Leasingul in germania

Leasingul in Germania

Leasingul a jucat un rol important in R.F. Germania pentru indeplinirea planurilor de investitii. Bunurile date in leasing reprezentau in 1981 cca. 5% din investitiile nationale si peste 10% din investitiile neguvernamentale.

In legislatia germana se mai foloseste alaturi de termenul de leasing si contractul numit kronsumguterleasing (inchirierea bunurilor destinate consumului), adica o forma de leasing operational reglementat si de legislatia noastra, in special cu privire la bunurile de folosinta indelungata.

Legislatia germana nu ofera o definitie a leasingului, astfel incat contractele de leasing vor fi percepute fie ca inchirieri, fie ca vanzari in rate. Pentru a fi recunoscut ca un contract de inchiriere - preferabil din punct de vedere fiscal - important este daca proprietatea economica se transfera sau nu chiriasului. Potrivit Decretului Fiscal din 21.03.1972, proprietarul economic este cel care are dreptul exclusiv de folosinta asupra unui activ, pe toata durata lui normala de viata, in acelasi mod in care detinatorul titlului legal este exclus de la folosinta acelui activ.

Exista totusi prevederi legale referitoare la leasing si anume cele care vizeaza regimul fiscal aplicabil acestor operatiuni: Decretul Fiscal din 19.04.1971 (Mobilien Leasing Erlass), prin care a fost reglementat leasingul mobiliar Decretul Fiscal din 22.12.1975 (Teilamortisations Erlass), privind leasingul mobiliar cu amortizare partiala si secretul Fiscal din 21.03. 1972 (Imobilien Leasing Erlass). Pana la intrarea in vigoare a acestor acte normative, contractul de leasing prevedea o amortizare integrala a bunului, in timpul perioadei de locatie, ceea ce conferea utilizatorului o optiune de cumparare a bunului la o valoare reziduala foarte mica, sau fara nici o plata suplimentara (full-pay-out-leasing).

Potrivit acestor reglementari leasingul financiar mobiliar este definit, din punct de vedere financiar, ca fiind un contract stabilit pe o anumita perioada de timp pe parcursul careia partile contractante vor putea - in conformitate cu clauzele stipulate - sa nu inceteze contractul, utilizatorul fiind legat de plata ratelor care acopera un minimum al pretului cumpararii la care se adauga "cheltuielile suplimentare".

Decretul din 1971 se aplica situatiilor in care finantatorul acopera costurile bunurilor inclusiv taxele financiare pe perioada termenului irevocabil. Leasingul va fi considerat operational, numai daca termenul acopera o perioada de 40% - 90% din durata de functionare a bunului inchiriat. Optiunile in beneficiul utilizatorului trebuie fundamentate pe valoarea reziduala a bunului in concordanta cu termenele de amortizare stabilite de guvern si pe adevarata valoare a pietei. Daca operatiunea nu respecta dispozitiile legale, utilizatorul va fi considerat drept un cumparator al bunului si atat finantatorul cat si utilizatorul pot fi supusi consecintelor aspre ale fiscalitatii.

Cat priveste a doua reglementare in materie, bunurile achizitionate de catre societatile de leasing se amortizeaza de regula in functie de tabelele oficiale ale autoritatii fiscale, bazate pe regula uzurii. Durata amortizarii fiscale este de regula identica cu durata normala de functionare, durata stabilita ca valoare ipotetica pentru anumite ramuri economice si publicata in tabelele oficiale. Ca orice investitor, si societatile de leasing pot lua in consideratie amortizarea degresiva sau amortizarea liniara, putand calcula pe aceasta baza amortizarile partiale .

Leasingul imobiliar este reglementat printr-un act din 21 martie 1972 si un altul din 23 decembrie 1991 - privind leasingul imobiliar cu amortizare partiala. In 1992 aceasta forma de leasing a atins un volum de investitii de 5.580 milioane DM in Germania, ceea ce corespunde unei cote de leasing de 9,4%.

