaza suma soldurilor reprezentand varsaminte din venituri sau acoperirea cheltuielilor.

Principiul unitatii

Acest principiu presupune ca veniturile si cheltuielile publice sa fie inscrise intr-un singur document, pentru a asigura utilizarea eficienta si monitorizarea fondurilor publice. Astfel, bugetul public, prin unicitatea documentului, asigura a prezentare de ansamblu si deci o cunoastere clara a situatiei finantelor publice, adica a surselor de venituri si a destinatiei cheltuielilor, precum si a formei echilibrate sau deficitare a bugetului.

In literatura de specialitate si in practica bugetara abaterile acceptate de la cerinta unitatii bugetare sunt denumite "derogari". Derogarile de la principiul unitatii bugetare, ce faciliteaza debugetizarea unor cheltuieli sunt:

v     Conturile speciale ale tezaurului public - reprezinta operatiuni financiare care constau in inregistrarea cheltuielilor sau incasarilor ce nu sunt definitive, intrucat angajamentul la care ele au dat nastere urmeaza sa fie executat;

v     Bugetele extraordinare - sunt bugete prin care se asigura finantarea cheltuielilor exceptionale (militare, de razboi) in afara regulilor traditionale ale contabilitatii publice;

v     Bugetele anexe - constituie o exceptie formala de la regula unitatii bugetare, in sensul ca ele cuprind operatiile financiare ale unor servicii ale statului cu caracter industrial sau comercial necuprinse in bugetul general decat prin varsamantul soldului lor creditor sau debitor;

v     Bugetele autonome - constituie o exceptie reala de la regula unitatii bugetare, deoarece ele sunt adoptate de Consiliile de administratie ale intreprinderilor nationale sau ale institutiilor publice care beneficiaza de autonomie financiara fara a fi supuse controlului Parlamentului;

v     Rectificarea Legii bugetare anuale - apare datorita necunoasterii cu exactitate a nivelului cheltuielilor si respectiv al veniturilor in momentul aprobarii legii bugetare, ceea ce face necesara revenirea asupra nivelului indicatorilor bugetari in cursul exercitiului bugetar;

v     Bugetele referitoare la unele cheltuieli accidentale sau in caz de urgenta

Principiul neafectarii veniturilor

Acest principiu presupune depersonalizarea veniturilor bugetare care serveste la acoperirea cheltuielilor publice privite in ansamblul sau. Potrivit acestui principiu nu este permisa perceperea unui venit public pentru finantarea unei anumite cheltuieli publice, ce se stabilesc pe baza nevoilor sociale identificate, in functie de utilitatea lor, de oportunitatea si eficienta acestora.

Existenta resurselor financiare este o conditie generala a acoperirii cheltuielilor publice pe ansamblu. Majorarile de cheltuieli in cursul anului bugetar se pot efectua cu conditia ca initiatorii sa prevada si resursele necesare acoperirii acestora.

Repartizarea resurselor financiare pe destinatiile cheltuielilor nu implica in nici un fel egalitatea dintre un anumit venit si o anumita cheltuiala.

Principiul anualitatii bugetului public

Acest principiu se refera la durata de timp pentru care Parlamentul autorizeaza Guvernul sa incaseze veniturile publice si sa efectueze cheltuielile publice, fiind limitata, de obicei, la un an.

A doua semnificatie a anualitatii bugetare este perioada de timp in care se executa bugetul public. Aceasta perioada poate fi egala sau nu cu cea pentru care s-a aprobat bugetul.

In functie de acestea, executia bugetului public, respectiv incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor autorizate pentru fiecare an bugetar, poate fi organizata in doua modalitati alternative:

Ø   sistemul de exercitiu bugetar - presupune ca executia veniturilor si cheltuielilor sa fie inregistrata in conturile deschise pentru fiecare an bugetar, executie ce functioneaza pe parcursul a 3-6 luni sau 2-3 ani bugetari, deci are loc o prelungire a perioadei de executie bugetara, timp in care se continua incasarea veniturilor bugetare si efectuarea cheltuielilor bugetare.

Ø   sistemul de gestiune bugetara - ce vizeaza ca in cursul anului sa se inregistreze numai operatiile care se executa, in sensul ca in conturile functionale din anul n se inregistreaza veniturile si cheltuielile exigibile in acest an, unele putand sa apartina bugetelor din n-1 sau n+1, conform prevederilor legilor bugetare anuale.

Principiul specializarii bugetare

Acest principiu prevede ca veniturile bugetare sa fie inscrise in buget si aprobate de Parlament pe surse de provenienta, iar cheltuielile publice ce urmeaza sa se efectueze trebuie inscrise in buget pe categorii definite de destinatie si in functie de continutul lor economic.

