Incheierea contractului

Incheierea contractului

Fara indoiala momentul incheierii contractului este foarte important pentru ca de el depind efectele viitoare ale legaturii juridice create intre participanti.

Momentul incheierii conventiei este acela al intalnirii vointelor de a contracta, exprimate de catre parti.

Trei cerinte esentiale intrunite cumulativ sunt necesare pentru a considera contractul incheiat : - consensul partilor de a se lega din punct de vedere juridic;

- concordanta dintre continutul vointei exprimate;

- coexistenta actelor volitionale.

Incheierea contractului este apreciata astfel in raport de doua acte juridice unilaterale distincte, dar foarte strans legate intre ele si anume: oferta (comanda) si, respectiv, acceptarea ei.

In relatiile comerciale de cele mai multe ori incheierea contractelor se face intre parti care nu sunt in prezenta, ceea ce a determinat o reglementare in acest sens in codul comercial care stabilest 828j97i e regula de urmat in cazul in care contractul se incheie intre persoane "departate".

Legiuitorul roman (C. comercial art. 35) a adoptat teoria informatiunii, inlaturand asadar teoria expedierii si pe cea a receptiunii. Contractul se considera incheiat in momentul cand acceptarea (respectiv confirmarea de comanda) a ajuns la cunostinta persoanei care a emis oferta sau a autorului comenzii.

Codul comercial prevede o exceptie de la aceasta regula generala de stabilire a momentului incheierii contractului, in cazul in care se cere prin oferta executarea imediata a contractului. In aceasta situatie contractul se considera incheiat in momentul executarii lui. Pentru aplicarea acestor exceptii este necesar sa fie intrunite trei conditii (potrivit textului art. 36 C. com.): ofertantul sa fi cerut executarea imediata, ofertantul sa nu fi impus un raspuns si un asemenea raspuns sa nu fi fost necesar potrivit naturii contractului.

Regulile generale se aplica evident si contractului de leasing.

Leasingul este o operatie complexa. El cuprinde o seama de acte juridice interdependente.

Acest specific imprima unele caracteristici momentului incheierii contractului.

1. Oferta

Utilizatorul (locatarul) ocupa un loc proeminent, central in desfasurarea operatiunii de leasing de la inceput pana la sfarsit. Acesta face ca practic el sa fie acela care va propune cumparatorului (finantatorul) sa achizitioneze un anumit bun pe care apoi sa i-l dea in locatie .

Deci din art. 4 al O.G. 51/1997 reiese in mod expres ca la incheierea unui contract de leasing, initiativa ii apartine utilizatorului, care formuleaza societatii de leasing o oferta ferma insotita de lista de bunuri care vor constitui obiectul contractului precum si de date din care sa rezulte situatia financiara. Dar initiativa poate apartine si finantatorului, constand in trimiterea unei oferte catre potentialul utilizator, oferta care va fi acceptata de catre acesta, practica frecvent utilizata in activitatea comerciala a societatilor de leasing. Subliniem deci faptul ca nu este o cerinta esentiala initierea unui contract de leasing de catre utilizator, fiecare parte putand demara negocierile, intrucat acest contract prezinta avantaje pentru ambele parti, astfel ca initiativa utilizatorului poate fi o cerere de oferta (comanda ferma), iar raspunsul afirmativ al societatii de leasing reprezinta oferta. In oferta societatii de leasing vor fi mentionate bunurile ce pot fi puse la dispozitie in baza contractului de leasing, conditiile de acordare a creditului (valoarea bunului si a ratelor de leasing, valoarea dobanzii practicate, numarul ratelor de achitat si garantiile cerute), actele necesare pentru incheierea contractului de leasing si, eventual, termenul de livrare.

