Evolutia structurilor organizatorice in procesul de internationalizare

Evolutia structurilor organizatorice in procesul de internationalizare

Sistemele organizatorice ale companiilor internationale sunt puternic influentate nu numai de factorii endogeni (interni), ci si de factorii exogeni de natura economica, tehnologica, politica, sociala, juridica etc.

De exemplu, configuratia sistemelor internationale de productie este influentata de trei elemente estentiale (UNCTAD, 2002, p.122):

maniera de gestionare a companiei multinationale, adica modul in care firma isi organizeaza, repartizeaza si coordo 747f51h neaza activitatile operationale. In acest sens, sunt practicate doua tipuri principale de relatii de afaceri ale sediului central a corporatiei multinationale:

relatii bazate pe proprietatea exclusiva a unor structuri din afara tarii de origine;

relatii contractuale cu alte firme (intermediari, parteneri de franchising, leasing, subcontractanti, aliati strategici etc.);

modalitatea de organizare si conducere a lantului international de activitati care adauga valoare (procurarea de resurse, procesele de productie, marketing etc);

localizarea geografica a componentelor lantului de activitati ce adauga valoare este influentata de gradul de apropiere de sursele de aprivizionare cu materii prime si materiale de baza, costul transportului,  evitarea unor bariere fiscale, exploatarea oportunitatilor oferite de guvernele tarii gazda etc.

Rolurile structurilor organizatorice se refera la:

Ø     stabilirea numarului de posturi si departamente necesare pentru realizarea obiectivului strategic al companiei, precum si stabilirea marimii acestora;

Ø     delimitarea clara a relatiilor formale dintre componentele firmei;

Ø     stabilirea gradelor de putere si de autoritate ale fiecarui membru;

Ø     definirea puterii de control a fiecarui manager;

Ø     realizarea legaturilor de comunicare si de delegare a autoritatii, etc.;

Ø     repartizarea sarcinilor formale catre indivizi si grupuri de persoane.

In cadrul structurilor organizatorice care vizeaza comertul exterior direct trebuie avute in vedere urmatoarele elemente organizatorice (Puiu Al., 2003, vol.1, p.82):

v    Divizii de comert exterior organizate in tara, integrate nemijlocit in unitatea producatoare si care pot avea urmatoarele compartimente:

Compartimentele care realizeaza promovarea afacerilor economice internationale care se ocupa cu cercetarea, prospectarea pietei externe, promovarea afacerilor prin publicitate, targuri, expozitii, public-relations, actiuni de ofertare etc.

Compartimentele operative au in vedre negocierea, incheierea contractelor, drularea contractelor incheiate, efectuarea platilor si incasarilor.

Compartimentele care urmaresc realizarea productiei de export, comportareaproduselor pe piete externe, coordonarea activitatii de service, asigurarea cu piese de schimn etc.

Compartimentele care tin gestiunea economica si financiara a activitatii de comert exterior.

v    Reprezentantul producatorului exportator - actoneaza pe baza mandatului firmei pe care o reprezinta si permite exportatorului sa fie in raport direct si constant cu piata externa. Acest reprezentant actioneaza pentru:

cercetrea continua a pietei,

informarea intreprinderii cu privire la situatia sociala, politica si economica a tarii de resedinta si mecanismul pietei,

uzantele comerciale si obiceiurile locale,

activitatea concurentei,

sesizarea si sugerarea masurilor pentru depasirea obstacolelor in calea dezvoltarii operatiunilor comerciale, mentinera unui contact permanent cu partenerii, urmarirea solvabilitatii acestora,

"identificarea" unor noi operatiuni avantajoase firmei,

initierea de masuri pentru imbunatatirea strategiilor de comercializare etc.

v    Biroul comercial este un compartiment operativ plasat in strainatate, fara personalitate juridica, angajand afaceri in numeleproducatorului si are urmatoarele functii principale:

asigurarea unui contact permanent cu pietele externe in vederea depistarii posibilitatilor de afaceri si promovarii exporturilor,

acordarea de sprijin in vederea initierii de negocieri, in desfasurarea tratativelor,

urmarirea la fata locului a modului de derulare a afacerilor incheiate,

coordonarea activitatii de service,

culegerea informatiilor si elaborarea unor veritabile studii de conjunctura care il ajuta pe producator in fundamentarea corecta a unor afaceri.

v    Sucursala in strainatate reprezinta o entitate, fara persoanlitate juridica, pe care o intreprindere si-o creeaza in strainatate ca o unitate ce depinde din din punct de vedere financiar si administrativ de societatea care a creat-o, iar obiectul sau de activitate trebuie sa se incadreze in obiectul societatii-mama. In strainatate, sucursala functioneaza potrivit legislatiei locale, iar cheltuielile sunt suportate din bugetul de venituri si cheltuieli al societatii-mama. Sucursala are o anumita idependenta operativa, ea putand, in limita competentelor stabilite prin actul de infiintare,sa initieze si sa desfasoare relatii economice si financiare cu diferite intreprinderi intr-un teritoriu circumscris. Poate incheia contracte pe baza imputernicirii de reprezentare data de societatea-mama. Are un buget de venituri si cheltuieli subsumat celui al societatii-mama.