Clasificatia bugetara trebuie sa fie simpla si clara si sa ofere o imagine privind:

Ø   sursele de provenienta ale veniturilor; care sunt impozitele directe; care sunt impozitele indirecte; ce loc ocupa fiecare impozit in ansamblul veniturilor fiscale; care sunt veniturile extraordinare;

Ø   destinatiile cheltuielilor, in cadrul gruparii economice (curente si de capital), in cadrul gruparii functionale (pe ramuri si domenii de activitate, catre care sunt orientate resursele) si ale gruparii administrative, pe institutii ai caror conducatori sunt ordonatori de credite bugetare.

Principiul unitatii monetare

Acest principiu prevede ca toate operatiunile bugetare sa se exprime in moneda nationala.

Principiul echilibrului bugetar

Acest principiu prevede ca veniturile publice sa acopere cheltuielile publice, ceea ce inseamna ca bugetul trebuie sa fie echilibrat, respectiv balansat.

Echilibrul bugetului pe parcursul executiei se realizeaza atunci cand lichiditatile banesti provenite din incasarea veniturilor publice trebuie sa acopere nevoile de plati scadente.

Echilibrul bugetului anual presupune egalitatea dintre nivelul incasarii veniturilor obligatorii ale statului (R) si nivelul cheltuielilor totale (C). In functie de relatia dintre R si C putem avea una din urmatoarele situatii:

R = C -- echilibru bugetar anual;

R  < C -- deficit bugetar anual;

R  > C -- excedent bugetar anual.

Principiul publicitatii

Acest principiu presupune ca bugetul public sa fie adus la cunostinta opiniei publice prin mijloacele de publicitate. Bugetul statului este cunoscut prin mass-media inca din faza de proiect si in timpul dezbaterilor parlamentare.

CONSTRUCTII BUGETARE

Conceptul de constructii bugetare moderne, presupune folosirea unor tehnici de previziune si a unor analize macroeconomice care sa permita evidentierea impactului economic, social si politic al optiunilor care sa asigure resursele financiare in volumul necesar acoperirii cheltuielilor publice.

Metode clasice de dimensionare a indicatorilor bugetari

Literatura de specialitate ofera practicii bugetare urmatoarele metode:

a)     metoda automata

b)     metoda majorarii (diminuarii)

c)      metoda evaluarii directe

Metoda automata presupune ca la intocmirea bugetului pe anul urmator sa se ia in calcul veniturile si cheltuielile penultimului an al carui exercitiu bugetar a fost aprobat. Metoda este simpla, presupune un volum mic de lucrari, dar are ca principal dezavantaj faptul ca nu prezinta un buget real. Numai pe cale de exceptie, in conditiile unei inflatii aproape de zero, metoda automata poate fi aplicata.

Metoda majorarii ia in calcul rezultatele exercitiilor bugetare pe un interval de cinci sau mai multi ani consecutivi din perioada premergatoare anului pentru care se elaboreaza bugetul. Determinandu-se ritmul mediu anual de crestere sau descrestere al veniturilor si cheltuielilor bugetare se determina nivelul acestora pentru proiectele de buget pe anul urmator.

Ambele metode prezentate nu raspund unor cerinte moderne ale constructiilor bugetare.

Metoda evaluarii directe - este folosita in conditiile in care sunt posibile calcule pentru a determina fiecare sursa de venit in parte si fiecare capitol de cheltuieli. La estimarea veniturilor se tine seama de nivelul acestora pe anul in curs, urmand o ajustare a acestora in functie de modificarile care vor interveni in legislatia fiscala, in anul urmator. Se va lua in calcul influenta unor factori de natura economica, sociala si politica, precum si conjunctura internationala, respectiv evolutia produsului intern brut, a inflatiei si nu in ultimul rand, evolutia cursului de schimb a monedei nationale.

O estimare a cheltuielilor publice nu trebuie sa presupuna o crestere automata a acestora, ci dimensionarea lor optima, in asa fel incat sa fie posibil de sustinut si de suportat.

Principalele deficiente ale metodelor clasice de dimensionare a indicatorilor bugetari se regasesc in volumul insuficient al informatiilor utilizate, in imposibilitatea previzionarii unor factori cu influenta directa asupra economiei reale, si nu iau in calcul eficienta surselor financiare alocate.