De regula un astfel de contract se incheie pe o durata situata intre 12 si 30 de ani, in practica predominand perioadele de peste 20 de ani.

Leasingul operational este reglementat, in general, de dreptul comercial si este practicat de societati manufacturiere care actioneaza ca finantatoare. Caracteristic este faptul ca finantatorul isi asuma, de regula, responsabilitatea pentru pastrarea proprietatii asupra bunului.

Prin prevederile legale referitoare la leasing, cele care vizeaza regimul fiscal aplicabil tuturor acestor operatiuni, se reglementeaza trei tipuri de contracte:

contractul standard, incheiat pentru o durata fixa, cuprinsa intre 40-90% din viata economica a bunului, la expirarea careia finantatorul reintra in posesia bunului, pentru a-l vinde pe piata;

contractul reziliabil, care se incheie in aceleasi conditii ca primul, dar utilizatorul are dreptul de a-l rezilia in orice moment, sub rezerva efectuarii unor varsaminte;

contractul cu optiune de vanzare in favoarea finantatorului, care are capacitatea, la expirarea unei perioade irevocabile, sa-l constranga pe utilizator sa cumpere bunul.

O aplicatie a contractului de leasing in Germania, este reglementata si de legea privind creditele acordate consumatorilor, din 17.12.1990. Ca si in alte tari europene, legea a fost adoptata in urma Directivei CE din 22.12.1986 (modificata prin Directiva CE din 22.02.12990) si a abrogat vechea lege din 16.05.1894. Legea priveste toate contractele de credit cu titlu oneros, care sunt incheiate intre un organism ce acorda credit si un consumator persoana fizica, putand imbraca forma contractului de finantare prin leasing (art.1.alin1). Potrivit art.9 alin 1 pentru incheierea unui astfel de contract, este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii:

imprumutul sa serveasca la finantarea cumpararii unor bunuri ori prestarii unor servicii;

contractul de credit si contractul de vanzare - cumparare ori de prestari servicii sa formeze o "unitate economica";

creditul sa fie afectat dezvoltarii in activitati profesionale sau independente, ori folosintei private;

limita de credite este cuprinsa intre 400.000 si 100.000 Euro;

incheierea in scris a contractului, cu mentiunile obligatorii prevazute de art. 9 alin.4.

O trasatura specifica derularii operatiunilor de leasing in Germania, o ofera sistemul forfaiteriung folosit de societatile de leasing, care cedeaza contractele incheiate cu utilizatorii in favoarea bancilor.

Legea leasingului este legea contractului modern: in perioada dezvoltarii Codului Civil in jurul anului 1900, tranzactiile de leasing erau inca necunoscute. Din pacate, nici azi nu exista o lege a leasingului care sa reglementeze toate principiile esentiale.

Principiile ce guverneaza leasingul sunt imprastiate prin Codul Civil, Legea Creditului Consumatorului (Consumer Credit Law), Legea privind anularea practicii de la usa la usa si a altor practici similare (Law regarding Revocation of Door to Door and Similar Dealigs), actul Responsabilitatii pentru produsele livrate (Product Liability Act), Reglementarile Insolvabilitatii (Insolvency regulation), Codul Comercial (Commercial Code), Codul Taxelor (Tax Code), Actul Impozitarii Afacerilor Locale (Local Bussines Tax Act), Actul Impozitelor pe Venit (Income Tax Act), Legea Impozitarii Corporatiilor (Corporation taxation Law). Exista deasemenea decrete federale cum ar fi Decretul Platii Partiale si al Platii Totale pentru bunuri mobile ce fac obiectul tranzactiilor de leasing. De asemenea, deciziile judiciare au jucat un rol in structurarea ariilor legii civile si legii impozitarii leasingului.

Un campion al pietei leasingului este incontestabil Uniunea Europeana care exercita o mare influrnta asupra reglementarilor tranzactiilor de leasing.