Desi in literatura juridica de specialitate s-a aratat faptul ca prospectele de reclama nu constituie oferta, in practica societatilor de leasing apare din ce in ce mai frecvent o forma de publicitate de natura sa induca in eroare potentialii utilizatori. Astfel, in activitatea de publicitate, societatile de leasing prezinta in spoturi TV sau radio, in brosuri, bannere, etc. o valoare a ratei de leasing mult diminuata, ajungand in anumite cazuri la jumatate din valoarea ratei ce urmeaza a fi platita de utilizator dupa incheierea contractului de leasing. Consideram ca, in cazul in care materialul publicitar respectiv nu face mentiunea in mod expres ca pretul expus este cel care nu include anumite taxe (cum ar fi TVA, taxe vamale, prime de asigurare, etc.), ne aflam in prezenta unei publicitati inselatoare, care implica raspunderea contraventionala a societatii de leasing care a difuzat materialul publicitar. Ne sustinem opinia pe prevederile Legii nr. 148/2000 privind publicitatea, potrivit carora unul din elementele esentiale pentru determinarea caracterului inselator al publicitatii este pretul sau modul de calcul al pretului [art. 7 lit.b)]. Pe de alta parte, potrivit prevederilor H.G. nr. 947/13.10.200, privind modalitatea de implicare a preturilor produselor oferite consumatorilor spre vanzare, pretul de vanzare trebuie sa cuprinda pretul final pentru un produs, incluzand taxa pe valoarea adaugata si toate taxele suplimentare [art.2 lit. a)]. Aplicand prin analogie dispozitiile legale imperative referitoare la modul de calcul al pretului de vanzare pentru un anumit produs, rezulta ca societatea de leasing are obligatia de a prezenta, in materialele publicitare, cuantumul integral al ratei de leasing sau cuantumul net al acesteia, insa cu obligatia mentionarii vizibile a componentelor care se adauga la rata de leasing. In caz contrar - de pilda in cazul in care societatea de leasing publica in ofertele sale valoarea ratei de leasing de 200 euro, iar in realitate (dupa aplicarea taxelor) aceasta se ridica la 350 euro, sau in cazul in care rata de leasing exprimata la valoarea de 200 euro, este insotita de mentiuni privind adaugarea unor taxe, care nu pot fi insa percepute usor - publicitatea este considerata inselatoare , sau subliminala , atragand dupa sine raspunderea contraventionala in conditiile legii .

Utilizatorul isi va exprima manifestarea de vointa de a incheia un contract de leasing numai in forma scrisa, si anume, printr-o oferta ferma. Oferta trebuie facuta cu intentia de a se obliga din punct de vedere juridic.

Desi legea nu prevede, explicit potrivit regulilor generale de drept, oferta va trebui sa indeplineasca, pe langa fermitate si alte doua conditii, si anume:

- oferta sa fie precisa, in sensul de a nu contine referiri ambigue la elementele contractului, susceptibile de interpretari echivoce;

- oferta trebuie sa fie completa, adica sa contina toate elementele esentiale ale contractului propus ; se va tine seama si de negocierile care au precedat oferta.

Potrivit legii, oferta utilizatorului va fi insotita de o lista de bunuri, care vor constitui obiect al contractului. Desi legea nu prevede in mod expres, pentru a se evita orice neantelegeri cu privire la bunurile cumparate de finantator, aceasta lista va contine intocmai descrierea si caracteristicile bunului dorite de catre utilizator . De asemenea, utilizatorul va trebui sa inainteze viitorului finantator, acte din care sa rezulte situatia sa financiara, insa legea nu arata ce acte vor fi prezentate finantatorului. Aceasta lacuna a legii poate de nastere la interpretari si subiectivism, intrucat, pentru finantator, o balanta lunara, de pilda, nu poate fi semnificativa, desi reflecta situatia financiara a utilizatorului la un moment dat. Pentru a oglindi in mod obiectiv capacitatea sa economico-financiara, utilizatorul va trebui sa inainteze finantatorului, alaturi de oferta, dosarul de finantare care trebuie sa cuprinda urmatoarele documente care sunt de natura a-l asigura pe acesta de faptul ca derularea contractului nu va implica riscuri financiare majore:

- o scurta prezentare a evolutiei activitatii firmei si a experientei manegeriale;

- copii dupa actele legale de constituire a firmei (statutul, certificatul de inmatriculare)

- bilantul contabil vizat de Ministerul Finantelor (cu anexele si raportul de gestiune pe ultimii 2-3 ani);

- balanta de verificare a ultimei luni calendaristice;

- studiul de fezabilitate sau planul de afaceri aferent proiectului de finantare;

- situatia creditelor si a angajamentelor de plata;

- fluxul de numerar previzionat pe durata locatiei (daca nu este explicat in planul de afaceri).