In aceste conditii, in practica financiara a statelor s-au structurat doua categorii principale de metode, si anume:

v     metode de tip american: sistem bugetizare prin planificare si programare "Planned Programmed Budgediny System" (P.P.B.S.), Management prin obiective "Management by objectives" (M.B.O.) si Bugetizare baza zero "Zero Base Budgeding" (Z.B.B.)

v     metode de inspiratie franceza: Rationalizarea alegerilor bugetare "La Rationalization des Choix Budgetaires"

Metode moderne de dimensionare a indicatorilor bugetari

Aceste metode se bazeaza pe analiza cost - avantaje sau cost eficacitate.

Metoda sistem bugetizare prin planificare si programare (P.P.B.S.) prezinta bugetele ministerelor nu intr-o simpla numerotare pe capitole si subcapitole a creditelor bugetare, ci ele sunt formulate pe programe intr-o succesiunelogica.  In acest mod gestiunea procesului bugetar este conceputa ca un sistem de subpolitici optimale.

Etapele acestei metode sunt:

PLANIFICARE PROGRAMARE BUGETIZARE (includere in buget)

Metoda managementul prin obiective(M.B.O.) in esenta pune accentul pe identificarea finalitatilor pe orizontala, pentru fiecare domeniu de activitate. Este indicata aceasta metoda pentru o planificare globala pe termen mai mare de 5 ani, putandu-se realiza o coordonare a obiectivelor structurilor programate.

Metoda bugetizare baza zero (Z.B.B.) este practicata in SUA, dupa 1980, in scopul preintampinarii cresterii excesive a cheltuielilor bugetare in fiecare an.

Ea presupune alegerea unor combinatii de programe care sa minimizeze costurile determinate de realizarea unui anumit obiectiv, in conditiile impuse de nivelul resurselor.

In acest caz, programarea bugetara are puncte comune cu planul de afaceri al unei intreprinderi private care-si propune scenarizarea unor  output-uri date cu costuri minime, in conditiile maximizarii profitului.

Constructia bugetara dupa aceasta metoda, presupune constructia unor programe alternative bazate pe costuri diferite, inclusiv cu baza zero sau costuri cat mai scazute care pot asigura realizarea obiectivului propus.

PROCEDURA BUGETARA

Procedura bugetara reprezinta ansamblul actelor si operatiunilor privind intocmirea proiectului de buget, aprobarea lui, executarea bugetului, incheierea si aprobarea contului general de executie bugetara, precum si controlul executiei bugetare.

In conformitate cu dispozitiile normative cuprinse in Legea finantelor publice, activitatea bugetara presupune parcurgerea mai multor etape sau faze, respectiv: elaborarea proiectului bugetului de stat; aprobarea lui; executarea bugetului si incheierea exercitiului bugetar; controlul executiei bugetare.

1. Elaborarea proiectului bugetului de stat cuprinde activitatea de determinare a veniturilor si cheltuielilor bugetului public national si incepe in anul premergator celui pentru care se intocmeste si se realizeaza, in sistem piramidal.

2. Aprobarea bugetului presupune dezbaterea proiectului in Parlament si votarea legii bugetare anuale. Aceasta etapa se parcurge, de obicei, tot in anul premergator celui pentru care s-a intocmit proiectul de buget, dar din anumite motive, se poate intampla ca dezbaterea si aprobarea bugetului sa se faca in prima parte a anului pentru care el s-a elaborat.

3. Executarea bugetului (sau executia bugetara) consta in realizarea veniturilor la termenele si in cuantumurile prevazute, precum si in efectuarea cheltuielilor potrivit destinatiilor stabilite. Daca realizarea veniturilor bugetare reprezinta obligatii minime, efectuarea cheltuielilor reprezinta obligatii maxime, care nu pot fi, in principiu, depasite.

4. Incheierea exercitiului bugetar presupune realizarea, pe baza datelor furnizate de evidenta executiei bugetare, a unei dari de seama cu privire la modul de realizare a veniturilor si de efectuarea cheltuielilor pentru anul bugetar expirat.

I. Procedura elaborarii proiectului bugetului de stat

Prima etapa din procedura bugetara a statului este elaborarea proiectului bugetului public national, proces care cade in sarcina Guvernului. Potrivit reglementarilor actuale, Guvernul elaboreaza proiectul bugetului de stat, al bugetului asigurarilor sociale de stat, a fondurilor speciale, precum si al contului general anual de executie al bugetului.

Elaborarea proiectului bugetului anual al statului comporta:

v   indrumari metodologice de specialitate financiara;

v   operatiuni de estimare si calcul a veniturilor si cheltuielilor bugetare de catre toate institutiile si organele de stat care au relatii cu bugetul de stat;

v   stabilirea si infaptuirea categoriilor principale de venituri si cheltuieli bugetare anuale de stat sau cu caracter general.

