Capitalurile intreprinderii

Capitalurile intreprinderii

Capitalurile proprii se formeaza din contributii externe care cuprind aportul proprietarilor si contributii interne care se degaja din capacitatea de autofinantare a intreprinderii.

Contributiile externe - aceste contributii provin in proportia cea mai mare de la proprietari. Orice intreprindere, individuala sau sociatate, nu poate fi infiintata daca nu dispune initial de un capital minim. Fiecare asociat va primii un numar de actiuni care reprezinta dreptul sau asupra capitalului intreprinderii. Actionarul primeste un divident, dupa ce din beneficii sau efectuat scaderile pentru plata impozitului si constit 818b12i uirea de rezerve. Societatile mari sunt cotate la bursa. Detinatorul de actiuni care doreste sa-si recapete fondurile depuse nu poate sa ceara intreprinderii banii inapoi dar se poate adresa bursei, unde in urma unei negocieri isi va primii inapoi banii. Actiunile pot fi actiuni comune si actiuni preferate. Actiunile mai pot fi la purtator si nominative. Statul poate acorda societatilor in anumite situatii prime sau subventii nerambursabile.

Contributiile interne - se formeaza din resurse ce se degaja din propria activitate pe care o desfasoara firma. Pentru desfasurarea activitatii firma face o serie de cheltuieli, obtinand concomitent si niste incasari din vanzarea produselor, executarea de lucrari si prestarea de servicii. Diferenta dintre incasari si cheltuieli se duce la:

- plata impozitului pe profit

- plata pe dividente;

- plata participarilor la beneficii;

- formarea fondului de amortizare, fondului de rezerva.

In evolutia societatilor apar mai multe nevoi suplimentare. In acest caz firma poate solicita de la actionarii sai noi contributii ceea ce da nastere la o majorare de capital. Majorarile de capital prin aporturi noi in numerar pot fi realizate prin aport suplimentar de la actionarii vechi si emiterea de noi actiuni. Majorarea de capital prin incorporarea rezervelor este operatiune fara fluxuri financiare, neaducand resurse financiare noi. In momentul infiintarii societatii capitalului social este egal cu produsul dintre numarul de actiuni si valoarea nominala a acestora. Dupa infiintare activitatea intreprinderii genereaza beneficii din care o parte se pune in rezerva.

Capitaluri imprumutate pot fi grupate in capitaluri imprumutate pe termen scurt, mediu si lung.

Capitalurile imprumutate pe termen lung reprezinta imprumuturile care depasesc 5 ani si sunt destinate sa acopere elementele durabile ale patrimoniului. Aceste imprumuturi se pot imparti in imprumuturi obligatare, imprumuturi de la organismele publice specializate, imprumuturi de la stat, imprumuturi de la banci.

Imprumuturile obligatare - nevoile de capital pe termen lung ale unei societati comerciale se pot satisface prin calea emisiuni de actiuni si a emiterii de obligatiuni. Emisiunea de obligatiuni asigura fonduri imprumutate, generang in acelasi timp cheltuieli pentru plata dobanzilor si restituirea imprumuturilor. Obligatiunea se caracterizeaza prin valoarea ei nominala, o rata a dobanzii si pretul de rambursare. Ramburasarea se face prin tragerea la sort. Obligatiunile sunt titluri care pot fi cotate la bursa. Obligatiunile nu confera detinatorului nici o putere de decizie in intreprindere. Obligatiunile pot fi: simple sau clasice, indexate, participante si obligatiuni convertibile in actiuni, euro-obligatiunile.

Imprumuturile de la organismele publice specializate - aceste institutii intervin direct pe piata financiara permitand intreprinderilor sa obtina indirect si pe termen lung capitaluri de imprumutat.

Imprumuturile de la stat - asemenea imprumuturi reprezinta interventii financiare ale statului determinate de dificultatile pe care le au intreprinderile de a-si procura capitaluri de pe piata financiara.

Imprumuturi de la banci - bancile pot intervenii in acordarea de imprumuturi pe termen lung.

Capitalurile imprumutate pe termen mediu - intreprinderile sunt interesate sa coreleze termenul de rambursare a imprumuturilor cu durata amortizarii unor elemente de imobilizari. Unele elemente de active fixe ca utilaje, masini-unelte, isi pierd din ce in ce mai repede valoarea astfel ca trebuie sa fie inlocuite. Amortizarea este necesara sa fie accelerata. Creditele pe termen mediu au rolul de a acoperi nevoile financiare determinate de procurarea unor elemente de imobilizari si se acorda pe o durata de 5 ani.

Capitalurile imprumutate pe termen scurt se acorda pe o durata de pana la un an si au rolul de a permite intreprinderii sa-si finanteze operatiunile de exploatare.

Piata capitalurilor - o intreprindere care doreste sa-si procure resurse din afara se adreseaza pietei capitalurilor. Aceasta piata permite confruntarea ofertei cu cererea de moneda si cuprinde piata financiara si piata monetara. Piata financiara cuprinde piata primara si piata secundara. Pe piata primara se emit obligatiuni si actiuni iar piata secundara se refera la bursa de valori.

Piata financiara este o piata a capitalurilor acordate pe termen lung. Piata financiara are rolul de a-i pune in legatura pe detinatorii de disponibilitati cu agentii economici care au nevoie de o finantare pe termen lung. Aceasta piata cuprinde bancile si institutiile financiare specializate, bursele de valori mobiliare, companiile de asigurari, notariile. Bursa cuprinde piata in numerar si piata la termen.

Piata monetara este o piata a capitalurilor ce acorda imprumuturi pe termen scurt. Cea mai mare parte a acestei piete este reprezentata de catre banci si institutii financiare. Piata monetara este alcatuita din din cei care acorda credite pe termen scurt si din intreprinderi in cautare de finantare pe perioade reduse.

Costul capitalurilor

Conceptul privind costul capitalurilor - pentru ca o intreprindere sa-si atraga sursele de capital, trebuie sa cheltuiasca anumite sume. Capitalul social provine in unele tari din emiterea de actiuni comune si actiuni preferate. Dreptul de a utiliza banii altora adica cu imprumut se obtine cu un anume pret, care este stabilit in functie de fortele ce actioneaza pe piata.

Pretul capitalului imprumutat variaza in raport cu cererea si oferta de capital. Sumele ce se platesc pentru imprumuturi variaza foarte mult. Asemenea variatii de cheltuieli sunt determinate de riscurile si cheltuielile de administrare a resurselor banesti. Pentru estimarea cheltuielilor pe care le implica imprumuturile este necesar sa se faca previziuni pe baza de date statistice dintr-o perioada precedenta indelungata.