Prezentarea generala a sistemului financiar-fiscal din romania

Prezentarea generala a sistemului financiar-fiscal din Romania

Fiscalitatea se delimiteaza ca un sistem de percepere si incasare a impozitelor si taxelor, printr-un aparat specializat, precum si ca un ansamblu coerent de legi care reglementeaza impunerea contribuabililor, fundamenteaza juridic impozitele si taxele.

Agentii economici realizeaza o multime de legaturi, prin intermediul fluxurilor cu mediul exterior. Dintre acestea, cele mai importante sunt fluxurile de natura financiara. Astfel intreprinderea, ca persoana juridica, este supusa prelevarilor obligatorii sub forma impozitelor si taxelor.

Statul foloseste mai multe cai de prelevare a veniturilor care i se cuvin, cu scopul de a diferentia echitabil marimea prelevarilor, in functie de diverse criterii, astfel incat impozitele si celelalte forme de prelevare sa stimuleze cont 525b17f ribuabilii in cresterea activitatii, sa descurajeze anumite activitati, sa apere interesele dezvoltarii economiei nationale.

Impozitarea afecteaza orice sursa de venit (profit, dividende), avere (terenuri, constructii, cladiri, mijloace de transport) si cheltuieli (consumul de gaza naturale, petrol, etc.).

Principalele forme in care se concretizeaza obligatiile fiscale ale firmelor din tara noastra sunt:

• impozitul pe profit
• taxa pe valoarea adaugata

impozitul pe salarii

taxa pe folosirea terenurilor

taxele vamale pentru import

dividendele cuvenite statului.

Economia de piata exclude posibilitatea interventiei statului in sectorul privat prin masuri administrative. El poate insa sa utilizeze parghii economico-financiare potrivit cerintelor politicii sale economice, financiare, monetare, sociale, prin care sa influenteze activitatea agentilor economici. Prin urmare, sistemul financiar-fiscal este caracterizat prin urmatoarele trasaturi:

prin intermediul sistemului financiar-fiscal, statul isi procura resursele necesare finantarii cheltuielilor, de a caror realizare depinde indeplinirea functiilor sale. Astfel statul, in anumite limite, exercita controlul asupra economiei.

Acest obiectiv principal este realizat prin intermediul principiilor politicii financiare:

volumul impozitelor poate spori, prin numarul mai mare de platitori, introducerea de noi impozite sau extinderea bazei impozabile;

impozitul are un randament fiscal ridicat, daca are caracter universal, fiind achitat de toate persoanele fizice sau juridice care obtin venituri din aceeasi sursa;

nici un subiect impozabil nu trebuie sa sustraga, pe cale licita sau ilicita, o parte din materia impozabila.

sistemul financiar-fiscal are ca obiectiv dezvoltarea unor ramuri din economie, prin parghii de influentare a cresterii productiei si eficientei activitatii firmei. Astfel, se poate stimula productia sau consumul unor marfuri prin extinderea exportului si reducerea importului.

Stimularea intreprinderii pentru a dezvolta anumite activitati se realizeaza, de       asemenea, prin scutirea de plata a impozitelor sau prin reducerea lor pentru anumite bunuri autohtone, facilitati prin introducerea unor noi metode de calcul privind amirtizarea activelor fixe corporale, ce au ca efect reducerea profitului si deci a bazei impozabile.

prin sistemul financiar-fiscal se urmaresc obiective de ordin social politic, in sensul ca se acorda facilitati contribuabililor cu venituri relativ mici, fiind scutiti de impozite pana la un anumit cuantum, cote de impozitare mari pentru limitarea consumului unor produse daunatoare sanatatii, etc.

Concluzionand la cele mentionate anterior, se poate afirma ca sistemul financiar-fiscal, din tara noastra, urmareste indeplinirea celor sase functii principale, si anume:

functia financiara

functia economica

functia stimulativa

functia sociala

functia de control

functia de echitate.

Impunerea (impozitarea) reprezinta ansamblul activitatilor efectuate de aparatul fiscal, in contextul legii, in scopul asezarii impozitului (asieta), cat si de stabilire a timpului si a marimii acestuia, ce revin in sarcina persoanelor fizice si/sau juridice.

