Activitatile de baza implicate in managementul financiar

Activitatile de baza implicate in managementul financiar

Principala functie, atat a stiintei managementului, cat si a managementului stiintific este cresterea competititivitatii firmei[1].

Ultimele decenii au marcat numeroase recunoasteri ale faptului ca stiinta si practica conducerii stiintifice reprezinta un vector de 333j94d baza a cresterii economice. Astfel, cunoscutul specialist, Peter Drucher, unul dintre cei mai reputati oameni de stiinta in acest domeniu sustine ca managementul reprezinta principala cale de crestere economica. Academicianul Mihai Draganescu puncta rolul managementului la cresterea economica prin intermediul urmatoarei relatii matematice:

PS = f (M, P, F, C)

in care:

PS - produsul social brut;

M - factorul care depinde de munca depusa;

P - factorul care depinde de pregatirea personalului;

F- factorul care depinde de fondurile fixe de productie;

C - factorul progres in conducere (management).      

Luarile de pozitie in ultimul deceniu, in special, in ceea ce priveste contributia substantiala a managementului la cresterea economica, reprezinta o reflectare a sesizarilor diminuarii intensitatii actiunilor economice si sociale in ceea ce priveste energia si materiile prime, in favoarea intensificarii activitatii intelectuale.

Fireste ca in aceste conditii se naste intrebarea: Cum contribuie in mod concret managementul la sporirea eficiacitatii si eficientei economice a societatii comerciale sau regieie autonome? O prima modalitate o constituie potentarea muncii de executie la nivelul fiecarui loc de munca,reflectarea in sporirea productivitatii datorita asigurarii, ca urmare a deciziilor si actiunilor managerilor, de utilaje cu paramentrii tehnici superiori a alimentarii ritmice cu materii prime corespunzatoare integral din punct de vedere calitativ si cantitativ al necesitatilor de productie.

Sporul de eficienta rezulta si din amplificarea functionalitatii globale a firmei generata de rationalizarea ansamblului de conexiuni decizionale, informationale si organizatorice reflectate in cresterea gradului de folosire a capacitatii de productie, dimensionarea judicioasa a stocurilor de materii prime si accelerea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante. In sfarsit, managementul contribuie la cresterea eficacitatii si eficientei prin integrarea la nivel superior a activitatilor firmei in cadrul pietei si economiei nationale pe baza de criterii economice, ceea ce are ca urmare economisiri absolute si relative de munca vie si materializata, atat la nivel de unitate economica, cat si la nivelul suprasistemelor in care aceasta este integrata.

Concret, eficienta rezulta din imbunititirea specializarii si cooperarii in productie, din cresterea rationalitatii aprovizionarii si vanzarii si din masura in care oferta firmei corespunde dimensional si structural cu marimea si structura cererii de pe pietele interne si externe.

Aceste trei modalitati determina amplificarea eficientei economice a firmei, adica imbunatatirea raportului venituri / costuri, reflectat in sporirea valorii adaugate a venitului net si implicit a profitului obtinut.

In ultimele decenii, in tarile dezvoltate se opereaza trecerea treptate la evaluarea eficientei economice a firmeni si managementului apeland la tenicile actualizarii.

Contributia managementului nu se rezuma doar la latura economica, asa cum arata un cunoscut specialist francez si anume ca, deosebit de importanta este si eficienta sociala care se refera la aspectele necuantificabile direct, dar cu multiple consecinte asupra tuturor factorilor implicati in activitatea firmei si in primul rand asupra factorului uman.

De asemenea, are loc abordarea contextuala a eficientei bazata pe conceperea intreprinderii ca un sistem deschis integrat, pe multiple planuri si intens in cadrul economiei nationale si internationale.

In conditiile trecerii la economia de piata si amploarea abordarii contextuale a eficientei, dobandeste dimensiuni sensibil superioare ce reflecta transformarea "de facto" a unitatilor economice de stat si cooperatiste in societatile comerciale private si regiile autonome concomitent cu infiintarea societatilor comerciale private cu capital autohton si/sau strain care in mod organic nu pot fi evaluate decat prin raportarea interinseca la mediul ambiant in care-si desfasoara activitatea.

Un element relativ nou care se manifesta in evaluarea eficientei consta in situarea pe primul plan a potentialului firmei si componentelor sale cu diminuarea corespunzatoare a ponderii acordate rezultatelor efective obtinute in perioada curenta.

Contributia managementului nu se rezuma insa doar la sporirea eficientei. O a doua finalitate a sa o reprezinta eficacitatea. De remarcat ca intotdeauna eficacitatea se suprapune cu eficienta.

Managementul profesionist se caracterizea concomitenta a eficacitatii si eficientei organizatiei, bazata pe abordarea lor corelativa.

Din cele aratate rezulta faptul ca managemebtul fundamentat pe conceptele, metodele si tehnicile puse la dispozitie de stiinta managementului reprezinta un vector de 333j94d baza a cresterii economice, un factor primordial al sporirii competitivitatii firmelor cu tendinte de amplificare pe masura trecerii la economia de piata, a ridicarii nivelului de dezvoltare economica si a situarii pe primul plan al factorilor calitativi.