Taxa pe valoarea adaugata

Taxa pe valoarea adaugata

In tara noastra acest impozit a fost introdus cu incepere de la 1 iulie 1993, ca un impozit pe cifra de afaceri neta, inlocuind impozitul pe circulatia marfurilor, un impozit pe cifra de afaceri bruta.

Taxa pe valoarea adaugata este un impozit unic multistadial, asezat asupra valorii adaugate realizate in fiecare stadiu al circuitului economic. Impozitul este suportat de ultimul consumator, dar este asezat asupra transferului de proprietate de orice fel, cu exceptiile care privesc scutirile sau livrarile la export si alte asemenea devieri de la regula de baza.

La inceputul acestui deceniu, taxa pe valoarea adaugata a contribuit la eliminarea distorsiunilor economice generate de economia centralizata, reprezentand un important obiectiv realizat al reformei fiscale si economice in general.

Impunerea valorii adaugate si nu a pretului in intregime are efecte pozitive asupra fluxurilor financiare si asupra sistemului de interese ale agentului economic, care are tendinta sa micsoreze valoarea adaugata, reducand sau stopand cresterile acesteia, adica a salariilor si asimilatele acestora, a impozitelor si altor elemente de venit net, intrand in contradictoriu cand este vorba 232i88c de profit ca element al valorii adaugate care ar trebui marit.

Metoda de calcul a impozitului aleasa este cea bazata pe deduceri, o metoda asa numita globala, cand din impozitul aferent vanzarilor, se deduce impozitul aferent achizitiilor, spre deosebire de metoda analitica, care presupune cumularea elementelor de valoare adaugata (manopera si asimilatele acesteia, inclusiv cotizatiile la asigurarile sociale, impozitele aferente, alte impozite si taxe, amortismentul, profitul si alte elemente de valoare adaugata).

Desi metoda analitica este mai riguroasa dar mai greu de infaptuit, a fost aleasa metoda globala, mai simpla dar care nu reflecta fidel valoarea adaugata pe fiecare exercitiu financiar, de la luna la luna, o parte a intrarilor nu vor fi consumate in acelasi exercitiu, dar pe cumulat efectele de deviatie sunt mai reduse si se vor prelua in viitorul exercitiu financiar.

Initial s-a practicat o cota unica de 18 % alaturi de cota zero pentru export, impozitul fiind cu adevarat unul neutru din punct de vedere fiscal. Ulterior s-a introdus cota 9 % pentru unele marfuri de stricta necesitate, s-a marit numarul operatiunilor scutite afectand neutralitatea impozitului.

In 1998, probabil numai din ratiuni financiare, s-au modificat cotele in sensul cresterii acestora de la 18 la 22 % si de la 9 la 11 %, alaturi in continuare de cota zero la export. In plus legea acorda scutiri la plata impozitului pentru operatiunile unitatilor sanitare si a institutiilor publice in general, pentru cele desfasurate de persoanele fizice, liber profesionistii autorizati, gospodariile agricole individuale, organizatiile de nevazatori si de asemenea pentru agentii economici a caror cifra de afaceri anuala nu depaseste 50 milioane lei, operatiunile realizate de banci, de societati de investitii financiare, societati de asigurari, casele de economii, cooperativele de credit, loteria nationala si alte asemenea institutii.

Incepand cu anul 2000 s-au reasezat cotele acestui impozit, apelandu-se la o cota unica de 19% si mentinandu-se in continuare cota 0 la export si de asemenea unele scutiri, dar s-a renuntat la cota redusa de 11% care era asezata asupra bunurilor de stricta necesitate.

Persoanele scutite la plata taxei pe valoare adaugata au dreptul de optiune si pot deveni platitori de TVA la cerere. Vor alege sa devina platitori de TVA acei agenti economici a caror valoare adaugata este mai mica decat valorile intrarilor prin operatiuni impozabile cu drept de deducere, dupa cum arata relatia Va < Vid, unde Va = valoarea adaugata si Vid = valoarea intrarilor deductibile, sau Vec - Vid < Vid, unde Vec reprezinta valoarea iesirilor colectate.

