Analiza dinamica a veniturilor fiscale dupa 1990

ANALIZA DINAMICA A VENITURILOR FISCALE DUPA 1990

Sistemul de impozite actual, reformat si in schimbare in aceasta perioada, a functionat in toata aceasta perioada si a asigurat statului veniturile fiscale necesare indeplinirii functiilor sale. De regula in acesti ani veniturile realizate nu au atins nivelul prevazut de legea bugetara.

Evolutia incasarilor la bugetul de stat este conditionata si influentata de o serie de variabile ce tin in special de evolutia economiei reale si apoi de functionalitatea mecanismului financiar in conditiile date.

Pentru a oglindi evolutia reala a incasarilor fiscale la bugetul de stat, acestea vor fi prezentate in comparatie cu evolutia produsului intern brut, si in structura acestora, in dinamica pe aceasta perioada. Marimile absolute utilizate, vor fi completate cu marimi relative care sa arate importanta acestora prin ponderea si structura lor.

Tabel. Evolutia resurselor financiare publice in perioada 1990-1997[1]

- miliarde lei -

Ponderea resurselor fiscale in produsul intern brut a scazut an de an, atat datorita reasezarii impozitelor existente cat si probabil fenomenului evazionist.

Relatia dintre produsul intern brut si nivelul veniturilor fiscale este definita si delimitata de politica fiscala. Cu cat o tara este mai dezvoltata economic, cu atat creste capacitatea de finantare a nevoilor publice, care si aceste sunt variabile ale nivelului de dezvoltare economica. Aceste nevoi insa se pot satisface fie pe cale exclusiv bugetara, fie pe seama economiei private, a sistemelor de protectie sociala private in special.

Optiunea de a redistribui o parte mai mare sau mai mica din PIB prin intermediul finantelor publice este de ordin polit 858i81i ic. Finalitatile de ordin financiar cat si cele de ordin economic depind si de structura veniturilor fiscale, de ponderea fiecarui tip de impozite in totalul veniturilor fiscale.

Tabel. Structura prelevarilor fiscale si ponderea acestora in totalul veniturilor la bugetul de stat in perioada 1990-1998[2]

- % -

Impozitele directe presupun o anumita politica fiscala, bazata pe variatiile veniturilor si patrimoniului, pe cand impozitele indirecte necesita a fi manevrate prin variatii asupra consumului si pe seama tehnicilor de impunere.

La inceputurile perioadei analizate, ponderea veniturilor fiscale din impozite directe era mai mare, 56,1 % fata de 40,4 % cat reprezentau veniturile din impozite indirecte. Pe masura ce sistemul fiscal a suferit modificarile specifice unei economii in recesiune, impozitele pe cheltuiala au o importanta din ce in ce mai mare. Acest lucru se observa mai ales din scaderea ponderii veniturilor din impozitele pe salarii si pe profit, in defavoarea taxei pe valoarea adaugata, si in parte, datorita taxelor vamale.

Veniturile din accize s-au mentinut constante dupa anul 1993, pana cand au fost evaluate statistic alaturi de impozitul pe circulatia marfurilor. Totusi se observa o oarecare crestere in anul 1997, care se datoreaza probabil schimbarilor petrecute in baza impozabila, acesta este momentul cand se trece la impunerea in cote specifice pe unitati naturale. Aceasta structura pare a fi echilibrata, si daca la nivel macroeconomic s-ar reusi relansarea consumului probabil ca ponderea pe tipuri de impozite ar ramane sensibil aceeasi pentru ca impozitele pe consum ar inregistra un randament ridicat pe seama veniturilor in crestere

O parte a veniturilor fiscale se regasesc si in bugetele locale, alimentate mai ales pe seama redistribuirilor de la bugetul statului pana in 1993 cand, o parte din veniturile fiscale din impozitul pe salarii erau defalcate spre bugetele locale. Incepand cu anul 1999, impozitul pe salarii se varsa direct catre bugetele locale alaturi de bugetul central.

Structura veniturilor bugetelor locale este conturata de specificul finantelor publice locale si amploarea activitatilor economice din subordinea unitatilor administrativ teritoriale.