v    Filiala in strainatate, spre deosebire de sucursala, are personalitate juridica, este independenta din punct de vedere financiar, dar care actioneaza conform deciziilor strategice ale societatii-mama. Filiala se constituie tinand cont de urmatoarele cerinte:

trebuie adaptata la conditiile economice si juridice ale tarii gazda,

se supune reglementailor legislative si oricaror altor reglementari ale tarii in care functioneaza,

se inregistreaza la Camera de Comert si Industrie sau la alte organisme in tara gazda,

trebuie sa actioneze de asa natura inca sa nu lezeze prestigiul propriu sau al societatii-mama.   

v    Societatea comerciala proprie sau mixta se creeaza in strainatate mai ales pentru a incuraja exportul de capital. Aceasta societate se supune conditiilor legale din tara de rezidenta, iar legatura cu societatea-mama se face atat sub aspectul managementului, prin faptul ca unul din vecepresedintii societatii-mama devine presedintele societatii, cat si sub aspect economico-financiar, prin faptul ca se creeaza un sistem de alocare a unor sume prin profit catre societatea-mama. Aceste societati beneficiaza de obicei de cea mai mare partea profitului, in vederea diversificarii, perfectionarii etc.

v    Depozitele de marfuri si piese de schimb, expozitii cu vanzare asigura distribuia prin comercializarea marfurilor direct consumatorilor sau utilizatorilor finali. In procesul complex de flexibilizare a activitatii comerciale, depozitele de marfuri se expozitiile sunt folosite din ce in ce mai mult drept canale de distributie in export.

v    Organizarea comertului cu amanuntul in strainatate este caracteristica pentru firmele industriale care realizeaza produse ce satisfac o gama variata de nevoi individuale. In ultimele decenii s-a extins metoda organizarii activitatii de export prin vanzarea directa in marile magazine cu desfacere cu amanuntul.

Modul in care se configureaza structura organizatorica este influentat de o multitudine de factori ce pot fi grupati in factori de mediu (din afara firmei) si corporationali (din interiorul firmei).

a) Factorii de mediu reflecta, pe de-o parte, conditiile mediului de afaceri din tara de origine (factori nationali), iar, pe de alta parte, contextul general economic, tehnologic, politic, cultural, social in care firma isi desfasoara activitatea pe plan mondial (factori internationali). Componentele economice generale se refera la evolutia ciclica a economiei nationale, posibilele crize economice, somaj, inflatie, cursurile de schimb valutar, gradul de implicare a guvernului in economie, structura sectoriala a economiei, situatia comertului exterior (balanta comerciala, stabilitatea preturilor de import-export, distributia geografica a schimburilor comerciale, raportul de schimb etc), situatia investitiilor straine (marime, importanta, distributie, structura, regim etc), balanta de plati externe si situatia datoriei externe (rezervele tarii, miscarea capitalului, raportul dintre moneda nationala si celelalte valute, structura datoriei externe, conditiile de imprumut etc). De asemenea, trebuie avute in vedere componenta bugetara (sursele si structura veniturilor guvernamentale, distributia cheltuielilor bugetare, rigiditatea programelor de investitii, nivelul fiscalitatii etc), componenta sociala (volumul si structura populatiei, gradul de ocupare al fortei de munca, migratia etc), analiza sectoriala legata de prioritatile nationale si sectoarele strategice (starea agriculturii, a constructiilor, transporturilor, telecomunicatiilor, dimensiunea si rata de crestere a sectorului public etc), dotarea cu resurse (volumul, calitatea si diversitatea resurselor naturale, conditiile de exploatare si gradul de valorificare a acestora etc). Componentele politice si sociale pot include: distributia puterii intrediferitele forte politice, rolul si relatiile dintre institutiile statului, respectiv gradul de implicare ale acestora, structura fortelor politice din guvern si politicile acestora, instabilitatea politica, atitudinea fata de capitalul si investitiile straine, alinierea la conventiile si aliantele politice internationale sau regionale, conflictele internationale (dispute teritoriale, implicarea in activitati militare, crize diplomatice, refugiati politici etc). Conditiile economice impun construirea unor structuri organizatorice capabile sa raspunda specificului mediului in care firma opereaza, dar, in acelasi timp, in masura sa se adapteze rapid la modificarile climatului economic. Progresul tehnic impune crearea de structuri organizatorice care sa permita inovarea si avansul tehnologic.

b) Factori corporationali - tin de experienta si valorile culturale ale corporatiei, de strategia de afaceri si gradul de internationalizare, precum si de cultura de afaceri din tara de origine. Relatiile dintre strategiile firmelor cu activitate internationala si structura lor organizatorica se pot realiza in cadrul unor modele stadiale de internationalizare a firmei. De exemplu, in faza de internationalizare initiala, in care se  practica, mai ales forme simple de prezenta in strainatate (comisionari, agenti, distribuitori), structura organizatorica este puternic centralizata, iar operatiunile internationale sunt desfasurate de servicii asociate functiei de marketing, care functioneaza alaturi de diviziile interne.

