Taxele speciale de consumatie sau accizele

Taxele speciale de consumatie sau accizele

Acestea sunt impozite indirecte asezate in mod special pe consumul unor marfuri considerate de larga utilitate, fie nocive sau considerate daunatoare sanatatii, fie marfuri sau bunuri de lux.

Accizele au reaparut in sistemul nostru fiscal, chiar cu aceeasi denumire, dupa ce in perioada interbelica, au fiintat ca impozite pe lux si speciale cu randament ridicat. Pana in anul 1993, impunerea selectiva si regulatoare a consumului unor bunuri de felul celor amintite s-a realizat pe seama impozitului pe circulatia marfurilor, care avea si rolul de a regulariza rata rentabilitatii intre ramurile economiei. Este perioada liberalizarii preturilor, cand se renunta la subventiile selective pentru anumite marfuri destinate populatiei. Se introduce taxa pe valoarea adaugata care, alaturi de accize, va sanctiona consumul de bunuri destinate investitiilor si consumului definitiv.

Daca impozitul pe circulatia ma 616d38g rfurilor se aplica asupra preturilor cu ridicata, asupra pretului cu amanuntul din care se deducea adaosul comercial si asupra preturilor de achizitie, accizele au rezolvat complicatiile de  evidenta si calcul pe care le presupunea impozitul amintit.

Impozitul pe circulatia ma 616d38g rfurilor si accizele au coexistat intregul an 1992, dupa ce impozitul pe circulatia ma 616d38g rfurilor a fost reasezat la sfarsitul anului 1991, pana la jumatatea anului 1993 cand, odata cu introducerea taxei pe valoarea adaugata, s-a instituit noul tip de impozit special pe consumul unor produse. Introducerea acestui tip de impozit a avut ca principal scop ratiuni de natura financiara, dar tinandu-se seama de structura consumului in tara noastra, s-au cautat si alte finalitati, economice si chiar sociale.

Marfurile lovite de acest impozit sunt  de felul bauturilor alcoolice, alcoolului, vinurile, tutunul, produsele din tutun, cafeaua, benzina, motorina, autoturismele, blanurile, bijuteriile, aparatele electronice, dar si un impozit sporit pe titeiul din productia autohtona si gazele naturale. Unele sunt considerate de larga utilitate si cu un consum stabil cum sunt benzina dar si tutunul, altele nocive: tutunul, bauturile alcoolice, altele de lux: bijuteriile, autoturismele, blanurile. Incadrarea in aceste grupe este discutabila dar totusi criteriile au o baza rationala pe langa rationamentele financiare. Aceste marfuri sunt impuse o singura data, fie in momentul importului, fie in momentul vanzarii marfurilor produse in tara. Unele dintre aceste marfuri vor intra insa in componenta altor marfuri in calitate de materie prima sau materiale cu accize in costul noului produs, generand astfel efectul de impozit la impozit, chiar acciza la acciza cand este vorba de bauturile alcoolice. Evolutia impunerii acestor marfuri este emblematica pentru evolutia tehnicilor de impunere ale accizelor.

Pana in 1998 baza impozabila a fost exprimata valoric, cu cateva exceptii, in functie de natura produselor impozate la care se aplica cote procentuale, unele chiar foarte mari, de pana la 300 %. Astfel, pentru marfurile provenite din import impozitul se aplica asupra valorii in vama, formata din pretul extern si toate obligatiile in vama, valoare care mai tarziu va fi stabilita conventional pentru unele marfuri pentru a impiedica subevaluarea acestora in facturile insotitoare, in scopul evaziunii fiscale in vama.

Pentru marfurile autohtone, baza impozabila era formata din pretul de productie sau de vanzare (costul plus profitul realizat) in cazul agentilor economici producatori de asemenea marfuri, si pretul de achizitie in cazul marfurilor cumparate de la producatori persoane fizice individuale. Aceasta modalitate de evaluare a masei impozabile a dat nastere unor interpretari diferite si cu scopul ocolirii legii fiscale in mod nefraudulos. Valoarea in vama era subevaluata, diferentele de pret erau de regula facturate sub forma unor servicii, preturile de vanzare erau subevaluate, vanzandu-se de multe ori la preturi mult mai mici decat costurile, unor agenti economici avand aceeasi proprietari sau unor societati distribuitoare care nu erau independente de  cele producatoare, ale caror proprietari nu erau straini de societatea "mama". Astfel, pierderile se recuperau sub forma adaosului comercial la societatea distribuitoare si baza impozabila la societatea producatoare era subevaluata. Era perioada in care functionau facilitatile de scutiri periodice pentru profitul realizat de noile societati si astfel au aparut palcuri de firme in jurul unor intreprinderi producatoare sau importatoare de marfuri accizate.

In cazul bauturilor alcoolice, fenomenul s-a manifestat si dupa determinarea conventionala a valorii in vama, prin procedee de procesari cu randamente diferite la fabricile de alcool.