Sistemul financiar-fiscal nu poate fi considerat perfect, dar el poate fi perfectibil in concordanta cu dezvoltarea sectorului privat, iar statul sa detina in proprietatea sa ramurile strategice ale economiei si cele de interes national.

Pornind de la aceste considerente se pot deduce, din punct de vedere fiscal, urmatoarele principii:

1. justificarea generala a impozitului, in sensul ca impozitul, in sine, este justificat, deoarece functionarea oricarei societati implica costuri care trebuie sa fie acoperite prin resurse suficiente;
2. principiul individualist in impunerea si perceperea impozitelor si taxelor;
3. principiul nediscriminatoriu semnifica ca impozitul trebuie sa fie stabilit dupa reguli care sunt aceleasi pentru toti contribuabilii;
4. principiul neutralitatii si eficacitatii, conform caruia impozitul trebuie sa aiba ca finalitate realizarea unei economii eficiente;
5. principiul transparentei impozitului, adica trebuie sa fie prelevat dupa principii simple si clare;
6. principiul excluderii dublei impuneri in cazul oricarui venit, avere sau cheltuiala;
7. principiul impersonalitatii, adica prelevarea sa nu trebuie sa implice aspecte infractionale; aparatul fiscal trebuie foarte bine pregatit pentru a da solutii corecte atunci cand legea sau normele de aplicare lasa loc de interpretari.

Principiile fiscalitatii au avut un caracter progresist, in sensul ca fiecare nou impozit introdus trebuie sa fie in concordanta cu principiile de echitate fiscala, de politica financiara, de politica economica, precum si cu principiile social-politice.

Principiile de echitate fiscala presupun dreptate sociala in materie de impozite. In acest scop este necesar impunerea diferentiata a veniturilor si a averii si scutirea persoanelor cu venituri mici de la plata impozitului. Acest principiu reiese din art. 53 al Constitutiei Romaniei: "Cetatenii au obligatia sa contribuie prin impozite si taxe la cheltuielile publice. Sistemul legal de impunere trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale. Orice alte prestatii sunt interzise, in afara celor stabilite prin lege, in situatii exceptionale."

Echitatea fiscala este definita ca dreptate, justete sociala in domeniul impozitelor si taxelor si reclama rezolvarea simultana si cumulativa a mai multor conditii:

a) generalitatea impozitelor si taxelor;

b) stabilirea unui minim neimpozabil;

c) stabilirea fiscalitatii in functie de puterea contributiva a fiecarui platitor.

Principiile de politica fiscala impun ca la baza impunerii trebuie sa stea, in primul rand, obiectivele de politica financiara - procurarea de venituri la bugetul public. Pentru realizarea acestui obiectiv, impozitele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) randament fiscal ridicat, ceea ce presupune ca impozitul:

- sa fie universal;

- sa nu fie susceptibil de evaziune sau frauda fiscala;

- sa nu reclame cheltuieli mari de percepere;

b) stabilirea impozitelor pe o anumita perioada de timp;

c) elasticitatea impozitelor, in sensul adaptarilor necesitatilor de venituri ale statului.

Principiile de politica economica impun folosirea impozitelor ca parghie de interventie a statului in economie, in scopul influentarii evolutiei proceselor si fenomenelor economice:

a) redistribuire P.I.B., prin care o parte a veniturilor existente in societate sunt prelevate la dispozitia statului si folosite in scopuri sociale si economice;

b) dezvoltarea (restrangerea) unor ramuri economice, stabilizarea economiei, corectarea conjuncturii economice prin stimularea sau descurajarea consumului unor anumite bunuri;

c) favorizarea investitiilor, unde atractia pentru capitaluri private este scazuta;

d) impunerea diferentiata in raport cu amplasamentul firmelor, cu scopul influentarii concurentei si incurajarea construirii de obiective, in zonele mai putin dezvoltate;

e) fiscalitatea diferentiata in cazul capitalului strain - impozite mai mari in situatia in care stanjeneste dezvoltarea capitalului autohton si invers.

