Impozitele - definirea conceptelor

Impozitele - Definirea conceptelor

Cine suporta impozitele in mod definitiv? Aceasta este intrebarea la care trebuie sa raspunda stiinta finantelor. Problema de a sti cine suporta povara fiecarui tip de impozit si cum aceasta difuzeaza in ansamblul sistemului economic, este importanta din punct de vedere social, intrucat priveste aspectul repartizarii sarcinei fiscale intre toti subiectii economici si pe cel al efectelor produse asupra distributiei bunastarii.

A introduce reforme fiscale neglijand efectul final este lipsit de logica si realism, inca din faza de proiectare teoretica si apoi de legiferare a unui nou instrument fiscal, trebuie avut in vedere modul in care acesta va difuza in sistemul economic, iar dupa aplicare sa permita o corectare rapida a acelor efecte care nu asigura respectarea principiilor fundamentale ale fiscalitatii. Dar numai o parte a efectelor unui nou impozit sau a schimbarii unui impozit apartin teoriei repercusiunii si incidentei, restul constituind efecte generale economice ale impozitelor.

Un studiu fundamentat stiintific al repercusiunii si incidentei nu este usor, deoarece el trebuie sa reuneasca toate teoriile legate de impozit. Harrv Gunisson Brown aprecia ca," teoria transmiterii, repercusiunii si a incidentei impozitelor este cea mai importanta si cel mai necesar pas spre rezolvarea oricarei probleme de impunere"[1]

Abordarea acestei probleme necesita tratarea, alaturi de aspectele de ordin juridic si tehnic, a laturei sociologice a impozitului, intrucat se poate ca subiectul care plateste impozitul sa nu fie in ultima instanta acelasi cu cel care suporta obligatia fiscala.

Activitatea de impunere determina o serie de relatii sociale ca urmarea faptului ca impozitul stabilit asupra materiei impozabile poate sa fie suportat de subiectul economic de drept, sau poate sa fie transferat de acest subiect de drept asupra unui al doilea subiect economic, care la randul sau poate sa-1 suporte sau sa-1 transfere (devenind subiect economic intermediar) asupra altora carora le revine in final obligatia. Datorita relatiilor sociale existente, concretizate in fluxuri de diverse naturi, impozitul difuzeaza in mediul economic, in care subiectii apar si dispar in mod natural.

Prin intermediul fluxurilor monetare impozitul difuzeaza si influenteaza fluxurile reale pana la un anumit punct, dupa care apar fluxurile financiare de natura fiscala. Impozitul actioneaza asupra produsului fizic si valoric al factorilor de productie, asupra transferului dreptului de proprietate, asupra substantei si respectiv asupra cresterii de valoare a unui bun economic. Prin urmare, impozitul se stabileste asupra produsului existent sau nou creat rezultat ca urmare a actiunii factorilor de productie, care apartin subiectilor si nu asupra subiectilor ca persoane de drept juridic.

Pentru a sti cine suporta obligatia fiscala trebuiesc avute in vedere relatiile dintre subiectii posesori ai factorilor de productie si produsul acestor relatii, care determina aparitia fluxurilor economice de natura diferita, intelegerea modului in care impozitele difuzeaza in economie si a influentelor asupra mediului economic necesita sistematizarea fenomenelor care se produc, dublata de utilizarea unui limbaj standardizat. In acest scop, se impune definirea conceptelor de impact, repercusiune si incidenta, pentru a putea delimita fenomenele produse de fiecare tip de impozit si a sta 919i84j bili obligatia fiscala care revine subiectilor economici care intervin de-a lungul circuitului parcurs de fiecare tip de impozit.

Definirea cat mai exacta a termenilor propusi este necesara, intrucat aproa­pe toti autorii care au abordat subiectul in discutie au tratat limitativ continu­turile, oprindu-se la aspecte concrete ca baza a exprimarii producerii unui anumit fenomen.

