Necesitatea controlul financiar-fiscal in romania

Necesitatea controlul financiar-fiscal in Romania

Societatea romaneasca parcurge o perioada de profunde schimbari, generate de trecerea de la un sistem centralizat la un sistem democratic. Trecerea Romaniei la economia de piata, al carui fundament il constituie proprietatea privata si al carui mecanism presupune colaborarea si imbinarea organica a legilor pietei cu actiunea statului, se dovedeste a fi un proces complet, dificil si de durata.

Controlul financiar cuprinde in sfera sa, sub aspect legal ,teoretic si practic, problematica foarte comlexa specifica domeniului tehnic-tehnologic, juridic, etc.. Controlul financiar cercetea 212e44c za viata economica la nivel micro si macroeconomic, privita prin prisma corectitudinii operatiilor, dar si a eficientei cu care sunt gospodarite, utilizate si cheltuite resursele materiale, financiare si umane.

Gradul de dezvoltare economico-sociala, diversitatea de activitatii si interrelatii ce se stabilesc intre aceste determina, la nivel de concept, definirea continutului controlului care cuprinde in obictul sau de activitate: modul de aplicare si indeplinirea a directivelor stabilite, prevenirea si inlaturarea aspectelor negative, mediatizarea si consolidarea celor pozitive, astfel incat, in conditiile liberei initiative, concurentei loiale si legalitatii, sa se asigure cresterea prfitului.

Obiectul controlului financiar consta in examinarea modului in care se realizeaza sau s-a realizat programul fiscal anticipat si a modului cum se respecta principiile stabilite, cu scopul de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficientele pentru a le remedia si evita in viitor .

IMPORTANTA SI NECESITATEA CONTROLULUI FINANCIAR- FISCAL rezida din faptul ca este considerat ca indispensabil desfasurarii activitatilor economico-sociale atat de factorii de conducere cat si de cei condusi.

Rolul controlului financiar reiese in evidenta in toate fazele proceselor de productie, incepand de la activitatile de proiectare, contractare si pana la finalizarea acestora si inregistrarea rezultatelor obtinute.

In conditiile economiei de piata este necesara intarirea institutiei controlului financiar atat sub aspectul modului de organizare cat si sub aspectul cuprinderii si extinderii acestuia in economie. De astfel, controlul financiar nu trebuie si nici nu poate sa scape procesului general de reforma, care se desfasoara in prezent in toate sistemele si subsistemele si in special in cele referitoare la buget, banci, fiscalitate, contabilitate, etc.

Ca functie de management, controlul financiar asigura realizarea unor functii specifice, care rezida din insusi continutul si natura sa. Dintre functiile specifice controlului financiar mentionam:

functia de prevenire si functia de perfectionare, care se materializeaza in preintampinarea producerii unor deficiente sau pagube in desfasurarea activitatilor economico-sociale, ceea ce presupune perfectionarea acestora. Prin prevenirea tendintelor si fenomenelor care necesita decizii de corectie, se asigura perfectionarea modului de gestionare a patrimoniului, de organizare si de conducere a activitatii agentului economic. Aceste functii deriva din faptul ca controlul are menirea de a orienta munca spre obiective majore, sa previna si sa inlature risipa de efort uman si material si sa asigure eficienta economica si sociala. De asemenea, aceste functii au si un caracter previzional care consta in faptul ca abaterile semnalate in cursul actiunilor de control, ca si cauzele care le-au determinat, stau la baza fundamentarii deciziilor pentru perioadele viitoare;

functia de constatare a situatiei si functia de corectare, in cazul in care apar dereglari. Acestea presupun ca prin control se urmareste modul in care se indeplinesc deciziile conducerii referitoare la functionarea firmei, adica se verifica si se asigura respectarea si apararea intereselor acesteia. Mai concret, prin control se urmareste modul in care se asigura echilibrul financiar intre venituri si cheltuieli si se influenteaza favorabil realizarea sarcinilor economice, care sa contribuie la cresterea eficientei tuturor activitatilor agentilor economici. Aceste functii se realizeaza prin procedee si tehnici specifice controlului financiar cu ajutorul carora se constata nereguli, deficiente si abateri si se valorifica constatarile, prin corectarea si aducerea la parametri de normalitate si legalitate a situatiilor constatate. Ele au un profund caracter coercitiv pentru acei agenti economici neloiali si ineficienti;

functia de cunoastere si functia de evaluare a situatiei la un moment dat, a rezultatelor obtinute la sfarsitul unei perioade de gestiune, asupra modului de desfasuraea a activitatii in conditii de normalitate, legalitate si eficienta si totodata de asigurare a tuturor categoriilor de colaboratori de solvabilitatea respectivului agent economic;

functia educativa si functia stimulativa a tuturor participantilor la realizarea procesului de management.

Prin realizarea celorlalte functii ala controlului, dar mai ales prin cea de corectare, controlul financiar capata o functie educationala, pentru perioadele viitoare, pe baza rezultatelor obtinute si a valorificarii acestora. Avand la baza principiul potrivit caruia chiar si controlul poate fi controlat, controlul contribuie la stimularea tuturor factorilor ce iau parte la procesul managerial. In acelasi timp, controlul actioneaza ca forta pozitiva ce stimuleaza eforturile agentilor economici pentru depasirea situatiei critice si obtinerea unor rezultate superioare in viitor.

Prin aceste functii specifice, controlul contribuie la mentinerea agentilor economici-firme in cadrul programat, anticipat printr-un rulaj optim asupra activitatii economice-financiare, efectuat prin depistarea abaterilor, a proportiilor lor si inlaturarea consecintelor economice-financiare ale acestora, realizand functia de reglare a sistemului, intrisec legata de celelalte, receptand influenta factorilor interni si externi si fiind sensibil la multitudinea lor .

In acest context, functia de reglare a sistemului, a situatiei patrimoniale a agentilor economici-firme, pe baza rezultatelor controlului efectuat, urmareste eliminarea factorilor perturbatori, mentinerea echilibrului si asigurarea functionarii firmei la parametrii preconizati in vederea atingerii strategiei obiectivelor prestabilite. Acesta functie implica atat inlaturarea si recuperarea operativa a deficientelor, a pagubelor constatate, a disfunctionalitatilor ce apar cat si generalizarea aspectelor pozitive din viata firmei.

In acelasi timp, controlul financiar mai indeplineste si o serie de functii particulare, care reies din obiectivele si natura acestuia, cum ar fi:

functia de masurare a posteriorii a ecarturilor (abaterile planificate anticipat );

functia de diagnosticare a erorilor financiare pe baza ecarturilor simptomatice care afecteaza sau ameninta activitatea agentului economic;

functia de revizuire a obiectivelor sau previziunilor viitoare pe baza diagnosticului financiar constatat;

functia de a interveni in cadrul competentelor date pentru redresarea sau solutionarea problemelor firmei;

functia de reglementare a activitatii firmei, prin asigurarea coerentei actiunii de control in raport cu obictivele firmei, focalizandu-se asupra activitatalor in curs de desfasurare;

functia de pregatire a agentului economic pentru luarea deciziilor, pe baza rezultatelor controlului a priorii;

functia de invatare si autoinvatare a realitatilor pe care controlul le indica in permanenta, prin actiunea sa coercitiva asupra pertinentei cadrului si normelor legale folosite.

Gratie acestei functii controlul nu mai este un scop in sine, ci este mai mult un mijloc, o maniera de a creste supletea si eficacitatea sistemului in care functioneaza.