Principiile social-politice urmaresc rezolvarea unor obiective de ordin social-politic:

- introducerea minimului neimpozabil;

- impunere diferentiata a venitului si averii in functie de situatia personala a subiectului impozabil;

- aplicarea de impozite majorate la consumul de bunuri care sunt daunatoare sanatatii, etc.

Atat teoria cat si practica economica dovedesc si demonstreaza necesitatea cunoasterii conditiilor economice si financiare, in raport cu cerintele si legitatile pietei in care se deruleaza activitatea agentii economici. Cunoasterea situatiei patrimoniului, a capacitatii acestuia de a genera profit, a solventei comerciale ori de faliment in care se poate afla un agent economic, la un moment dat, este asigurata cu ajutorul controlului financiar, organizat si exercitat competent.

Controlul financiar reprezinta un mijloc de prevenire a faptelor ilegale si de identificare a deficientelor si de stabilire a masurilor necesare pentru restabilirea legalitatii.

Actualul sistem de control financiar-fiscal din tara noastra este structurat pe trei componente, si anume:

- controlul financiar propriu al institutiilor publice si al agentiilor economici;

- controlul financiar-fiscal al statului (control al executivului);

- controlul financiar suprem (control al legislativului).

1.a. Controlul financiar al institutiilor publice se refera la:

- Parlamentul Romaniei;

- Presedentia Romaniei;

- Guvernul Romaniei;

- Ministerele;

- Organele de specialitate ale administratiei publice, autoritatii publice si autoritatii judecatoresti;

- Institutiile de stat de subordonare centrala si locala.

Aceste instututii publice emit hotarari, ordine si decizii prin care isi organizeaza:

- controlul financiar preventiv propriu;

- controlul intern.

b. Controlul financiar propriu al agentiilor economici se refera la:

- regii autonome;

- societatii comerciale;

- alte persoane juridice cu activitatii economico-sociale asimilate.

Aceste structuri, prin organele de conducere, in baza legii si a statutelor proprii emit hotararii si decizii pentru organizarea:

- controlului financiar preventiv;

- controlului financiar de gestiune;

- controlului exercitat de comisia de cenzori.

2. Controlul financiar-fiscal al statalui, fiind un control al executivului, este realizat de Guvern, prin Ministerul Finantelor publice, care are in structura sa autoritatile de control vamal si financiar-fiscal, dupa cum urmeaza:

- Directia generala a vamilor;

- Garda Financiara;

- Directia generala a controlului fiscal;

- Directia generala a controlului administrarii activelor statului, pentru contribuabilii mari;

- Directia generala de audit intern;

- Controlul financiar preventiv delegat;

- Directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene si Directia municipiului Bucuresti.

In plan teritorial se regasesc, de o parte structuri subordonate Directiei generale a vamilor, care efectueaza controlul vamal si fiscal, iar pe de alta parte structuri subordonate Directiei generale a finantelor publice si Controlului financiar de stat si a municipiului Bbucuresti, si anume:

- Sectii ale Garzii Financiare, care efectueaza control inopinant si operativ si control fiscal;

- Directia administrarii veniturilor statului, care efectueaza controlul financiar;

- Directia Trezoreriei;

- Directia controlului financiar-fiscal, care efectueaza control financiar si fiscal;

- Serviciul de control al activitatii interne, care efectueaza auditul intern al institutiei;

- Unitatile fiscale, organizate in cadrul Administratiilor financiare, care au in subordine circumscriptii orasenesti. In cadrul acestora exista birouri de control fiscal si perceptii rurale care au compartimente de control fiscal.

3. Control financiar suprem, este un control al legislativului, exercitat de Curtea de Conturi a Romaniei.

In structura Curtii de Conturi, condusa de un Presedinte, funtioneaza:

- doua Sectii de control ulterior, cu structuri in teritoriu, grupate in cadrul Camerelor de Conturi judetene si a municipiului Bucuresti, care efectueaza control financiar ulterior si de audit;

- Sectia Jurisdictionala, cu structuri in teritoriu, care efectueaza control jurisdictional;

- Procurorul General Financiar, cu structuri in teritoriu, pe langa Curtea de Conturi a Romaniei.