Dezvoltarea si raspandirea acestui gen de contract in ultimii ani a determinat elaborarea unui contract tip care departe de a infrange libertatea contractuala care ramane principiul de baza in activitatea comerciala, sunt menite sa vina in ajutorul partilor.

Asemenea contracte tip au caracter orientativ, partile avand dreptul sa-si precizeze, prin completare sau eliminare, drepturile si obligatiile in realizarea libertatii contractuale.

Aparitia unor contracte-tip (orientative) a inlesnit considerabil momentul elaborarii ofertei si acela al acceptarii ei, modelul fiind adesea acceptat ca atare, fara modificari.

2. Acceptarea ofertei

Acceptarea, reprezinta manifestarea de vointa a destinatarului ofertei de a incheia contractul de leasing. Daca oferta s-a facut sub forma comenzii ferme, acceptarea o reprezinta confirmarea comenzii, iar daca initiativa utilizatorului a imbracat forma unei cereri de oferta, raspunsul afirmativ al societatii de leasing este oferta.

In ceea ce priveste exteriorizarea manifestarii de vointa a finantatorului, in vederea formarii consimtamantului, legea nu prevede cerinte speciale, astfel ca aceasta poate fi facuta fie in scris, fie verbal. Potrivit regulilor generale, ea va trebui sa indeplineasca insa urmatoarele conditii:

- sa rezulte dintr-o manifestare expresa de vointa;

- acceptarea trebuie sa fie, prin continutul ei, in limitele ofertei, adica sa fie totala si fara rezerve sau conditii. O acceptare care contine modificari ale clauzelor din oferta este privita ca o noua oferta care, pentru a produce efecte juridice, trebuie sa fie la randul ei acceptata.

Falimentul societatii de leasing ca ofertant ori al utilizatorului in calitate de acceptant, duce la caducitatea ofertei, respectiv a acceptarii, astfel ca judecatorul sindic care conduce procedura de faliment, nu are dreptul nici sa mentina oferta nici sa o accepte, cu exceptia cazului in care cealalta parte, cunoscand interventia judecatorului sindic, consimte perfectarea contractului de leasing .

In legatura cu acceptarea formulata de finantator, ca urmare a ofertei adresate de catre utilizator, se impune a fi facuta si urmatoarea distinctie:

- situatia contractului de leasing care are ca obiect un bun ce urmeaza a fi procurat de catre finantator prin contractul de vanzare-cumparare incheiat cu furnizorul; in acest caz, intre cele doua manifestari de vointa (oferta si acceptarea ofertei) intervine momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, astfel ca numai dupa procurarea bunului societatea de leasing poate accepta oferta si perfecta contractul de leasing;

- situatia contractului de leasing care are ca obiect un bun care este deja in patrimoniul societatii de leasing (societatea de leasing este si furnizor); in acest caz, la oferta utilizatorului, societatea de leasing poate raspunde imediat prin acceptarea ofertei.

In ceea ce priveste forta obligatorie a ofertei si a acceptarii, precizam ca potrivit art. 37 C. com., atat oferta utilizatorului, cat si acceptarea finantatorului pot fi revocate, pana ce contractul nu este perfect.

In unele sisteme de drept se consacra insa principiul irevocabilitatii ofertei, intemeiat pe exigentele relatiilor comerciale si pe specificul comertului in general, care implica angajarea partilor in termenul prevazut de ofertant .