Indrumarea metodologica a operatiunilor de elaborare a proiectului bugetului statului revine Ministerului Finantelor, care este abilitat sa elaboreze norme metodologice care sunt obligatorii pentru toti agentii economici, institutii publice si organe de stat care intocmesc bugete proprii.

Din punct de vedere metodologic, pentru estimarea sau evaluarea cheltuielilor si veniturilor bugetare, in statele moderne se utilizeaza modalitati diferite.

In tara noastra, evaluarea veniturilor si cheltuielilor bugetare se face conform unei metode combinate, mixte, adica ea presupune - din punct de vedere metodologic - o evaluare directa care se aplica prin compararea cifrelor de venituri si cheltuieli ce se propun -cu cele din anul precedent. Astfel, cifrele de venituri si cheltuieli rezultate din evaluarea directa se prevad in proiectele de bugete alaturat si comparativ cu cele din anul si exercitiul bugetar precedent.

Pentru inscrierea in proiectul anual al bugetului de stat a veniturilor si cheltuielilor bugetare Legea finantelor publice stabileste ca acestea se vor grupa in "venituri ordinare si extraordinare", cheltuielile se vor imparti in "cheltuieli curente si de capital", toate acestea desfasurate pe baza clasificatiei bugetare tip elaborata de Ministerul Finantelor.

In desfasurarea procedurii de elaborare a proiectului bugetului anual de stat, locul cel mai important il ocupa elaborarea proiectelor de bugete ale ministerelor si celorlalte organe centrale de stat.

Proiectele de bugete anuale ale ministerelor si celorlalte organe centrale de stat elaborate conform dispozitiilor legale se depun la Ministerul Finantelor, insotite de documentatia necesara pentru investitii si de expuneri de motive, atat pentru venituri, cat si pentru cheltuieli, pana la 1 august a fiecarui an.

Pe baza proiectelor de bugete definitivate ale ministerelor si celorlalte organe de stat, Ministerul Finantelor intocmeste proiectul bugetului statului si proiectul legii bugetare privind acest buget, pana la 25 septembrie, pe care le supune Guvernului spre "insusire".

"Insusirea" proiectului bugetului anual al statului de catre Guvern comporta o ultima verificare a cifrelor bugetare de venituri si cheltuieli si aprobarea acestora cu au fara modificari, cu acordul unanim al membrilor sai.

II. Aprobarea bugetului si adoptarea  Legii bugetare anuale

In conformitate cu dispozitiile Legii finantelor publice aprobarea bugetului de stat anual este de competenta exclusiva a Parlamentului.

Luand in examinare in vederea aprobarii bugetului public national, in functie de conjunctura social-economica, Parlamentul este dator a avea in vedere urmatoarele:

v   programul cu privire la evolutia previzibila a economiei nationale;

v   asigurare drepturilor cetatenesti cu privire la invatamant, sanatate, cultura, arta, ocrotire sociala, ordine publica, protectia mediului inconjurator, etc.;

v   stimularea prin mijloace fiscale a activitatii agentilor economici care manifesta spirit intreprinzator, concomitent cu retragerea subventiilor acordate pentru unele activitati economice ineficiente;

v   cerinta ca bugetul statului sa reprezinte un factor stabilizator in economia nationala, capabil sa asigure corelarea necesitatilor interne cu resursele disponibile.

Bugetul statului se aproba de Parlament - pana cel mai tarziu cu 3 zile inainte de expirarea exercitiului bugetar - pe ansamblu, pe capitole, articole si pe ministere si celelalte organe centrale de stat.

In ceea ce priveste continutul legii de aprobare a bugetului de stat anual, potrivit dispozitiilor Legii finantelor publice, aceasta trebuie sa specifice si sa prevada:

v     aprobarea si precizarea cuantumului banesc total al veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat pe exercitiul urmator;

v     specificarea cuantumurilor banesti ale bugetelor Adunarii Deputatilor, Senatului, Presedentiei statului, Guvernului, ministerelor si altor organe centrale de stat;

v     lista impozitelor si veniturilor statului care urmeaza a se realiza;

v     creditele bugetare care se aproba pe categorii de cheltuieli;

v     eventualele dispozitii de autorizare a emisiunii bonurilor de tezaur si a imprumuturilor de la Banca Nationala destinate acoperirii cheltuielilor bugetare anuale;

v     aprobarea contului general de executie a bugetului statului pe exercitiul financiar anterior.

III. Executia bugetara (executarea bugetului)

Executia bugetara consta in realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor bugetare, cuprinzand ansamblul actelor si operatiunilor destinate a conduce la realizarea veniturilor si efectuare cheltuielilor prevazute in legea bugetara anuala.

