Impozitele pe avere

Impozitele pe avere

Impozitele pe avere sunt cele mai vechi impozite. Acestea sunt asezate pe elementele patrimoniale ale averii, pe ansamblul averii sau sunt cauzate de unele evenimente legate de avere.

In literatura de specialitate, impozitele pe avere sunt grupate in trei categorii: impozitele pe averea propriu-zisa, impozitele pe circulatia averii si impozite speciale pe avere.

Sistemul nostru fiscal trateaza ave 222h79c rea pe elemente, impunandu-se cladirile, terenurile, autovehiculele si alte mijloace de transport si, incepand cu anul 1997, se impun si tranzactiile cu valori mobiliare. De asemenea sunt impuse tranzactiile cu valori imobiliare. Impunerea averii propriu-zise sau circulatia averii a cunoscut schimbarile inevitabile intregului sistem fiscal dupa 1990. Tratamentul fiscal era diferit in cazul persoanelor fizice fata de persoanele juridice.

a) Impunerea terenurilor. Aceasta materie impozabila este tratata diferit in cazul persoanelor fizice fata de persoanele juridice. Dupa 1990 a ramas in functiune un impozit asezat asupra terenurilor agricole apartinand gospodariilor agricole ale populatiei, situate in localitatile rurale, precum si in localitatile urbane, cu destinatie agricola, asezat ca o suma fixa pe hectar, diferentiat pe categorii de folosinta si zone de fertilitate. Acest impozit a fost inlocuit, incepand cu 1 iulie 1994, cu impozitul pe venitul agricol.

O data cu legea 27/1994 privind impozitele si taxele locale s-au adus modificari substantiale in ceea ce priveste impunerea terenurilor. Astfel, incepand cu anul 1995, terenurile proprietatea persoanelor fizice ocupate de cladiri si alte constructii vor fi impuse cu o suma fixa pe metru patrat de teren diferentiat pe categorii de localitati, iar in cadrul acestora pe zone. S-au acordat o serie de scutiri la plata acestui impozit cum sunt suprafetele curtilor neocupate de cladiri de pana la 1.000 mp., de asemenea beneficiaza de scutire la plata impozitului revolutionarii din 1989, urmasii acestora sau a martirilor sau ranitilor in revolutie.

Si persoanele juridice sunt impuse cu un asemenea impozit, asezat asupra terenurilor ocupate de cladiri si alte constructii proprietate personala, juridica sau de orice fel. Impozitul este o suma fixa pe metru patrat, diferentiat pe categorii de localitati si zone in cadrul localitatilor, ca si in cazul persoanelor fizice. Sumele fixe variaza conform legii 27/1994, intre 15 lei/mp. si 120 lei/mp.

In anul 1993, prin legea 69, s-a instituit taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura, datorata de catre regiile autonome, societatile comerciale cu capital de stat precum si de alte persoane juridice pentru terenurile aflate in administrarea acestora si care sunt utilizate in alte scopuri decat productia agricola. Aceste impozite se datoreaza bugetelor locale.

De asemenea, in acest sens mai fiinteaza o taxa si anume, taxa pentru folosirea terenurilor ce se scot din fondul forestier in vederea executarii unor lucrari, asezata prin legea nr.18/1991 si care se varsa intr-un fond special de ameliorare a fondului funciar, aflat la dispozitia ministerului de resort.

b) Impunerea cladirilor, ca si in cazul terenurilor este tratata separat pentru persoanele fizice si juridice.

In cazul populatiei acest impozit avea randament scazut, deoarece baza impozabila era formata din valoarea declarata sau valoarea de asigurare care, in timp, genera efectul de regresivitate al impozitului sub influenta procesului inflationist.

Initial, cotele de impunere au fost diferentiate in functie de amplasamentul imobilului, de destinatia imobilului si numarul de persoane care compunea familia impusa. S-au acordat apoi avantaje fiscale de forma scutirilor temporare, pentru cei care cumpara locuinte din fondul locativ de stat.

Incepand cu anul 1999, s-au reajustat valorile impozabile, care nu mai sunt cele declarate, ci se formeaza din valori conventionale pe metru patrat, diferentiate in functie de amplasamentul, destinatia, durata de folosinta, felul materialelor din care este construita, valori care vor fi sanctionate cu o cota unica care poate varia intre 0,1 % si 0,2 %. Reevaluarea bazei impozabile in cazul impozitului pe cladiri a generat o presiune fiscala mult mai mare asupra proprietarilor care s-au obisnuit cu impozite in sume neglijabile. Este o perioada de stagnare economica, cand se apeleaza in special la aceste impozite cu o baza de impozitare stabila.

Cand este vorba de persoanele juridice, dupa 1990 s-a mentinut discriminarea fiscala intre impozitul platit de persoanele juridice cu capital de stat, fata de cele cu capital privat, prin impunerea cu cote diferite. Legea finantelor locale 27/1994 a eliminat aceasta discriminare in functie de natura capitalului, unificandu-se cele doua categorii de cote.

Baza impozabila este reprezentata de valoarea contabila care va fi impusa cu cota de 1,5 % pentru cladirile destinate activitatilor de exploatare si 1 % pentru cladirile din fondul locativ de stat inchiriate ca locuinte.

Cladirile institutiilor publice sunt scutite in continuare la plata acestui impozit, cu exceptia celor folosite in alte scopuri; de asemenea au fost scutite monumentele istorice, lacasurile de cult, muzeele, casele memoriale si alte asemenea cladiri. Plata se face trimestrial si impozitul se datoreaza bugetului local.

c) Impunerea mijloacelor de transport. La fel si in acest caz tratamentul este diferentiat in functie de faptul daca contribuabilul este persoana fizica sau persoana juridica.

e) Impunerea circulatiei averii. Averea circula cu titlu oneros, prin vanzare, cumparare sau cu titlu gratuit, prin donatii si succesiuni. Aceste operatiuni de transfer ale averii sunt supuse de regula taxelor de timbru. Instrainarile de imobile ce urmeaza a fi trecute in registrele de publicitate imobiliara, sunt taxate in raport cu valoarea tranzactiei, potrivit unor criterii stabilite prin O.G.37/1995. Daca actele tranzactiei sunt autentificate de notari publici si s-a perceput taxa de autentificare, nu se mai percep taxe de transcriere sau inscriere in registrele de publicitate.

Taxele de timbru vizeaza si alte operatiuni cum sunt: actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti, actele de notariat, serviciile prestate de institutiile administratiei de stat care elibereaza anumite acte si alte asemenea operatiuni.

In functie de baza impozabila, in prezent se utilizeaza trei feluri de taxe de timbru si anume: taxe fixe, sume fixe care se aplica in general pentru actiunile si averile neevaluabile in bani, taxe procentuale, cote procentuale, care se aplica la cererile evaluabile in bani si taxe sau cote progresive sau regresive, dupa caz, pe transe, care se aplica la actiunile si cererile evaluabile in bani.

In prezent  impozitele si taxele locale sunt reglementate de Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, L343/2006 si modificarile ulterioare.