Rolul si importanta controlului financiar-fiscal in economia de piata

Rolul si importanta controlului financiar-fiscal in economia de piata

In societatea contemporana, economia de piata, ca forma de organizare a vietii economice, in care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in organizarea productiei si realizarea bunurilor, are ca actor principal agentul economic-firma.

In conditiile unor restrictii obiective, ca cele materiale, umane, financiare, sociale, informat 858c28i ioanale, legislative, etc., precum si ca urmare a unei interventii mai mult sau mai putin ample a autoritatii publice, agentul economic are libertatea de decizie si de miscare, hotarand autonom ce, cum, cat si chiar pentru cine sa produca, sa consume, sa investeasca, sa economiseasca, urmarindu-si propriile interese de a obtine profit sau cel mult de a supravietui.

Pe de alta parte, agentul economic-firma este supus diferitelor presiuni din partea statului sindicatelor, asociatiilor ecologice, adesea in concurenta cu obiectivul lui pur economic.

Obiectivele firmei vizeaza obtinera de profit dar in acelasi timp supravietuirea, dezvoltarea si chiar perenitatea firmei, care la randul lor decurg din scopurile financiare-echilibru, rentabilitate si crestere. Toate aceste activitatii ale firmei se desfasoara intr-un mediu social specific constituit din: salariati, furnizori, creditori, clienti, sistem bancar, institutiile financiare s.a., care la randul lor exista in mediul general al economiei de piata, ce cuprinde: cadrul economic, cadrul juridic, influentele guvernamentale, influentele internationale, factori sociali-culturali, factori demografici , etc.

Agentii economici sunt supusi examenului riguros, exigent, dar drept al pietei. Pe langa initiativa libera si aportul material, financiar, uman-fizic si de inteligenta, o conditie esentiala a obtinerii profitului este informatia operativa si reala cu privire la patrimoniu, activitatea economica si comerciala desfasurata si rezultatele acesteia - profit sau pierdere.

Cunoasterea situatiei patrimoniului, a capacitatii acestuia de a genera profit, a solventei comerciale ori de faliment in care se pot afla agentii economici, la un moment dat, este asigurata cu ajutorul atat a contabilitatii reale, operative si stiintific organizate, cat si al controlului financiar, organizat si exercitat in mod exigent si competent.

Aceasta cunoastere a situatiei patrimoniale si financiare a agentilor economici se realizeaza cu ajutorul documentelor primare si al evidentei tehnico-operative si contabile. Asigurarea corectitudinii, exactitatii si realitatii acestor informatii constituie o problema de mare raspundere a controlului financiar-contabil.

Prin control, conducerea isi asigura informarea dinamica, reala, preventiva, care ridica valoarea concluziilor si calitatea deciziilor. Controlul patrunde in esenta fenomenelor si contribuie efectiv la conducerea stiintifica si eficienta, sesizeaza aspectele negative la momentul in care acestea se manifesta ca tendinta si intervine operativ pentru prevenirea si lichidarea cauzelor. Controlul nu se rezuma sa constate manifestarea neajunsurilor, nu este numai concomitent si ulterior, ci, in primul rand, este bazat pe previziunea desfasurarii activitatii, a posibilitatii aparitiei deficientelor si anomaliilor. De asemenea, contribuie si la prevenirea tendintelor si fenomenelor care necesita decizii de corectie.

Controlul asigura perfectionarea, cresterea profitului in conditii de concurenta libera si loiala. Controlul este o necesitate obiectiva si subiectiva, dar nu este un scop, ci un mijloc de perfectionare a activitatii executive, inclusiv a procesului de conducere a acesteia. Pe aceasta linie, controlul are ca directii esentiale:

organizarea mai buna a muncii;

intarirea ordinii si disciplinei in organizarea si desfasurarea activitatii economice, a disciplinei tehnologice;

gospodarirea mai eficienta a mijloacelor de munca, materiale si financiare;

descoperirea operatiilor nereale, neeconomice si nelegale;   

preintampinarea aparitiei deficientelor, neregulilor si pagubelor;

evaluarea eficientei rezultatelor obtinute;

recuperarea abaterilor constatate si perfectionarea activitatii viitoare, s.a..

Controlul - functie a managementului si gestiunii financiare.

Controlul, in acceptiunea lui semantica, este o analiza permanenta sau periodica a unei activitatii, a unei situatii pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. In acelasi timp el semnifica si o supraveghere continua, morala sau materiala, ca si stapanirea unei activitati, a unei situatii.

Controlul este o verificare, o inspectie atenta a corectitudinii unui act sau o actiune de supraveghere a cuiva, a ceva, o examinare minutioasa sau puterea de a conduce, ca un instrument de reglementare a unui mecanism, a unui proces.

Activitatea de control mai poate fi definita ca functie a conducerii, instrument de conducere, mijloc de cunoastere a realitatii si de corectare a erorilor.

Privit din punct de vedere a misiunii sale, controlul este o componenta intriseca a managementului, iar din punct de vedere al exercitarii sale este o activitate umana, autonoma si specifica, care serveste atat conducerii firmei, societatilor si partenerilor ei, cat si autoritatilor publice si chiar populatiei.

La nivel micro si macroeconomic, controlul este o funtie eficienta si necesara a managementului, armonizand interesele individuale cu cele ale colectivitatii si ale societatii, intr-un tot unitar.

Controlul care se efectueaza in cadrul firmei are o tripla semnificatie, fiind in acelasi timp un control pentru sine (un control interior), un control pentru altii (un control exterior) si un control pentru stat (un control public). Indiferent pentru cine si in ce scop s-a efectuat controlul, el este in acelasi timp un proces de cunoastere a trecutului, de apreciere a prezentului si de descifrare a viitorului. De asemenea, el constituie un factor de securitate si autonomie pentru societate, apare ca un instrument de reglementare a activitatii agentilor economici, precum si un ghid pentru cei ce iau hotarari la orice nivel, ajuta la sanctionarea agentilor economici ineficinti si incompetenti, ca si la recompensarea celor competitivi. Cu alte cuvinte, controlul contribuie la integrarea firmei in mecanismul economiei de piata printr-o activitete manageriala complexa si continua.

In concluzie, sistemul de control al firmei este deja o institutie economica si are un rol activ si benefic, el este o actiune si determina o interventie economica.