Decizia manageriala in procesul de amortizare a activelor corporale si necorporale

Decizia manageriala in procesul de amortizare a activelor corporale si necorporale

Conceptul privind activele fixe

Desfasurarea activitatii unei intreprinderi reclama existenta unor instrumente sau unelte de munca, parte integrata a aparatului de productie si a patrimoniului cunoscute sub denumirea de active fixe, mijloace, capitaluri si imobilizari. Activele fixe sunt masinile, uneltele, utilajele, 111f58b instalatiile, mijloacele de transport, cladiri, si formeaza baza tehnica a intreprinderii.

Inlocuirea activelor fixe, mentinerea in stare de functionare si expansiunea lor reclama acumularea sistematica de resurse financiare. Inlocuirea si expansiunea activelor fixe au loc prin investitii. Sunt considerate active fixe acele instrumente care indeplinesc conditiile:

- au o durata de serviciu de peste un an;

- au o valoare de inventar de cel putin x lei.

Necesarul de active fixe depinde de volumul activitatii. Marimea activelor fixe are incidenta asupra rentabilitatii generale, deoarece acestea sunt purtatoare de cheltuieli de amortizare, intretinere, chirii. Activele fixe se uzeaza fizic si moral.

Uzura fizica reprezinta baza materiala a pierderii valorii activelor fixe, fiind determinata de intrebuintare, actiunea unor factori naturali si de scurgere a timpului.

Uzura morala are loc atunci cand activele fixe se demodeaza, se invechesc din punct de vedere tehnologic si apoar altele mai perfectionate. In asemenea conditii se poate renunta la unele active fixe si cumpara altele noi cu caracteristici tehnico-functionale superioare.

Uzura fizica si cea morala reprezinta cadrul obiectiv al fondului de amortizare.

Continutul, destinatia siI rolul amortizarii

Amortizarea este o expresie baneasca a uzurii dar poate fi si o suma de bani ce se detaseaza din activele fixe permitand intreprinderilor:

- mentinerea constanta a activelor fixe;

- rambursarea corecta a creditelor.

Amortizarea ca element al costurilor se refera la o parte a cheltuielilor cu munca trecuta ce se va recupera odata cu celelalte cheltuieli cu ocazia vanzarii si incasarii produselor. Ponderea amortizarii in costuri variaza de la un sector de activitate la altul si chiar de la o intreprindere la alta. Valoarea reziduala este mica si foarte greu de stabilit. Prin procesul de amortizare se recupereaza valoarea activelor fixe constituindu-se in acest scop un fond de amortizare. Acest fond este destinat inlocuirii activelor fixe scoase din uz. Fondul de amortizare se considera ca o componenta a fondului de dezvoltare.

Regimul de amortizare trebuie sa faca din amortizare o parghie financiara si trebuie sa raspunda la urmatoarele cerinte:

stabilirea exacta a cheltuielilor cu amortizarea in costurile de productie;

recuperarea valorii activelor fixe intr-o perioada de timp corespunzatoare;

respectarea unor principii de fiscalitate.

Amortizarea are un rol de a evidentia valoric deprecierea activelor fize si de a permite repartizarea acesteia pe costuri. Amortizarea mai are rolul de a elibera resurse de finantare pentru reinoirea activelor fixe. Amortizarea apare ca o sursa a autofinantarii sau finantarii interne. Amortizarea trebuie sa inceapa din momentul darii in functiune a activelor fixe si pana in cel al recuperarii integrale a valorii acestora. Unele active fixe pot fi scoase din functiune ca efect al uzurii fizice si morale inainte de recuperarea normala a valorii.