Astfel Edwing R.A. Seligman[2], unul din cei mai profunzi analisti ai problemei in discutie, arata ca francezii si italienii, "pentru a exprima aceasta idee a rezultatului primei asezari, au cuvintele percussion, percussione", iar "cuvantul englez care exprima cel mai bine aceasta idee este impact". Acesta arata ca "se da proceselor de transfer a impozitului numele de répercussion (shifting) a impozitului, si rezultatul final este l'incidence, incidenza". Seligman nu este de acord cu existenta unei "incidente originare sau primare a unui impozit", aratand ca "nu exista decat un singur fel de incidenta: inci­denta ultima", care "apare numai atunci cand impozitul se stabileste in mod definitiv, sau vine sa se fixeze pe persoana care il suporta".

Cunoscutul finantist roman, profesorul universitar Iulian Vacarel[3] abor­dand problema in discutie afirma ca: "uneori, persoana care plateste impozitul este una si aceeasi cu cea care il suporta realmente aceasta situatie este denumita incidenta directa", dupa care adauga: "de foarte multe ori insa, persoa­na care plateste impozitul reuseste sa-si recupereze, partial sau total suma varsata statului de la alte persoane cu care se afla in raporturi economice aceasta situatie este denumita incidenta indirecta sau repercusiune", opinie impartasita si de Florian Bercea[4] in doua lucrari aparute in 1982 si 1992. Ne oprim la aceste exemplificari pe care le consideram concludente, limitandu-ne la a afirma ca in analizarea influentelor exercitate de un impozit autorii trag concluzii cu caracter generalizator, fara clarificarea continutului conceptelor utilizate.

Aspectele juridice si tehnice care apar in urma existentei impozitelor, impun o sistematizare a fenomenelor antrenate si o definire conceptuala a acestora.

Impactul poate fi cunoscut, caci este punctul in care impozitul loveste materia impozabila, insa relevam ca impactul nu se limiteaza numai la rezultatul imediat al stabilirii unui impozit asupra persoanei care il plateste prima data. Aceasta deoarece ar insemna sa acceptam o generalizare care este valabila numai pentru anumite impozite si sa neglijam diversitatea tehnicilor de impunere, care decurg din varietatea instrumentelor fiscale. De-a lungul fluxului economic parcurs de impozit, de la aplicarea sa asupra materiei impozabile si pana in punctul final al incidentei, ca urmare a repercusiunei impozitului, pot exista unul sau mai multe puncte in care impozitul loveste materia impozabila producand efecte asupra subiectului platitor, chiar daca acesta, ca urmare a tehnicii de impunere combinata cu influenta pietei, il transmite mai departe.

Impactul constituie rezultatul imediat al aplicarii unui impozit, care are loc ca urmare a lovirii materiei impozabile de catre impozit, odata sau in mod repetat de-a lungul fluxului economic parcurs de impozit, producand efecte asupra subiectilor economici desemnati prin lege sa-1 plateasca sau care il suporta in mod indirect.

Ca urmare a tranzactiilor economice libere, consecutiv sau subordonat tehnicii de percepere, se poate produce un fenomen complex prin care are loc transferarea impozitului existent sau prevazut de lege asupra unor subiecti terti, printr-un proces de substituire a anumitor contribuabili de drept, odata sau in mod treptat, astfel incat obligatia fiscala este transmisa asupra contribuabilului real. Acest fenomen complex prin care are loc transmiterea unui impozit si care face ca obligatia fiscala sa fie platita de o terta persoana constituie obiectul conceptului de repercusiune. Nu putem merge mai departe fara a spune ca repercusiunea anumitor impozite este uneori prevazuta si chiar voita de factorul legislativ, dar cel mai adesea aceasta nu este nici voita, nici prevazuta, nici chiar cunoscuta exact, in momentul legiferarii unui nou instrument fiscal. Studiul repercusiunii impozitelor ofera informatiile necesare astfel ca perceperea unui impozit sa fie modificata, pentru a se asigura respectarea principiilor de justitie si echitate fiscala.

Fenomenul repercusiunii nu poate fi inteles si explicat decat prin intermediul stiintei finantelor si a economiei politice. Stiinta finantelor este aceea care se preocupa de un anumit tip de relatii de repartitie a venitului, concretizate in transferuri monetare de la subiectii economici catre buget, de la acesta catre subiectii economici, precum si intre acestia si in interiorul diverselor structuri economice. Economia politica cauta sa explice pe baza legilor obiective, fenome­nele si procesele care se produc, repartizarea si utilizarea bunurilor si serviciilor pentru satisfacerea nevoilor subiectilor care activeaza intr-o societate. O astfel de abordare poate sa explice cum, ca urmare a repercusiunii, impozitul difuzeaza in mediul economic, cum contribuabilii de drept (stabiliti prin lege) si intermediarii pot fi pentru o parte a impozitului contribuabili de fapt (real) in proportii deosebit de diverse, cum unii subiecti pot repercuta impozitul integral.