Procedura executiei bugetare comporta urmatoarele faze:

Ø      repartizare pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare;

Ø      executarea de casa a bugetului (sau operatiunile de trezorerie);

Ø      realizarea veniturilor bugetare;

Ø      efectuarea cheltuielilor bugetare.

In realizarea veniturilor bugetare sunt aplicabile urmatoarele principii (norme):

v   nici un impozit, taxa sau alte obligatii de natura acestora nu pot fi incasate daca nu au fost stabilite de lege;

v   lista tuturor impozitelor si taxelor, precum si a cotelor acestora trebuie sa fie aprobate prin legea bugetara anuala;

v   inadmisibilitatea perceperii sub orice titlu sau sub orice denumire de contributii directe sau indirecte, in afara celor stabilite de puterea legislativa.

Efectuarea cheltuielilor aprobate prin legea bugetara anuala, in vederea indeplinirii actiunilor si obiectivelor social-economice, presupune un ansamblu de acte si operatiuni care cuprinde:

v   solicitarea si punerea la dispozitia ordonatorilor de credite a fondurilor bugetare;

v   repartizarea fondurilor bugetare regiilor autonome, societatilor comerciale cu capital de stat si institutiilor publice;

v   transferuri pentru unitatile administrativ-teritoriale, in cazurile in care acestea nu isi pot acoperi cheltuielile din veniturile proprii, stabilite in conditiile legii;

v   utilizarea efectiva a fondurilor banesti de catre beneficiari.

Creditele bugetare sau alocatiile bugetare reprezinta sume de bani puse la dispozitia

unor beneficiari si in limita carora se poate decide efectuarea de cheltuieli pe seama resurselor provenite de la bugetul statului.

Finantarea de la bugetul statului prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:

Ø   beneficiarii de credite sau alocatii bugetare pot fi numai unitatile economice si institutiile publice;

Ø   scopul pentru care sunt alocate fonduri bugetare trebuie sa fie precizat prin lege;

Ø   fondurile bugetare se acorda beneficiarilor cu titlu gratuit (fara echivalent);

Ø   creditele acordate de la bugetul de stat nu se ramburseaza (beneficiarii nu sunt obligati sa le restituie).

Creditele bugetare se primesc de catre beneficiari in cadrul unei proceduri speciale care implica deschiderea, repartizarea si utilizarea, pe baza actelor savarsite de catre ordonatorii de credite bugetare.

Ordonatorii de credite bugetare sunt acele persoane fizice investite cu dreptul de a dispune asupra creditelor bugetare in virtutea functiei pe care o detine in conducerea unei institutii publice sau a unui organ de stat.

Procedura creditelor bugetare presupune mai intai deschiderea acestor credite. Deschiderea creditelor bugetare ofera posibilitatea ordonatorilor de credite de a utiliza sumele de bani alocate prin aceste credite, cu alte cuvinte, se poate trece la efectuarea cheltuielilor pentru care s-au primit creditele bugetare.

In procedura utilizarii creditelor bugetare sunt remarcabile categorii de acte si operatiuni privind: angajarea creditelor, constatarea lichiditatii lor, ordonantarea si plata creditelor bugetare.

Angajarea oricaror cheltuieli din bugetul statului se poate face numai in limita creditelor bugetare aprobate.

Constatarea lichiditatii creditelor bugetare este operatiunea constand in verificarea cuantumurilor banesti ale fiecarei cheltuieli bugetare, spre a se stabili cu certitudine daca acestea sunt reale, certe si exigibile.

Ordonantarea cheltuielilor bugetare reprezinta actul administrativ-financiar prin care se dispune plata sumelor de bani catre beneficiarul fiecarei cheltuieli.

Plata consta in remiterea sumelor de bani in folosul beneficiarului legal al creditului bugetar si reprezinta modalitatea de stingere a obligatiei statului in raport cu subiectul de drept titular al creditului bugetar.

IV. Incheierea exercitiului bugetar

Incheierea exercitiului bugetar anual consta in elaborarea si aprobarea contului general anual de executie bugetara.

Contul general anual de executie a bugetului de stat este elaborat de catre Ministerul Finantelor, pe baza darilor de seama contabile prezentate de ordonatorii principali de credite bugetare, a conturilor privind executia de casa a bugetului statului, precum si in urma verificarilor si analizelor pe care acest minister este dator a le efectua.

CUVINTE CHEIE

v    proces bugetar, buget de stat, buget general consolidat, componentele bugetului public, principii bugetare, principiul neafectarii veniturilor, specializarea bugetara, echilibrul bugetar, procedura bugetara