Agentii economici care sunt scutiti dar totusi doresc sa devina platitori de TVA, folosesc de regula o manopera redusa, sunt cei din ramurile comertului in general, iar cei cu valoarea adaugata substantiala sunt cei din domeniul serviciilor si asimilatele acestora. Astfel, din punct de vedere al nivelului de prelucrare se pare ca acest impozit are un efect contradictoriu, impunandu-se de fapt marfurile cu un grad de prelucrare ridicat, cu o valoare adaugata mare, pe cand marfurile cu un grad redus de prelucrare, in anumite conditii nu sunt impuse. Totusi, scutirile la plata impozitului pot fi privite ca avantaje fiscale, alaturi de cota zero la export si rambursarile pentru export sau investitii.

Rambursarile de T.V.A., se realizeaza destul de greu, dupa anumite perioade, trei luni in cazul investitiilor sau o luna in cazul exporturilor, si acestea plafonate la sume de peste 10 milioane lei incepand cu anul 1999.

In ceea ce priveste sfera de aplicare a impozitului, regula de baza este cea amintita mai sus, si anume ca se impune orice transfer de proprietate de bunuri economice sau servicii si lucrari. Sunt deci impuse livrarile de bunuri, prestarile de servicii si executarile de lucrari realizate de catre agentii economici, transferul proprietatii bunurilor imobiliare intre agentii economici precum si intre acestia si institutiile publice sau persoane fizice, importul de bunuri si servicii, bunurile si serviciile rezultate din activitatea proprie si utilizate de catre acestia in scopuri lucrative, precum si cele preluate in mod gratuit conform prevederilor legale.

Pentru operatiunile de export se aplica cota zero, adica nu se plateste impozitul si mai mult, aceasta cota este insotita si de dreptul de deducere al TVA aferent intrarilor incorporate in marfurile de export. Importurile in schimb sunt impuse chiar la trecerea frontierei, alaturi si odata cu obligatiile vamale. Marfurile vor fi astfel impuse in tara in care se consuma, conform principiului destinatiei marfurilor, eliminandu-se totodata dubla impunere fiscala internationala. Pentru eliminarea acestui fenomen, sunt scutite de la plata acestui impozit operatiunile care sunt cuprinse in sfera de aplicare a impozitului pe spectacole si impozitului pe veniturile din taximetrie.

Sunt scutite de asemenea livrarile de bunuri si servicii efectuate de unitatile de invatamant, cultura, edituri, ziare, etc., cautandu-se o finalitate culturala, apoi sunt scutite aporturile de bunuri si servicii la capitalul social, importurile scutite de taxe vamale cautandu-se finalitati de natura economica, alaturi de operatiunile care beneficiaza de suspendarea platii taxei pe valoarea adaugata. Aceste avantaje fiscale si cota zero la export creeaza agentilor economici platitori de TVA interese de a produce marfuri competitive pe piata internationala, existand posibilitatea comparatiilor intre preturile acelorasi marfuri.

Taxa pe valoarea adaugata "circula" pe langa pretul marfurilor, preturile negociate fiind intotdeauna cele fara TVA si astfel comparatia intre costuri si alte elemente ale pretului realizandu-se usor.

Exigibilitatea impozitului decurge din momentul intocmirii actului de vanzare, a facturii fiscale si daca marfa nu s-a incasat in acelasi moment. Desi la prima vedere se pare ca aceasta modalitate de evidentiere a momentului din care decurge datoria (facturarea reprezinta momentul juridic al transferului proprietatii), genereaza greutati pentru gestiunea financiara a agentului economic care inca nu incaseaza contravaloarea marfii, totusi acest sistem obliga agentii economici la calcule de asigurare a capacitatii de plata in timp si incurajeaza la a vinde la termene scurte de timp, sau la a folosi efectele comerciale care pot fi transformate in lichiditati prin scontarea acestora.