Conceptul de repercusiune cuprinde deci, ansamblul fenomenelor prin care are loc transmiterea impozitului odata sau in mod repetat, integral sau partial, de catre subiectii economici desemnati de factorul legislativ sa suporte sau sa verse obligatia fiscala (contribuabili de drept) catre subiectii economici care suporta in realitate (contribuabili de fapt) prelevarea fiscala, ca urmarea relatiilor economice care apar de-a lungul fluxului economic parcurs de impozit.

Din punct de vedere juridic si tehnic putem vorbi de o repercusiune oficiala si de o repercusiune neoficiala a impozitului.

Repercusiunea oficiala sau formala este cea care este prevazuta de forul legislativ si care decurge din insasi natura tehnica a anumitor impozite stabilite. In acest caz, subiectul care varsa impozitul (contribuabilul de drept) este diferit de subiectul asupra caruia legislativul a vrut sa stabileasca obligatia suportarii sarcinii fiscale (contribuabilul real sau de fapt). Contribuabilul de drept, prin intermediul tehnicii de impunere si in functie de mecanismele pietei, transmite impozitul asupra contribuabilului real.

Repercusiunea neoficiala constituie acel fenomen care se produce cand contribuabilul de drept transmite impozitul, impotriva vointei forului legislativ, asupra altui subiect economic care devine contribuabil real, ca urmare a relatiilor economice dintre acestia.

Daca in cazul repercusiunii oficiale nu se schimba repartitia impozitului dorita de factorul legislativ, in cazul repercusiunii neoficiale repartitia reala a impozitului nu mai corespunde cu repartitia urmarita de legiuitor.

Rezulta ca se poate vorbi de existenta in fapt a unei repercusiuni reale sau economice care constituie rezultanta repercusiunii oficiale si neoficiale, deter­minata de elementele de natura tehnica si de factorii economici ai pietelor. Daca problema repercusiunii oficiale si neoficiale poate fi privita ca o problema de drept, repercusiunea economica este o problema de fapt, care tine de realitatea economica.

Din punct de vedere al modului de transmitere a impozitului distingem existenta unei repercusiuni in sens pozitiv si respectiv a unei repercusiuni in sens negativ.

Repercusiunea in sens pozitiv constituie fenomenul de transmitere a impo­zitului, prin care contribuabilul de drept reuseste o translatie integrala sau partiala a obligatiei fiscale, in sensul normal si natural al fluxurilor reale din economie prin intermediul fluxurilor monetare asupra altor subiecti economici care devin contribuabili reali.

Repercusiunea in sens negativ constituie un fenomen mai putin frecvent, care poate sa apara ca urmare a unei anumite conjuncturi economice, prin care un subiect economic opereaza sau determina o translatie integrala sau partiala a obligatiei fiscale in sens contrar sensului normal si natural al fluxurilor reale din economie si a prevederilor juridice si tehnice, ca urmare a unei tranzactii economice cu caracter exceptional.

Sub influenta teoriei amortizarii si a capitalizarii impozitelor, care de altfel are o baza ingusta de referinta, Maurice Duverger identifica doua forme de transmitere a impozitelor pe care le numeste amortizarea si respectiv capitalizarea impozitelor, distinctie personala ce poate fi comentata si din alte unghiuri.