Incepand ce 01.01.2002, in deosebi, implementarea Legii privind Vanzarea de Bunuri de catre UE a dus la reforme in Legea germana a contractelor. Pregatiri speciale pentru incheiere se aplica intelegerilor de leasing cu clientii; ex: dreptul de revocare. Leasingul in esenta urmareste regulile legii proprietatii inchiriate care a fost reformata fundamental de catre Legea Privind Interesul Titularului de Leasing care a fost introdusa in 01.09.2001. Legea privind modernizarea Legii Contractelor a introdus "reforma Legii Contractelor " in ianuarie 2002. In 01.08.2002, a doua lege privind "Amendamentul Pregatirii" pentru Legea Pagubelor de asemenea a fost introdusa reformand legea referitoare la pagube.

Termenul de leasing este relativ bine definit doar prin decizii judecatoresti. Notiunea cea mai folosita este aceea de forma a inchirierii cu anumiti termeni specifici. Frecvent apare o diferenta in practica legala intre leasingul operational, leasingul cu valori reziduale deschise si leasingul cu valori reziduale.

Plata intergrala

In acest caz, costul de achizitie al obiectului este stabilit la valoarea integrala, pe durata contractului.

Plata partiala

In acest caz costul de achizitie pentru bun nu este stabilit la nivel inalt pe durata contractului, asadar ratele acopera numai o parte din costul de achizitie a obiectului, deci ramane o valoare reziduala.

Un contract de leasing este un tip de contract mixt, si de asemenea include elemente din Legea Chiriei (Rent Law), achizitiei (Purchase Law), creditul consumatorului (Consumer Credit Law). Clasificarea in termeni de contract de achizitie (achizitia de bunuri, achizitie legala, inchiriere) nu poate fi aplicata leasingului deoarece locatorul si nu locatarul devine proprietarul economic. Din punct de vedere al deciziilor juridice, in primul rand reglementarile din Codul Civil asupra proprietatii inchiriate sunt decisive (sectiunea 535) daca nu se aplica conditii specifice leasingului.

Iata cateva argumente folosite de companiile germane de leasing in atragerea clientilor:

Locatorul poate decide care investitie este mai benefica pentru el, deoarece companiile germane de leasing sunt independente de producator

Cumparatorul negociaza cu producatorul pretul bunului. Cand Compania de leasing intervine in numele cumparatorului, acesta solicita transport si asigurare pentru cumparator.Echitatea si linia de credit sunt mentinute.

Costurile leasingului sunt suportate in paralel cu utilizarea bunului. Astfel, sunt platite ratele de leasing din veniturile generate de folosirea bunului.

Costurile leasingului sunt costuri fixe, pe parcursul termenului contractului. Astfel planificarea si costurile de baza, sunt definite clar pe parcursul perioadei de leasing.

Contractul de leasing poate fi structurat astfel incat sa satisfaca nevoile individuale. Exemplu: respectarea termenelor, procedura si metoda de plata, de altfel si folosirea obiectului dupa ce contractul s-a incheiat (ceea ce presupune cumpararea bunului)

Investitia nu se reflecta in bilantul locatarului deoarece compania de leasing opereaza in propriu bilant bunul respectiv. Astfel locatarul este avantajat, deoarece se stie ca bunurile luate in leasing sunt considerate cheltuieli de productie si sunt complet deductibile.

Cheltuielile administrative sunt mult mai scazute in cazul leasingului, deoarece specialistii in leasing au grija de toate detaliile, cum ar fi: termenii de livrare, amortizarea sau vanzarea bunului care face obiectul leasingului.

Poti tine pasul cu investitiile si tehnologia de ultima ora, deoarece leasingul faciliteaza modernizarea si urmareste investitii care pot deveni proiecte viitoare imediate.

In functie de investitia si situatia corporatiei, leasingul ofera multe avantaje atat in tara cat si in strainatate. Deutsche Leasing este un partener competent, iar contractantul beneficiaza de know-how-ul unui lider de piata cu o experienta de peste 40 de ani in leasing.