Evolutia managementului in cultura

Evolutia managementului in cultura

Notiuni introductive

In pofida dezacordurilor ce au existat de-a lungul timpului intre cultura si management, incepand cu anii 80 literatura de specialitate abunda in lucrari care scot in relief dimensiunea economica a culturii, dar si interfata culturala a economicului in general si a managementului, in special. Con 818d36i comitent se releva tot mai pregnant, tendinta unitatilor culturale de a-si organiza activitatile proprii pe baze asemanatoare cu cele din economie. Chiar daca orientarea de baza a acestor entitati vizeaza realizarea de valori in sens cultural, in plan secund obtinerea de venituri financiare si gestionarea problematicii proprii, de exemplu, constituie preocupari pe cat de necesare pe atat de stimulative.

Prin natura lor problemele conducerii institutiilor culturale, taram de intersectie intima a managementului si culturii, demonstreaza ca aceste unitati, dincolo de finalitatile specifice, sunt in linii mari, asemenea tuturor organizatiilor. Ele au o structura organizatorica distincta, un proces intern specific, foloseste resurse proprii si atrase (input -uri) realizeaza "produse" si "servicii" culturale (outout - uri) in promovarea carora sunt ele interesate si specializate etc.

Sistemul institutional construit si dezvoltat in cultura constituie un instrument complex, utilizat de catre o comunitate umana data, pentru rezolvarea unor probleme concrete si specifice, determinate de necesitatile de ordin spiritual.

Asa dar unitatea culturala nu poate ignora, decat cu grave riscuri, conceptele, paradigmele simbolice si rationamentele calitative care alcatuiesc corpus-ul stiintei managementului. Intr-o cultura organizata institutional managementul devine o cerinta functionala, o conditie indispensabila pentru ca cel sistem sa poata supravietui si sa poata sa functioneze.

Iata astazi de ce managementul este reprezentat tot mai adesea, ca un proces complex "de pilotare" a organizatiei in ansamblul sau catre o finalitate care sa minimalizeze efortul si maximizeze rezultatul.

Rolul sau de vector al actiunii umane si in plan mai larg al dezvoltarii si prosperitatii generale este astazi pe deplin validat si recunoscut.

In esenta managementul este conducerea stiintifica in realitate insa, el inseamna mult mai mult, si de aceea depaseste intelesul restrans de administrare, de indrumare, antrenare etc. Si poate chiar suma tuturor acestor notiuni. El a devenit, si va ramane pentru multa vreme, evenimentul esential al istoriei omenirii , institutia dominata care defineste reperele dezvoltarii economico - sociale viitoare.

Cresterea gradului de profesionalism in conducere indiferent de campul socio - economic unde acesta este chemat sa se manifeste, reprezinta una din liniile de forta ale dezvoltarii generale, actuale.

Peter F. Drucker sublinia "Managementul in forma sa actuala, a aparut intr-adevar mai intai in marile organizatii economice. Ne-am dat insa curand seama ca managementul este necesar in toate organizatiile moderne, indiferent daca acestea sunt sau nu economice. De fapt, am realizat ca acesta este mai necesar, cu atat mai mult in organizatiile care nu au un caracter economic, precum cele care nu urmaresc profilul financiar (asa - zisul sector social, sau in institutiile de stat. Ele au nevoie de management tocmai pentru faptul ca nu sunt supuse disciplinei impuse de castig si pierdere".