Considerand amortizarea impozitului ca o forma distincta de repercusiune, Maurice Duverger[5] afirma ca: "uneori aceasta (n.n. repercusiunea) poate sa reuseasca de a face plata impozitului in bloc, o singura data, prin imputarea asupra capitalului a sumei totale a impozitului", orice transmitere ulterioara a capitalului fiind urmata de scaderea valorii sale, cu suma obligatiei fiscale care 1-a grevat si exonerand viitorul proprietar de suportarea unei obligatii fiscale de aceeasi natura. Acesta nu face decat sa confunde repercusiunea cu un efect al acesteia rezultat din incidenta. Referindu-se la capitalizarea impozitului, Duverger[6] afirma ca: "invers, eliminarea unui impozit de aceeasi natura are ca efect de a face sa creasca valoarea in capital a bunurilor al caror venit beneficiaza de aceasta exceptare. Proprietarul actual va obtine o singura data, in momentul vanzarii, un castig de capital corespunzand exceptarii. Vom avea capitalizarea exceptarii fiscale". Chiar autorul insusi afirma in mod indirect ca este vorba de un efect. Consideram ca existenta exonerarii fiscale priveste latura juridica si tehnica a impozitului si constituie pentru administratie o cheltuiala fiscala acceptata, iar la nivelul subiectului economic beneficiar produce un efect, in prezenta exonerarii fiscale, impactul dintre impozit si materia impozabila nu se produce, si deci nu putem vorbi de existenta unei forme de manifestare a repercusiunii care sa apara ca urmare a transmiterii impozitului dupa producerea impactului. In concluzie, capitalizarea constituie un efect si nu o forma distincta a repercusiunii.

Din punct de vedere al formei de manifestare a impozitului in sistemul economic, distingem existenta unei repercusiuni simple, a unei repercusiuni progresive si a unei repercusiuni compuse.

Repercusiunea simpla constituie fenomenul de transmitere a impozitului o singura data, cand contribuabilul de drept evita integral obligatia fiscala transmitand-o asupra altui subiect economic care devine contribuabil real. Aceasta se poate suprapune cu repercusiunea in sens pozitiv, situatie in care vorbim de existenta unei repercusiuni simple in sens pozitiv.

Repercusiunea progresiva constituie fenomenul de transmitere a impozitului treptat de la un subiect economic la alt subiect economic, existand mai multe trepte de transmitere, intre contribuabilul de drept (sau primul contribuabil de drept) si cel real intervin unul sau mai multi contribuabili intermediari. Daca ne raportam la sensul transmiterii, putem vorbi de existenta unei repercusiuni in sens pozitiv de tip progresiv, atunci cand sensul transmiterii se face in directia fluxului economic normal. Nu este vorba de o progresivitate matematica, ci de o crestere a cuantumului monetar a obligatiei fiscale rezultat din tehnica de impunere, ca urmare a transferurilor multiple.

Repercusiunea compusa sau mixta constituie un fenomen care apare ca urmare a faptului ca, contrar prevederilor juridice si tehnice de-a lungul fluxurilor reale, impozitul poate fi transmis de contribuabilul de drept in proportii diferite asupra contribuabililor reali. Atunci cand contribuabilului de drept ii revine obligatia din punct de vedere juridic si tehnic de a varsa impozitul, nu si de a-1 suporta efectiv, pentru partea de impozit pe care nu a reusit, datorita factorilor care actioneaza pe piata, sa o transmita, se produce repercusiunea partiala in sens negativ care da nastere la aparitia fenomenului de incidenta, iar pentru restul obligatiei fiscale transmise, vorbim de producerea repercusiunii in sens pozitiv a impozitului. Daca contribuabilul desemnat de forul legislativ sa suporte si sa verse obligatia fiscala poate totusi sa transmita o parte a obligatiei fiscale asupra altui contribuabil, atunci pentru partea de impozit care ramane in sarcina sa se produce in mod direct fenomenul de incidenta (deci repercusiunea in sens negativ nu mai apare), iar pentru restul obligatiei fiscale transmise se produce fenomenul de repercusiune in sens pozitiv.

Fenomenul repercusiunii il putem caracteriza ca fiind deosebit de complex intrucat anumite impozite se pot repercuta destul de usor, altele mai greu, dar fara sa existe o imposibilitate absoluta a transmiterii impozitului, iar in unele cazuri pot exista obligatii fiscale care nu se pot transmite decat in cazuri exceptionale. Acest fenomen este complex intrucat este influentat de regimul juridic si de tehnica de impunere, de varietatea impozitelor, de schimbarile permanente ale starii pietei si de legile economice care actioneaza in economia concurentiala. Acestea sunt motivele care au condus la aparitia unor multiple curente de gandire, materializate intr-o suma de teorii diverse. Autorii acestora au tras concluzii generalizatoare sau au sfarsit prin a considera ca fenomenul repercusiunii este imposibil de a fi elucidat complet, fara a incerca o definire conceptuala si o clasificare a fenomenelor reale existente in mediul economic.