Desi varsamintele din profitul net al regiilor autonome si varsamintele de la institutiile publice locale nu sunt venituri fiscale, acestea au o importanta deosebita alaturi de veniturile fiscale, pentru infaptuirea in realitate a ceea ce intelegem prin autonomia financiara locala.

Veniturile fiscale reprezinta totusi o pondere mica in totalul veniturilor bugetelor locale, cu sublinierea necesara ca, incepand cu anul 1999 bugetele locale beneficiaza de o sursa sigura si importanta, impozitul pe salarii.

Evolutia incasarilor din veniturile fiscale si a structurii acestora arata transformarile sistemului nostru fiscal si tendinta spre modernizare a acestuia, dar arata si lipsa de simplitate si nevoia de transformare si reformare a sa in continuare.

Raportul dintre impozitele directe si cele indirecte in cadrul veniturilor fiscale ale statului scoate in evidenta continutul politicii fiscale ale statului si orientarile acesteia. Daca analizam aceasta pondere in cazul unor tari dezvoltate economic, se observa ca in cele mai multe, ponderea impozitelor directe in cadrul veniturilor fiscale este mai mare in comparatie cu ponderea impozitelor indirecte.

Tabel. Structura veniturilor bugetelor locale pentru perioada 1991-1997[3]

Tabel. Ponderile impozitelor directe si indirecte in totalul veniturilor administratiei publice centrale din mai multe tari membre O.S.D.E. si din Romania[4]

Daca tinem seama de faptul ca impozitele indirecte sunt proportionale cu cheltuielile consumatorilor dar regresive in raport cu veniturile acestora, atunci putem spune ca orientarea spre impozitele indirecte este favorabila. In cazul tarii noastre cu atat mai mult cu cat veniturile persoanelor fizice dar si ale persoanelor juridice sunt la un nivel destul de redus.

Daca privim din alt unghi acest raport dintre impozitele directe si impozitele indirecte, observam ca impozitele directe sunt mai progresive si impozitele indirecte de regula au la baza cote proportionale.

Asemenea comparatie facea in deceniul al saptelea economistul american Richard H. Musgrave, astfel: "O comparatie a structurii impozitelor este facuta adesea in termeni mult mai rezumativi, aranjand diferite impozite sub denumirile de - direct si indirect. Acest lucru poate fi considerat semnificativ deoarece structurile impozitelor, care se bazeaza pe taxele directe sunt cunoscute a fi mai progresive, mai putin favorabile cresterii sau dezavantajate din punct de vedere al comertului."

Iata ca acum treizeci de ani problema care se punea era cea a progresivitatii in detrimentul influentei impozitelor indirecte asupra procesului inflationist. De altfel, pe acea vreme sistemul monetar international avea o cu totul alta baza.

Reluand structura impozitelor dupa incidenta fiscala, de-a lungul timpului s-a sugerat ca impozitele indirecte mai degraba sunt impozite pe obiecte decat impozite pe consumul indivizilor si, prin urmare, nu sunt adaptabile la pozitia individului si la capacitatea sa de impozitare. Sau, alta parere, ca impozitele indirecte sunt pur si simplu impozite care nu sunt pe cheltuiala ci pe venit.

Revenind, putem spune ca impozitul pe venitul persoanelor fizice, impozitul pe venitul societatilor sunt absolut directe.

In ceea ce priveste impozitele pe consum, taxele pe consum de orice fel, acestea sunt impozite indirecte.

Daca am tine seama si de alte informatii despre contribuabil, atunci ar trebui sa luam in calcul si alte venituri ale acestuia. Astfel, se pare ca tratarea globala a veniturilor persoanelor fizice este mai convenabila, un impozit pe venitul global este cu mult mai echitabil chiar si numai din aceste puncte de vedere.

Nivelul de impunere este important in sine, dar la fel de importanta este si distribuirea impozitelor si taxelor, in sensul in care trebuie sa se tina cont de ceea ce se urmareste. Astfel, in cazul impozitului pe venitul global, posibilitatea deducerii din venitul total a cheltuielilor cu pregatirea scolara, determina subiectii impozitelor sa investeasca in ei insisi.

Pe de alta parte, din perspectiva distribuirii impozitelor si taxelor elementare, trebuie sa se rezolve dilema echitatii intre cei ce platesc impozite, atat pe orizontala cat si pe verticala.