3. Momentul si locul incheierii contractului

In cazul in care contractul de leasing se incheie intre parti prezente, momentul formarii consimtamantului determina si momentul incheierii contractului, iar locul in care se gasesc partile este locul incheierii contractului.

Daca ofertantul si acceptantul nu se afla de fata la momentul in care primul propune oferta iar cel de-al doilea o accepta legiuitorul roman a adoptat pentru determinarea momentului incheierii contractului sistemul informatiunii (acceptarea ofertei ajunge la cunostinta ofertantului). Daca legam insa incheierea contractului de cunoasterea efectiva de catre ofertant a continutului ofertei, exista posibilitatea unui arbitrar din partea ofertantului, care pentru a evita incheierea contractului, refuza sa deschida corespondenta primita de la acceptant . In plus exista si o incertitudine cu privire la momentul in care ofertantul a luat, efectiv, cunostinta de acceptare de accea in practica se considera ca simpla primire de catre ofertant a corespondentei expediate de acceptant constituie o prezumtie relativa ca ofertantul a luat cunostinta de acceptare. Astfel sistemul informatiunii se confunda cu cel al receptiunii. In acest caz, locul incheierii contractului este locul unde se afla ofertantul si unde i-a fost adresata corespondenta.

Este de mentionat ca in sistemul de drept anglo-saxon este consacrata solutia expedierii vointei (simpla expediere a raspunsului este relevanta pentru stabilirea momentului incheierii contractului) .

Posibilitatea incheierii contractului de leasing inter absentes este numai ipotetica avandu-se in vedere caracterul foarte oneros al contractului.

In cazul comunicatiilor care se fac intre parteneri care sunt localizati in tari diferite, exista riscul pierderii, intarzierii sau erorilor strecurate in corespondenta. Se pune, in acest caz, problema raspunderii pentru daunele corespunzatoare.

Potrivit opiniei majoritare din literatura de specialitate expedierea scrisorilor comerciale prin posta se face pe riscul expeditorului.

Interventia mijloacelor moderne si ultrarapide de comunicare in ultimii 10 ani - fax, posta rapida, posta electronica (e-mail) - au facut sa se reduca considerabil riscul unor erori sau greseli si mei ales riscurile legate de intarzieri.

Fixarea in timp si spatiu a momentului incheierii contractului joaca un rol foarte important in anumite aspecte:

- capacitatea partilor contractante este determinata de (lex patriae) lex personalis pentru persoane fizice (legea statului ai caror cetateni sunt) si de (lex societates) lex nationalies pentru persoane juridice (legea statului pe teritoriul caruia a fost infiintat, potrivit actului de constituire, sediul lor social) . Astfel daca societatile de leasing din romania nu indeplinesc conditiile cerute de O.G. 51/1997 privind capitalul social minim si mentionarea operatiunilor de leasing in obiectul de activitate, la data incheieri contractului de leasing, cerinta capacitatii nu este indeplinita.

- in contractele de leasing financiar riscul pieirii fortuite a bunului este suportat de utilizator de la data incheierii contractului, in cazul in care nu s-a stipulat contrariu.

- determinarea legii aplicabile are importanta pentru aprecierea asupra conditiilor de fond si forma ale contractului. Potrivit reglementarilor din dreptul comercial roman conditiile de fond sunt supuse legii aleasa prin consens de catre parti (lex voluntatis) . In lipsa unei astfel de alegeri contractul va fi carmuit de legea statului cu care prezinta legaturile cele mai stranse , adica legea statului in care debitorul prestatiei caracteristice isi are sediul. Potrivit art. 78 alin. 1 lit b). din Legea 105/1992 prestatia caracteristica este reprezentata de obligatia societatii de leasing straine de a pune la dispozitia utilizatorului, persoana fizica sau juridica romana, folosinta bunului ce constituie obiectul contractului de leasing. Deci daca partile nu au recurs la electio iuris, legea aplicabila contractului de leasing va fi legea statului in care societatea de leasing isi are sediul. Acelasi criteriu a fost retinut si de Conventia de la Roma privind legea aplicabila obligatiilor contractuale .