Practica deducerilor intereseaza cumparatorul la a inregistra in factura pretul adevarat al marfii pentru a-si putea deduce TVA-ul afectat, cu implicatii pozitive asupra miscarilor de marfuri ilicite. Efectele pozitive cum sunt avantajele fiscale de tipul scutirilor si suspendarilor la plata impozitului, cota zero, dreptul de rambursare si altele, sunt parca instituite pe seama unui numar prea mare de acte normative, ceea ce creeaza incurcaturi in gestiunea impozitului. O cota mica, scutirile pentru institutiile publice de orice fel si cota zero la export, sunt componente ale elementelor impozitului care ar genera multiple avantaje si conditionari, care insa s-ar pune in practica mai eficient.

Complicatiile privind rambursarile de TVA si birocratia legata de controlul fiscal pentru acordarea sumelor chiar si in cazul compensarilor cu alte impozite, sunt fapte ce ingreuneaza activitatea fiscala si TVA dintr-un impozit simplu si neutru, este insotit de o multime de conditionari si exceptii de la regula de baza.

In prezent, in ultimii ani, acest impozit a avut si are un randament ridicat desi consumul a scazut in preturi comparabile in comparatie cu impozitele directe care sunt mai legate de evolutia economiei reale si mai putin stabile.

Spre deosebire de impozitele directe si in special impozitul pe profit, importanta impozitelor indirecte a crescut, in cifre relative, evolutia fiind evidentiata de urmatoarele cifre prelucrate. Astfel, impozitele indirecte "reprezentau 12,9 % din produsul intern brut in anul 1991, 14,3 % in 1993, 13,2 % in 1995 si 10,9 % in 1997"[1]. Scaderea din ultimii ani o putem pune pe seama scaderii ponderii veniturilor fiscale in ansamblul lor in produsul intern brut, de la 33,2 % in 1991, la 31,8 % in 1993, la 28,8 % in 1995 si 26,8 % in 1997.

Impozitele indirecte sunt impozite importante atat din punct de vedere financiar cat si din punct de vedere economic prin prisma influentei lor asupra productiei si consumului. De-a lungul ultimelor decenii, tot mai multe tari, au renuntat in impozitele pe cifra de afaceri bruta de tipul impozitului in cascada sau "bulgare de zapada" la impozite pe cifra de afaceri neta in special taxa pe valoarea adaugata. In prezent, cotele acestui impozit difera de la tara la tara in functie de necesarul de venituri fiscale ale acestora si de faptul, daca aceste tari urmaresc protejarea productiei proprii pe seama taxei pe valoarea adaugata.

Iata care este ponderea TVA-ului in produsul intern brut in cazul unor tari europene, in anul 1993. In Franta 9,19 %, in Belgia 7,67 %, in Olanda 6,83 %, in Germania 6,34 %, in Italia 5,48 %, in Marea Britanie 5,22 %, iar media CCE este de 7,5 %. In tara noastra TVA-ul a reprezentat 5,9 % in 1993, 8,8 % in 1995 si 7,6 % in 1997.

Problemele care se pun pe plan international in legatura cu TVA-ul tin de egalizarea cotelor de TVA - mai greu de indeplinit si cea a mecanismului de detaxare la export, realizata in cele mai multe tari europene. TVA-ul este un impozit national si se cuvine statului pe teritoriul caruia bunul a fost vandut consumatorului final.

Aderarea la Uniunea Europeana impune armonizarea taxei pe valoarea adaugata, ca si cea a taxelor de consumatie si a taxelor vamale.

TVA-ul este reglementat in prezent prin Legea 571/2003-Codul fiscal, Legea 343/2006 si modificarile ulterioare.