Caracteristicile managerilor italieni

Caracteristicile managerilor italieni

Pentru caracterizarea managerilor italieni este necesar sa se faca distinctia intre cei care actioneaza in cadrul intreprinderilor proprietate de stat si cei care conduc intreprinderi proprietate privata. Managerii din intreprinderile de stat au un comportament in acord cu atitudinile si comportamentul oficialitatilor, acceptand problemele de natura politica. Multi dintre managerii din sectorul de stat sunt apropiati de problemele politice, ei fiind adesea numiti din randul Partidului Crestin Democrat care a dominat 646c27g scena politica italiana de dupa razboi pana in 1994. De multe ori insa managerii din acest sector sunt invinuiti de ineficienta manageriala, din cauza ineficientei sectorului. Acestia sustin insa ca filosofia lor este intr-o oarecare masura diferita de cea in care se urmareste cu orice scop profitul, ei fiind influentati de valorile crestine si socialiste, cum sunt justitia sociala, ajutorarea celor in nevoie etc.

Diferente se manifesta si intre managerii din cadrul companiilor private, in sensul ca in marile intreprinderi ocuparea posturilor de manageri este rezervata aproape in exclusivitate celor cu studii superioare care detin un titlu de "dottore" sau "ingegnere". In micile intreprinderi problema ocuparii posturilor de manageri este mai usor rezolvata din cauza prezentei, de obicei, a familiei proprietare si a sferei restranse din care se poate face alegerea.

Un studiu intreprins in cadrul intreprinderilor italiene a scos in evidenta faptul ca 6,7 % din totalul fortei de munca erau manageri de nivel mediu, iar 2,7, % din totalul fortei de munca erau manageri de nivel superior. De asemenea, 93 % dintre managerii de nivel superior si 70 % dintre toti managerii erau absolventi de studii superioare; dintre acestia trei patrimi au urmat cursuri tehnice sau stiintifice. Media de varsta era de 48 de ani, multi dintre managerii de nivel superior avand o pregatire postuniversitara, in cele mai multe cazuri realizata in strainatate.

Pentru a intelege mai bine functionarea intreprinderii italiene si comportamentul managerilor din cadrul acesteia este necesar sa se faca apel la traditiile familiale din contextul italian. Astfel, conducatorul companiei detine puterea in ceea ce priveste luarea deciziilor, el practic avand mai mult un stil de management autocratic, care insa nu deriva atat din statutul formal dat de postul pe care-l ocupa, cat mai ales de personalitatea acestuia. Ca si in cadrul unei familii, organizatia asteapta din partea angajatilor sai loialitate, iar ea, la randul ei, ofera suport acestora chiar in afara locului de munca. Chiar daca procesul este centralizat, managerii cauta sa se asigure ca deciziile pe care le iau sunt acceptate de catre subordonati.

Preferinta pentru relatiile personale se extinde si in afara organizatiei, la legaturile acesteia cu alte organizatii. Exista perceptia ca anumite criterii de natura formala, care deriva din anumite reglementari, contracte etc., au un rol secundar, primatul revenind intelegerilor mutuale, respectului dintre indivizi, acestea fiind adevarate conditii pentru conducerea afacerilor.

Caracteristica familiala a intreprinderilor italiene este intr-o oarecare contradictie cu individualismul managerilor italieni, care in unele situatii poate conduce la o serie de crize si disensiuni in cadrul organizatiei. Managerii italieni sunt mai eficienti in a raspunde unor situatii care apar, decat in a realiza o planificare a activitatilor pe care le conduc. Aceasta abilitate de a raspunde rapid situatiilor neprevazute face ca acestia sa poata exploata diferite oportunitati.

Una din particularitatile din domeniul resurselor umane din intreprinderile italiene o reprezinta predominanta relatiilor informale, care asigura o flexibilitate maxima a procedurilor utilizate in acest domeniu. Aceasta particularitate se explica si prin tendinta italienilor spre particularism. De asemenea, managerii italieni isi exprima vizibil emotiile, trairile, fac apel frecvent la comunicarea non-verbala si au un mare respect al ierarhiilor.

Managementul din intreprinderile italiene a fost totusi influentat de modelul de management din SUA, admiratia pentru rezultatele inregistrate de catre companiile americane este vizibila si prin extinderea scolilor de afaceri din Italia, precum si prin faptul ca un numar mare de manageri italieni sunt posesori ai unei diplome MBA.

Cu toata atentia si timpul acordat unei selectii cat mai eficiente a managerilor internationali, realitatea a demonstrat ca intre 30 si 50% dintre acestia nu au raspuns asteptarilor. De aceea, este recomandat a se parcurge mai multe programe de pregatire:

programe de invatare si perfectionare a limbii;

programe destinate invatarii comportamentale, dezvoltarii flexibilitatii;

programe de asimilare a culturii din diverse tari;

programe de orientare sociala si culturala, realizate in scopul familiarizarii cu institutiile sociale si culturale, precum si cu sistemul de valori din tara-gazda;

programe de experimentare practica, realizate prin trimiterea managerilor in tara-gazda pentru 2-3 luni, pentru a lua contact cu oamenii;

programe de prezentare generala a mediului (informatii legate de geografie, clima, conditii de cazare, salarizare, etc.).