In urma celor expuse apare ca inevitabila necesitatea de a raspunde la urmatoarea intrebare: cine suporta in realitate obligatia fiscala? Raspunsul la aceasta intrebare vizeaza necesitatea definirii conceptului de incidenta fiscala, care prezinta interes deosebit atat sub aspect politic cat si sub aspect social, teoretic si practic. Spunem aceasta intrucat toti membrii unei colectivitati doresc sa cunoasca modul de repartizare a obligatiei fiscale globale intre subiectii care activeaza in economie si efectele produse de aceasta asupra distribuirii bunastarii. Complexitatea acestei probleme decurge din faptul ca obligatia fiscala globala este compusa dintr-o suma de obligatii specifice, globalul constituind o rezultanta a diversitatii materiei impozabile. Contribuabilii legali, respectand cadrul le­gal, vor cauta sa modifice unele variabile economice (factori de productie, can­titati de bunuri si servicii, preturi, dimensiunea si localizarea spatiala a unitatilor structurale de baza), pentru a transfera asupra altor subiecti obligatia fiscala care le revine. In practica, indiferent de prevederile juridice, de clasificarile teoretice, chiar daca anumite persoane juridice sunt desemnate ca fiind contribuabili de drept si de fapt, totusi impozitul este suportat in ultima instanta doar de persoane fizice individuale sau care sunt asociate la o forma organizata de activitate economica.

Incidenta impozitului constituie punctul in care impozitul actioneaza asupra contribuabilului real (a subiectului economic suportator) si care apare fie in urma primului impact, fie ca urmare a repercusiunii. Incidenta constituie deci impactul final al impozitului asupra veniturilor repartizate subiectilor economici.

Deci, dupa acest punct, repercusiunea nu mai poate exista. Accentuam acest punct de vedere, intrucat Maurice Duverger[7] preluand un exemplu dupa M. Nogaro, concluzioneaza ca: "numele de dubla incidenta a fost dat fenomenului pentru ca impozitul este repercutat asupra pretului si care pret se repercuteaza la randul sau asupra beneficiului contribuabilului", desi acelasi autor afirma ca: "se numeste incidenta punctul de cadere final al impozitului: problema incidentei consta in a determina cine suporta in mod real impozitul"[8]. Probabil Maurice Duverger doreste sa-1 citeze de fapt pe Bertrand Nogaro, care a elaborat o teorie in care sustinea existenta unei repercusiuni de gradul doi sau a dublei incidente, in care abordeaza relatia pret-salarii. Trebuie de subliniat aspectul ca in lipsa preocuparilor pentru definirea conceptelor, confuzia dintre repercusiune, incidenta, efect este o caracteristica generala a celor care au cautat sa explice fenomenele produse de impozit si sa elaboreze teorii cu caracter generalizator, doar pe baza unor exemple unice sau cu caracter particular.

In urma definirii conceptuale a celor trei termeni propusi, rezulta ca impactul corespunde procesului de stabilire a impozitului, repercusiunea fenomenului de transmitere a obligatiei fiscale, iar incidenta constituie rezultatul final al fluxului parcurs de impozit.