In aceasta perioada s-au practicat cote specifice aplicate la baze impozabile exprimate fizic numai la titei, gaze naturale si tigari. Dupa anul 1998 s-a trecut de la practicarea cotelor procentuale la cele cu tarif specific, suma fixa, exprimat in ECU pe unitatea de masura, eliminandu-se astfel posibilitatea jonglarii cu baza impozabila, pentru alcool, bauturi alcoolice, vinuri, bere, benzina si alte produse.

Pentru alte marfuri cum sunt cosmeticele, aparatele electronice, au fost mentinute cotele procentuale, pentru autoturisme cotele au fost diferentiate in functie de capacitatea cilindrica a motorului. In cazul bauturilor alcoolice s-a eliminat dubla impunere, realizata odata prin impunerea alcoolului etilic apoi la schimbarea gradului pe sortiment de bautura alcoolica, impunandu-se doar alcoolul la producator si la import, acciza stabilita la 200 ECU/hl alcool etilic alimentar de 96,2 grade tarie alcoolica, suma care urma a fi exprimata in lei, periodic in functie de evolutia cursului de schimb al leului. Astfel se realizeaza o simplificare a modului de lichidare a impozitului.

Incepand cu anul 1999 se iau o serie de masuri de inasprire a evidentei impozitului in cazul marfurilor asa zise pretabile pentru contrabanda: alcool, tutun, cafea, alaturi de o evidentiere pe seama formularelor cu regim special si insemnate cu cuvintele "alcool", "tutun", "cafea", pentru circulatia acestora si inregistrarea lor la organul fiscal. Mai mult, s-a introdus un regim strict de urmarire si masurare a productiei de alcool.

Marfurile accizate au fost impartite in patru grupe de produse. Pentru primele trei impozitul este stabilit in sume fixe exprimate in ECU si mai tarziu in EURO iar pentru a patra in cazul cafelei in cote procentuale.

Se reintroduce pentru o scurta perioada dubla impunere a alcoolului, odata la producator (200 ECU/hl alcool etilic alimentar 100 % grade tarie alcoolica - conventional) si inca o data la producerea bauturilor alcoolice, cand se schimba taria alcoolica, cu 220 ECU/hl  alcool etilic 100 % grade tarie alcoolica continut in bautura impusa, cu drept de deducere a celor 200 ECU/hl alcool 100 % continut in bautura respectiva. Ramane deci un impozit de 20 ECU/hl alcool etilic continut 100 % asupra gradului bauturii alcoolice spirtoase. Se realizeaza astfel si o finalitate financiara si prin legiferarea dreptului de deducere a accizelor platite odata cu materia prima, se rationalizeaza evidenta circulatiei alcoolului, mai usor de controlat si analizat de catre organele de control fiscal. Se renunta insa peste cateva luni ale aceluiasi an la aceasta dubla impunere si a evidentierii deducerii in favoarea impunerii simple la producator si importator, mod de impunere mai simplu dar fara acele oportunitati pentru organele de control fiscal asupra unei marfi care se preteaza evaziunii nefrauduloase dar si contrabandei.

Si in cazul acestui impozit se practica avantajele fiscale alaturate constrangerilor legislative impuse pentru marfurile accizate. Se cauta in primul rand finalitati financiare in cazul accizelor si mai apoi cele de natura economica, cum ar fi protejarea producatorilor proprii fata de produsele dinafara, ocolindu-se astfel prevederile internationale cu privire la libera desfasurare a comertului international.

Se prevad de asemenea scutiri, restituiri de impozite in anumite situatii, avantajand agentii economici exportatori. Se cauta finalitati sociale prin impunerea mai aspra a marfurilor considerate daunatoare sanatatii, dar totusi acest impozit s-a dovedit a fi foarte stabil si in conditiile in care consumul este depasit de venituri care nu numai ca nu au crescut dar au si scazut in aceasta perioada.

Taxele de consumatie se gasesc in aceeasi situatie cu celelalte impozite indirecte, adica o taxare aspra a marfurilor de viciu si de lux si o taxare medie a marfurilor de larg consum. Cred ca accizele in reglementarea actuala sunt excesive si dauneaza echilibrului economic in general. Influenteaza negativ de asemenea prin efectul pe care il produc, de impozit la impozit, adica accizele precedand TVA-ul intra in baza de calcul al acestui impozit si totodata, cota accizei desi se aplica la unitatea naturala, aceasta intra in pretul noului produs, alaturi de alte impozite, pret care la randul sau va fi supus taxarii.

In perspectiva intrarii tarii noastre in Uniunea Europeana, se pune problema renuntarii la o parte din aceste taxe si aducerea lor la un nivel mai redus de impunere.

Problematica fiscala occidentala definita prin metode moderne si tehnici rentabile in domeniul fiscal sunt modele practice pe care noi avem obligatia sa le comparam cu teoriile fiscale consacrate si cu realitatea economica, sociala si fiscala din tara noastra pentru a adopta partile bune si a respinge ceea ce nu se potriveste obiectivelor noastre.

Accizele sunt reglementate in prezent prin Legea 571/2003-Codul fiscal, Legea 343/2006 si modificarile ulterioare.