Cat priveste conditiile de forma, contractul este supus potrivit adagiului tempus regit actum, legii in vigoare la momentul formarii sale .

Daca partile nu au stabilit prin contract nici un element din care sa rezulte legea care le carmuieste contractul, arbitrii dispun de puteri discretionare in alegerea legii care carmuieste contractul ca lex contractus.

- prescriptia dreptului la actiune privind viciile ascunse ale bunului ce constituie obiect al contractului de leasing incepe sa curga de la data descoperirii viciilor insa cel mai tarziu de la implinirea termenului de garantie pentru aceste vicii .

4. Forma contractului si publicitatea operatiunilor de leasing

a) Forma

Contractul de leasing nu este un contract solemn insa forma sa scrisa este ceruta ad probationem si pentru opozabilitate fata de terti, necesitatea unui inscris (instrumentum) care sa constate existenta contractului rezultand fara echivoc din mai multe prevederi ale legii6.

b) Publicitatea contractului de leasing

In literatura de specialitate se comenteaza faptul ca s-a spus adesea despre dreptul comercial ca este un drept al aparentelor. Ca o consecinta a acestui principiu, ceea ce este in posesia unui comerciant este presupus ca-i apartine. Solvabilitatea aparenta a locatarului poate fi insa o sursa de riscuri certe pentru terti. Pe de alta parte absenta inregistrarii contabile a angajamentelor irevocabile ale societatii de lesing sau ale utilizatorului poate fi inselatoare si prejudiciabila creditului general .

Pentru a se evita incertitudinea si producerea unor astfel de neajunsuri, legislatia leasingului a prevazut in mod expres obligatii de publicitate.

Publicitatea operatiunilor de leasing se realizeaza in doua moduri:

- inscrierea in evidentele contabile ale societatii de leasing si ale societatii utilizatoare, a unor elemente esentiale ale contractului de leasing ( art. 20);

- publicitatea imobiliara propriu-zisa, obligatorie in cazul in care obiect al contractului de leasing il constituie un bun imobil (art.21).

In fapt, se considera ca se poate vorbi despre o publicitate propriu-zisa numai cu privire la bunurile imobile, nu si cu privire la datele desprinse din contractul de leasing pe care finantatorul sau utilizatorul le inscrie in contabilitatea proprie. Evidentierea in contabilitatea societatii comerciale a unor elemente, cum ar fi valoarea ratelor de leasing si a dobanzii sau amortizarea bunurilor, constituie obligatii generale ale agentilor economici si are drept scop controlul de catre stat a operatiunilor patrimoniale efectuate [art. 2 lit.b) din Legea contabilitatii nr. 82/1991], si nu opozabilitatea fata de terti, ca in cazul publicitatii imobiliare .

Evidenta in contabilitate a contractului de leasing

Evidenta contabila a operatiunilor de leasing vizeaza in fapt elementele esentiale ale contractului de leasing, relevante sub aspect financiar, si anume, valoarea de intrare a bunului ce constituie obiect al contractului, precum si rata de leasing si are drept scop evidenta clara a derularii operatiunilor de plata si amortizarea pe parcursul executarii contractului. Aceasta masura a fost preluata din legislatia franceza, unde societatile de leasing sunt obligate sa inscrie in evidentele contabile urmatoarele date: valoarea bunului in momentul semnarii contractului; valoarea totala a ratelor de leasing aferente exercitiului contabil curent si exercitiilor contabile precedente; valoarea totala a amortismentelor; evaluarea ratelor de leasing ramase de achitat si a cuantumului valorii reziduale.