Atunci cand vorbim de impactul produs de un impozit trebuie avute in vedere doua situatii distincte, respectiv rezultatul imediat al actiunii impozi­tului asupra materiei impozabile, precum si rezultatele lovirii succesive a impozitului asupra altor persoane decat cele care vor suporta impozitul ca urmare a producerii repercusiunii, adica repetarea sau transferul impactului. In cazul in care subiectul de drept (platitor) este in acelasi timp si subiect de fapt (suportator), atunci impactul se transforma imediat in incidenta si deci repercusiunea ca stadiu intermediar nu mai apare. Deci incidenta poate exista independent de existenta repercusiunii sau poate constitui o consecinta a acesteia. Vom cauta sa concretizam succint cele expuse anterior. Vom lua ca subiect de referinta taxa pe valoarea adaugata. Consideram ca un subiect economic S a importat bunuri economice pe care le vinde altor subiecti economici din sfera productiei PI, P2 . Pn, din sfera comertului en-gros C1, C2, . Cn si din sfera comertului cu amanuntul A1, A2, . An. Toate operatiunile sunt incluse in sfera de impozitare. In exemplul luat, taxa pe valoarea adaugata produce un impact asupra subiectului importator in momentul platii TVA aferente importului. Ca urmare a relatiilor economice care apar intre subiectul importator si subiectii din sfera productiei si comertului, prin intermediul pretului se produce fenomenul de transmitere a impozitului, respectiv repercusiunea oficiala a obligatiei fiscale. La nivelul subiectilor din sfera productiei si comertului identificam noi puncte de impact. Unele apar in momentul achitarii facturii catre subiectul importator S, altele in momentele in care subiectii din sfera productiei si comertului vand bunurile economice produse si respectiv cumparate, precum si in momentele in care se realizeaza decontarea obligatiei fiscale catre Stat. Frecventa si dimensiunea impactului, depind de intervalele de timp la care are loc decontarea obligatiilor intre su­biecti, fata de transmiterea dreptului de proprietate, de valoarea bunurilor cumparate si vandute, de data la care are loc exigibilitatea financiara (momentul in care are loc decontarea obligatiei cu Statul), de sensul si dimensiunea acesteia, de respectarea sau nu a termenului de decontare prevazut de lege. In toate cazurile in urma producerii impactului, consecinta va fi producerea unui efect de trezorerie, ca un flux negativ (in cazul platii contravalorii bunurilor economice si a impozitului aferent, a platii obligatiei fiscale catre Stat) si respectiv ca un flux pozitiv (in cazul incasarii contravalorii bunurilor economice si a impozitului aferent, a rambursarii de catre Stat a obligatiei fiscale aferente exporturilor sau platita in plus).

Dar impozitul nu ramane asupra subiectilor din sfera productiei si comertului, ci ca urmare a relatiilor economice dintre acestia si alti subiecti din sfera comertului en-gros CI', C2', . Cn' , sau a vanzarii catre consumatorii finali (populatie) G1, G2 . Gn, repercusiunea continua. La nivelul consumatorilor finali, ca urmare a repercusiunii se produce incidenta impozi­tului. La acest nivel impactul se transforma in incidenta, rezultatul fiind un efect de venit. Prin intermediul cheltuielilor facute de consumatorii finali (al caror nivel este influentat de pretul care cuprinde impozitul si de raportul dintre cererea si oferta existenta pe piata) este influentat indirect venitul, producandu-se o redistribuire a unei parti a acestuia (reprezentata de suma totala a impozitului) catre buget. Dimensiunea incidentei este influentata de numarul si comportamentul subiectilor existenti de-a lungul fluxului parcurs de impozit pana la consumatorul final si limitat de pretul pietei. Avem in acest caz o repercusiune progresiva. Daca importatorul ar vinde bunul economic importat direct consumatorului final, atunci s-ar produce repercusiunea simpla.

Dar a ne opri cu rationamentul aici, inseamna a fugi de realitatea economica care este mult mai complexa. Consecintele existentei repercusiunii impozitului pot fi resimtite in proportii diferite de toti subiectii economici anterior mentionati. Taxa pe valoarea adaugata am spus ca este transmisa prin pret. Nivelul pretului pe piata este stabilit pe baza cererii si ofertei. Structural, simplu vorbind, pretul cuprinde: costuri, profit si taxa pe valoarea adaugata (deci facem abstractie de alte impozite). Care este rata profitului pe care fiecare subiect o include in pret, pentru a accepta continuarea activitatii sale? Care este rata profitului la care volumul vanzarilor incepe sa scada? Care este rata profitului reala, obtinuta pe piata de un subiect economic, fata de alt subiect economic care actioneaza pe acelasi segment de piata si comparativ cu altii din alte domenii de activitate? Evident ca profitul pe unitatea de bun economic este influentat de costuri, impozit, pret si difera de la un subiect economic la altul. Impozitul nu este factorul determinant, dar acesta impreuna cu costurile pot determina reducerea profitului pe unitatea de produs. Atunci cand reducerea se produce, aceasta constituie un efect datorat in parte repercusiunii reale sau economice. Deci, dimensiunea incidentei depinde de repercusiunea reala a impozitului, in situatia prezentata importatorul, producatorii, comerciantii constituie contribuabili de drept, iar consumatorii finali reprezinta contribuabili de fapt sau suportatori reali ai obligatiei fiscale. Primii varsa (platesc) taxa pe valoarea adaugata, iar ultimii o suporta efectiv, adica o platesc indirect in momentul cumpararii bunului economic.

