Leasingul in India

Activitatea de leasing in India a fost initiata in 1973 odata cu infiintarea primei societati de leasing. Pentru cativa ani aceasta companie a fost singura din tara pana cand in 1980 a fost infiintata Zoth Century Finance Corporation.

Din 1981 procesul a inceput sa se dezvolte si alte companii alaturandu-se jocului leasingului, unele din ele deja implicate in inchiriere si vanzare de vehicule comerciale cautau un nou sistem de plata si leasingul parea a fi alegerea ideala.

In 1982 industria a intrat in al treilea stadiu de dezvoltare cand numeroase institutii financiare si banci comerciale si-au infiintat departamente de leasing.

Procesul, la inceput timid, al infiintarii societatilor de leasing, a luat o amploare deosebita, leasingul fiind comparat cu o mina de aur. In aceasta perioada publicarea profiturilor companiilor situate pe primele locuri (care au fost si primele infiintate) a constituit un determinant de baza pentru multe companii de a intra in industria leasingului, numarul societatilor de leasing crescand de la 2 in 1980 la 339 sase ani mai tarziu. Firmele specializate in leasing sau dezvoltat mai bine decat grupurile industriale diversificate care si-au deschis un departament de leasing.

O alta faza semnificativa in dezvoltarea leasingului indian a inceput dupa ce bancilor si institutiilor financiare li s-a permis sa ofere facilitatile de finantare societatilor de leasing.

In era post liberalizarii s-a observat o crestere lenta dar sigura a investitiilor straine in operatiunile de leasing de pe piata Indiei, un numar mare de banci si institutii financiare straine fiind implicate sau interesate de leasingul in India.

Leasing si inchiriere cumparare.

In India, finantarea oferita de companiile nonbancare este impartita in doua categorii inchiriere cumparare si leasing.

Aceste tehnici de finantare, in esenta foarte asemanatoare, au denumiri si origini diferite. Inchirierea cumpararea, fundamental o forma britanica, a patruns in India in timpul erei coloniale, pe cand leasingul, o inovatie a SUA a intrat in mod semnificativ pe piata indiana la inceputul anilor `80 devenind in scurt timp o alternativa la modelele traditionale ale industriei financiare. Obiectul celor doua forme de finantare a fost si el diferit la inceput. Leasingul a fost asociat cu instalatiile tehnice in timp ce inchirierea cumpararea era folosita in special pentru vehicule. O perioada lunga de timp inchirierea cumpararea a fost singura forma de finantare pentru comercializarea vehiculelor.

Diferenta dintre cele doua consta in lipsa optiunii de a cumpara in cazul tranzactiilor de leasing. Cu alte cuvinte tranzactiile de leasing care presupun optiunea de a cumpara, implicit sau explicit, vor fi tratate ca tranzactii de inchiriere cumparare. Diferente dar nu semnificative exista si in ceea ce priveste taxele aplicabile celor doua tipuri de operatiuni.

Inchirierea cumpararea este tratata distinct fata de vanzarea conditionala ea ofera chiriasului optiunea de a cumpara dar nu impune obligatia de a cumpara. Optiunea de a cumpara daca este exercitata se face contra unui pret nominal.

Din punct de vedere al drepturilor si obligatiilor partilor nu exista nici o diferenta intre leasing si inchiriere cumparare.

Legea care reglementeaza cele doua tipuri de operatiuni este una comuna. Legea este codificata in Actul Contractelor Indiene din 1872 dar imbogatita de precedentele conduceri engleze si indiene bazandu-se in mare masura pe principiile britanice cu toate acestea se impune a fi modificata datorita faptului ca au aparut multe schimbari in realitatea comerciala a inchirierii cumpararii.