Art. 20, al O.G. nr 51/1997 prevede obligatia pentru societatile de leasing cat si pentru societatile care utilizeaza bunuri mobile sau imobile in sistem de leasing de a inscrie in evidentele lor contabile urmatoarele date:

à valoarea de intrare a bunurilor la momentul incheierii contractului

à suma totala a ratelor de leasing aferente contractului intr-un exercitiu financiar, inclusiv cuantumul lor indexat, daca partile au prevazut in contract actualizarea periodica a ratelor. Legea distinge modalitati diferite de calculare a ratei de leasing

pentru leasingul financiar la rata de leasing se va tine seama de valoarea de intrare si de dobanda de leasing aferenta, esalonata pe perioada derularii contractului, cu precizarea ca achizitiile de mijloace fixe sunt tratate ca investitii, fiind supuse amortizarii potrivit actelor normative in vigoare

pentru leasingul operational, la rata de leasing se va tine seama de valoarea de intrare a bunului, de beneficiul stabilit de parti si de amortizarea unei parti din valoarea de intrare a acestuia; in acest caz regimul de amortizare va fi stabilit de parti de comun acord in conformitate cu dispozitiile Legii 15/94 cu modificarile ulteriare privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale;

a)      valoarea ratelor ramase de rambursat la data incheierii bilantului contabil.

Obligatiile aratate mai sus, referitoare la amortizari, incumba utilizatorului in cazul leasingului financiar si, respectiv, finantatorului in cazul leasingului operational iar celelalte in egala masura finantatorului si utilizatorului .

Obligatia inscrierii in evidentele contabile ale celor doua parti contractante a datelor mentionate exista atat in cazul in care bunul obiect al contractului este un bun mobil, cat si in cazul in care este vorba de un bun imobil, insa operatiunile vor fi evidentiate distinct, dupa natura bunului dat in leasing.

Publicitatea imobiliara a contractului de leasing

Publicitatea drepturilor reale constituite asupra bunurilor imobile se realizeaza in temeiul Legii cadastrului funciar si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996 prin care s-a prevazut unificarea sistemelor de publicitate imobiliara, sub forma inscrierii in cartile funciare (publicitate reala), renutandu-se la sistemul publicitatii prin registrele de transcriptiuni si inscriptiuni (publicitate personala) . Inscrierile in cartea funciara devin opozabile tertilor de la data inregistrarii cererii de inscriere, ordinea inregistrarii fiind determinata de rangul inscrierii.

Potrivit art.21 alin. (1) din O.G. nr. 51/1997, contractele de leasing care au ca obiect utilizarea bunurilor imobile, vor fi inscrise in Cartea Funciara, partea a III-a din registrul cadastral de publicitate imobiliara de la biroul judecatoriei in a carei raza teritoriala de activitate este situat bunul respectiv. Ceea ce se inscrie in Cartea Funciara este contractul de leasing, care va aparea in partea a III-a, (foaia C- foaia de sarcini) si nu in partea a II-a (foaia B- foaia de proprietate), intrucat dreptul constituit asupra bunului care formeaza obiect al contractului, nu este proprietatea, ci reprezinta o sarcina, o limitare a prerogativelor dreptului de proprietate pe care finantatorul le are asupra acestuia. Prin urmare, utilizatorul (devenit proprietar in urma manifestarii dreptului de optiune, in sensul achizitionarii bunului), si nu contractul de leasing, va putea fi inscris in Cartea Funciara partea a II-a, insa numai in momentul in care raporturile juridice dintre utilizator si finantator inceteaza, dupa transmiterea dreptului de proprietate de la finantator catre utilizator. Criteriul care sta la baza publicitatii contractului de leasing este locul in care se afla bunul care formeaza obiectul sau, iar contractul va fi transcris in registrul cadastral de publicitate imobiliara de la biroul judecatoriei in a carei raza teritoriala de activitate este situat bunul respectiv.