Se impune deci sa definim un nou concept, respectiv cel care priveste efectele produse de impozite. Prin efecte ale impozitului desemnam toate consecintele care decurg din existenta si actiunea acestuia, ca urmare a producerii impactului, repercusiunii si incidentei.

Din punct de vedere al naturii acestora deosebim efecte financiare si efecte generale economice.

Efectele financiare reprezinta consecintele produse imediat de impozite ca urmare a impactului, repercusiunii si incidentei asupra subiectilor economici participanti de-a lungul fluxului parcurs de impozite, deci primele efecte produse de acestea. Includem aici efectele de trezorerie, care au un caracter temporar si de autofinantare, care influenteaza nivelul resurselor proprii ale unitatilor structurale de baza ale economiei, precum si efectul de venit, la nivelul persoane­lor fizice, care influenteaza consumul.

Efectele generale economice reprezinta consecintele propagate in timp si spatiu asupra tuturor subiectilor economici. Includem aici efectul asupra economisirii, asupra efortului productiv, asupra muncii, asupra evolutiei structurale a agentilor economici, precum si cele exercitate de alocatiile bugetare pe care le finanteaza.

In termenii de flux cele expuse pana acum s-ar putea rezuma astfel: din momentul proiectarii unui impozit si pana in momentul in care acesta devine un flux fiscal, care finanteaza programele administratiilor publice se pot identifica trei etape distincte:

etapa legislativa, in care forul legislativ a unei tari stabileste materia impozabila, tehnica de impunere, contribuabilii de drept, in aceasta etapa legislatorul trebuie sa aiba in vedere sursele de venituri existente in societate si consecintele introducerii impozitului (efectele previzibile) asupra subiectilor economici, cu respectarea principiilor de justitie fiscala si echitate sociala. Legislatorul trebuie sa prevada si sa cunoasca in general care dintre subiectii economici grupati in cadrul sectoarelor institutionale ale economiei vor suporta obligatia fiscala. Cu toate acestea, sub actiunea pietei pot aparea o serie de relatii care nu au fost prevazute sau dorite de legislator, si, prin urmare, difuzarea impozitului sa imbrace diferite forme de manifestare, in aceasta etapa sunt stabiliti doi subiecti: administratia publica care incaseaza impozitul si contribuabilul de drept, desemnat sa verse obligatia fiscala.

etapa pietei, care cuprinde domeniul vast al relatiilor economico-financiare, care se intrepatrund si se diversifica, cu ramificatii multiple si permanente. Intrat sub actiunea legilor si fortelor pietei, transportat de fluxurile monetare, impozitul intra in circuitul schimburilor economice.

In aceasta etapa se produce impactul, repercusiunea si incidenta impozitu­lui, ca urmare a faptului ca contribuabilul de drept intra in circuitul economic si dispune de elementele care ii pot permite sau nu sa realizeze transmiterea impozitului. Atunci cand transmiterea impozitului nu se realizeaza, sau inceteaza sa se mai produca, apare incidenta si impozitul inceteaza sa mai circule in economie.

etapa efectelor, cuprinde consecintele mai mult sau mai putin intinse, in care se pot analiza rezultatele si trage concluziile necesare, pentru reme­dierea unor efecte cu caracter nociv si generalizarea celor cu efect stimu­lator atat de catre subiectii economici cat si de catre forul legislativ.

Efectele financiare incep odata cu producerea impactului si se termina in urma realizarii incidentei, iar efectele generale economice constituie efectele propa­gate in timp si spatiu.

Odata stabilit fundamentul conceptual al actiunii impozitelor, apare necesi­tatea stabilirii unor principii prin care sa se analizeze actiunea fiecarui impozit si a factorilor care influenteaza asupra repercusiunii si incidentei.