Conceptul de finante publice si de finante ale intreprinderii

Conceptul de finante publice si de finante ale  intreprinderii

Conceptul de finante publice: cuvantul finante a capatat un sens foarte larg incluzand bugetul statului, creditul, operatiile bancare si de bursa, etc. Finantele sunt:

- fonduri banesti la dispozitia statului;

- mijloace de interventie a statului in economie;

- metode de gestionare a banului public;

- act juridic.

Conceptul de finante ale intreprinderii: activul economic reflectat intr-un bilant este aparatul de productie adica ansamblul mijloacelor prin a caror punere in opera se realizeaza obiectivul intreprinderii, pasivul financiar reprezinta ansamblul fondurilor care asigura finantarea acestuia. Activul economic cuprinde: cladiri, masini, materiale pentru investitii, stocuri de materii prime, semifabricate, productie neterminata, produse finite, etc., iar pasivul financiar este format din fonduri proprii si datorii din care se finanteaza elementele de activ.

Statul, pentru a-si exercita functiile, are nevoie de resurse sau fonduri financiare a caror mobilizare, repartizare si utilizare dau nastere unor raporturi exprimate in forma baneasca si care reprezinta esenta finantelor publice. Fenomenul financiar se naste din relatiile pe care intreprinderea le detine cu toti agentii economici si financiari, cu statul si alte organisme. Agentii economici si financiari ce se intalnesc pe diferite piete si intre care apar variate raporturi, constituie contextul social in care functioneaza si evolueaza intreprinderea. Acesti agenti pot fi grupati in urmatoarele grupe:

furnizori, pe care intreprinderea ii intalneste pe piata de materii prime si servicii;

clientii, pe care intreprinderea ii intalneste pe piata de produse si servicii;

salariatii, pe care intreprinderea ii gaseste pe piata muncii;

actionarii sau asociatii, pe care intreprinderea ii gaseste pe piata financiara.

De asemenea intreprinderea are raporturi cu:

diferite organe statale, care se concretizeaza in plata impozitelor si taxelor sau primirea de subventii de la bugetul statului;

societatile de asigurare.

Totalitatea raporturilor generate de formarea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti necesare realizarii variatelor activitati economice, sociale, culturale, la nivel de intreprindere, reprezinta esenta finantelor acesteia. Finantele intreprinderii se prezinta ca o ramura a stiintei financiare, care analizeaza mecanismele si metodele de procurare si gestionare a resurselor financiare, precum si destinatia acestor resurse, in vederea satisfacerii diferitelor nevoi si obtinerea unor profituri cat mai mari.

Intr-o intreprindere se pot crea mai multe fonduri ca: fondul pentru investitii, fondul de rulment, fondul de rezerva, fondul de cercetare stiintifica, fonduri pentru actiuni sociale, culturale si sportive, fonduri pentru recalificare. Principalele metode utilizate in colectarea fondurilor sunt: aportul asociatilor sau actionarilor, autoinfiintarea, creditarea si finantarea bugetara.

Functia de repartitie - reflecta colectarea capitalelor initiale circuitul si reprezentarea pe destinatii, utilizarea si reconstituirea lor. Prin functia de repartitie se formeaza si utilizeaza o gama variata de fonduri pentru satisfacerea nevoilor proprii ale intreprinderii. In regiile autonome capitalul initial provine de la bugetul statului iar in societatile comerciale capitalul initial este privat. Functia de repartitie se realizeaza printr-o diversitate de mecanisme si tehnici de procurare si gestionare a fondurilor, dand nastere la diferite raporturi financiare interne si externe.

Functia de control - are doua laturi, una constatativa si una corectiva. Rolul acestei functii este de a intervenii cu actiuni corective prin care sa contribuie la optimizarea activitatii. Funcria de control are o sfera larga de actiune cuprinzand toate fazele si laturile economice si financiare ale circuitului economic. Controlul trebuie sa fie organizat in asa fel incat sa constituie un instrument de prevenire si combatere a cauzelor care provoaca risipa. Controlul poate fi: preventiv, concomitent si post operativ.