In cazul in care intervin schimbari in ceea ce priveste sediul utilizatorului sau al finantatorului, ori schimbari cu privire la situatia juridica a bunului, finantatorul si utilizatorul trebuie sa procedeze la rectificarea in Cartea Funciara si la oficiul registrului comertului [art.21 alin. (2)]. Desi legea prevede ca ambele tipuri de modificari intervenite pe parcursul derularii contractului de leasing (modificarile cu privire la sediul partilor, respectiv, cu privire la situatia juridica a bunului) impun rectificarile atat in registrul comertului cat si in cartea funciara, nu se poate admite obligativitatea mentionarii schimbarii situatiei juridice a bunului ce constituie obiect al contractului de leasing, in registrul comertului, nici bunul ce constituie obiect al contractului de leasing nu trebuie inscris in registrul comertului, deoarece acest registru are drept scop evidenta comerciantilor si a actelor si faptelor a caror inregistrare este prevazuta de lege (art. 1 din Legea nr. 26/1990), ori bunurile ce constituie obiect al contractelor incheiate de comercianti nu intra in categoria mentiunilor obligatorii ce se inscriu in registrul comertului. Se considera ca legea se refera de fapt la obligativitatea rectificarii in registrul comertului a schimbarilor referitoare la sediul finantatorului sau utilizatorului si distinct, rectificarii in Cartea Funciara in cazul unor schimbari privind situatia juridica a bunului .

Din textul legii reiese care sunt situatiile limitative intervenite pe parcursul derularii contractului de leasing care impun rectificari si anume, schimbarile privind sediul partilor contractante, precum si cele referitoare la situatia juridica a bunului care formeaza obiect al contractului de leasing.

Nu vor atrage prin urmare rectificari, schimbarile privind filiale, sucursale sau reprezentantele finantatorului ori utilizatorului (astfel cum sunt definite prin Legea nr. 31/1990, republicata) si nici alte schimbari referitoare la obiectul de activitate, asociati, etc., produse pe parcursul derularii contractului, in statutul celor doua parti contractante. Schimbarea sediului social al finantatorului ori utilizatorului duc la efectuarea rectificarilor in registrul comertului tinut de Oficiul Registrului Comertului din cadrul Ministerului Justitiei. Rectificarea se face in urma cererii de mentiuni depuse de comerciant (impreuna cu actele care atesta modificarile survenite) la Oficiul Registrului Comertului din judetul in care isi are sediul social sau din municipiul Bucuresti.

In cazul schimbarii situatiei juridice a bunului imobil cum ar fi, de pilda, transmiterea dreptului de folosinta dobandit de utilizator, catre o terta persoana (care devine astfel nou utilizator), cu acordul finantatorului, sau constituirea unei garantii cu bunul care formeaza obiect al contractului de leasing, se va face modificarea de rigoare in cartea funciara.

L 99/99 inlatura sanctiunea prevazuta in alin. 3 din art. 16, a Ordonantei 51/97, in caz de neandeplinire a formalitatilor de publicitate, si anume aceea a inopozabilitatii contractului de leasing fara terti.

Partile care nu vor respecta obligatiile inscrise in aceasta lege vor fi supuse totusi sanctiunilor prevazute de astfel de reglementari in vigoare (spre exemplu L 26/90 expune partile la o amenda civila in cuantum total nesemnificativ, daca ne gandim la valorile vehiculate prin contractele de leasing).

Dreptul francez instituie, de asemenea, obligatia de publicitate pentru operatiunile de leasing, sub sanctiunea inopozabilitatii fata de terti, prin L. 66-455 din 2 iulie 1966 privind intreprinderile care practica leasingul, codificata ulterior prin articolele L. 317-7 si urm. din codul monetar si financiar. Conditiile publicitatii organizate potrivit Decretului 77-655 din 4 iulie 1972, relativ la publicitatea operatiunilor de leasing in materie mobiliara si imobiliara difera dupa natura mobiliara sau imobiliara a acestora.

In cazul leasingului mobiliar, in care posesia valoreaza titlu, publicitatea se organizeaza cu titlu exceptional deoarece intr-adevar tertii sunt interesati sa cunoasca anumite acte juridice care creeaza drepturi personale. Aceasta se realizeaza prin intermediul unui registru tinut de grefa tribunalului de comert.