Caracteristici ale managerilor francezi

Caracteristici ale  managerilor francezi

Traditional, in Franta predomina afacerile familiale, ceea ce conduce la diminuarea, pana la stergerea diferentelor dintre manager si proprietar. In teoria si practica manageriala franceza este mai frecvent utilizata notiunea de "patron" cu sensul de proprietar, decat de manager.

In acest context, una dintre cele mai proeminente categorii de manageri este cea a moste 424j98e nitorilor unor familii cum este cazul firmelor Peugeot, Michelin sau L´Oreal. Astfel, in 1980 in doua treimi din cele mai mari 200 de intreprinderi proprietate privata franceza, majoritatea actiunilor erau detinute de catre un individ sau o familie, ceea ce conduce la concluzia ca in Franta, comunitatea de afaceri poate fi caracterizata printr-un capitalism familial. Latura negata a stabilitatii dinastiilor familiale consta in aceea ca acestea se limiteaza la promovarea in varful ierarhiei, pe baza meritelor personale, aceste din urma promovari fiind destul de reduse la numar.

Semnificatia termenului "cadre" corespunde in Franta unui rang, in timp ce in Anglia "manager" corespunde unei functii. Cert este ca dezvoltarea in ultima perioada a acestei categorii profesionale de "cadres" (conducatori) a condus la modernizarea practicii manageriale din intreprinderile franceze.

In general francezii sunt inclinati catre o gandire rationala, potrivit careia o argumentare logica admite o singura concluzie, de unde si tendinta de a considera ca exista "o singura cale, cea mai buna, de a rezolva o problema". De obicei pregatiti in "les Grandes Écoles", cu gandire si rationament matematic, patronul este inclinat sa creada ca numai el este menit sa gaseasca adevaratele raspunsuri.

Managerii francezi sunt mai flexibili si creativi decat omologii lor europeni si nu se simt legati de experimentele neplacute din trecut. Le place sa faca mai multe lucruri deodata. Cu toate acestea ei sunt autoritari, capriciosi, birocrati si uneori egoisti.

Asa cum am mai mentionat, termenul de "cadre" nu se suprapune cu cel de manager. Inca din 1946 in urma unei recunoasteri legale a acestui statut se pot distinge doua categorii de cadre: in prima categorie sunt cuprinse acele persoane care nu exercita o functie de conducere, dar au o diploma si o pregatire tehnica, care este aplicata in munca lor, iar in cea de-a doua categorie sunt cuprinse persoanele care au o pregatire tehnica administrativa, juridica, comerciala sau financiara si careia i se atribuie o parte din autoritate, chiar daca acesta nu poseda o diploma.

Aceasta diferentiere dintre aceste doua categorii se mentine si astazi, mai ales in cadrul negocierilor de munca si reprezinta principala diferentiere dintre sistemul englez si cel francez. In Franta termenul de manager are un sens mult mai restrictiv decat in tarile anglo-saxone pentru ca se foloseste numai pentru conducatorii sau cadrele superioare, care iau decizii ce angajeaza firma.

Posturile de manager de la nivelul superior sunt ocupate in intreprinderile franceze, in majoritatea lor, de ingineri, nu numai pentru posturile care necesita o pregatire tehnica, ci si de o alta specialitate cum ar fi cea economica, administrativa, etc. Inginerii ajung sa ocupe posturi in administratie si in conducerea generala, posturi care nu au nici o legatura cu pregatirea lor tehnica sau cea din domeniul stiintelor exacte.

O parte a managerilor din intreprinderile franceze provin din cadrul scolilor de comert, in cadrul carora ei asimileaza in principal cunostinte din domeniul dreptului si al contabilitatii. Admiterea in aceste scoli este foarte severa, selectia bazandu-se pe stapanirea unor tehnici cantitative precum si pe capacitatea de solutionare rapida a unor probleme, pe un rationament matematic abstract. La terminarea acestor scoli, unde au parte de o pregatire cantitativa si calitativa generala, acestia sunt capabili sa lucreze in diferite domenii dar fara a stapani un anumit domeniu, precum si pentru obtinerea unui anumit statut.

In afara pregatirii initiale in cadrul scolii si universitatii, in contextul francez se pune un accent sporit pe pregatirea managerilor in cadrul intreprinderilor care pot sa-si organizeze propriile cusuri interne sau care apeleaza la institutii specilizate pentru pregatirea mai departe a managerilor.

Marile intreprinderi isi trimit cadrele lor pentru perfectionare in domeniul managementului in scoli de gestiune sau centre de pregatire cum este Centrul de Perfectionare in Afaceri de pe langa Camera de Comert din Paris (INSEAD) si Institutul de Administrare a Intreprinderilor (IAE).

Pe viitor, exista perceptia ca oricare manager care nu va avea o experienta internationala, cu timpul, va fi exclus din profesie, deoarece economia franceza prezinta un ritm accelerat de internationalizare.