In faza de implementare locala, in cadrul structurilor organizatorice apar sucursalele, filialele acestora, implicand descentralizarea deciziilor.

In faza de multinationalizare, esentiale sunt armonizarea procedurilor si integrarea internationala a tuturor functiunilor firmei, pe piete transnationale sau globale. In acest sens, se pot avea in vedere structuri divizionare geografice, pe produs, pe piete sau clienti.

In faza de globalizare, flexibilitatea trebuie asociata cu anticiparea permanenta a cerintelor consumatorilor. In acest caz, se impune implementarea unei structuri matriciale sau de tip retea.

Comertul exterior indirect presupune faptul ca intre producator si consumatorul final exista un numar mai mare sau mai mic de verigi intermediare care preiau in totalitate sau in cea mai mare parte riscul. Tipurile de unitati de comert exterior indirect pot fi grupate dupa raspunderea juridico-economica in unitati comerciale care actioneaza (Puiu, Al., 2003, vol.1, p.87):

Unitati comerciale care actioneaza in nume si pe cont propriu incheie contracte in numele lor, au dreptul sa le semneze si, pe contul lor, preiau riscul comercial. In mod practic, aceste unitati:

Ø     cumpara marfuri din tara si le vand in strainatate (export),

Ø     cumpara marfuri din strainatate si le vand in tara (import),

Ø     cumpara marfuri din strainatate si le vand tot in strainatate (reexport).

Comerciantii care actioneaza pe contul lor si, evident, si in nume propriu, cunosc o multitudine de forme organizatorice:

Casele comerciale sunt mari firme comerciale care, pe de o parte cumpara marfuri de la producatorii sau de la angrosistii din tara lor si le revand in strainatate iar, pe de alta parte, achizitioneaza produse din strainatate pe care apoi le revand angrosistilor locali sau datailistilor, precum si intreprinderilor producatoare. Casele comerciale se ocupa atat cu operatiuni de comert exterior, cat si cu cele de comert interior. De asemenea, ele indeplinesc uneori si diferite servicii de intermediere pe baza de comision.

Societatile de comert exterior sunt firme cu un anumit grad de specializare, in sensul ca actioneaza, de regula, numai in domeniul afacerilor economice internationale. De regula, aceste unitati sunt organizate pe urmatoarele structuri:

Ø     servicii comerciale (operative) care se ocupa cu negocierea, contractarea si derularea contractelor, precum si cu activitatea de urmarire a produselor,

Ø     servicii financiar-contabile si cele administrative, care au rol ajutator, dar important in bunul mers al unitatii,

Ø     servicii de stat major (marketing) care se ocupa cu cercetarea pietelor, promovarea prin publicitate, targuri, expozitii, organizarea de mese rotunde, elaborarea de studii, stocarea, prelucrarea si furnizarea de informatii managerului.

Comerciantii angrosisti cumpara partizi mari de marfuri pe care le depoziteaza si le revand defalcate in partizi mici detailistilor si chiar unor intreprinderi industriale. Angrosistii indeplinesc si functii de agenti in ceea ce priveste desfacerea marfurilor straine pe piata proprie.  Ei exercita o mare influenta asupra intreprinderilor industriale si comerciale mici, unele constituind cumparatorii lor permanenti.

Intreprinderile cu amanuntul. Marile intreprinderi comerciale cu amanuntul Isi realizeaza partial singure importul de marfuri pe care le desfac pe piata interna. Printre principalele categorii de firme de acest fel mentionam:

Ø     magazine universale - unitati care dispun de un numar mare de sectii si raioane situate in aceeasi cladire, in care se desfac sortimente variate de marfuri de consum,

Ø     magazine in lant - retea vasta de unitati specializate intr-o anumita ramura si care isi importa direct produsele din tara producatoare,

Ø     intreprinderi de expeditie - servesc clientele luand comenzi prin corespondenta si livrand marfurile la domiciliu prin posta, fac operaiuni de expor, executand, de obicei, comenzile conationalilor care traiesc in strainatate.

Organizatiile cooperatiste sunt asociatii de consumatori, tarani, meseriasi, care au drept scop cumpararea sau desfacerea marfurilor fara intermedierea comerciantilor. Organizatiile cooperatiste de consum efectueaza importul bunurilor de consum direct din tarile exportatoare. In felul acesta, organizatiile cooperatiste vin in sprijinul micilor producatori asociati pentru a rezista. Asemenea forme cooperatiste sunt foarte raspandite in unele tari europene, cu deosebire in Danemarca, Norvegia, Suedia etc.

Unitati comerciale care actioneaza pe contul altora (intermediarii in comertul exterior):

Unitatile comerciale care actioneaza in nume propriu si pe contul altora intermediaza afacerile economice internationale avand o anumita competenta, aceea de a negocia, contracta si chiar de a semna contracte externe, cu sublinierea ca riscul comercial ramane in mod hotarator in contul mandantului, unitatile respective preluand numai un comision:

comisionarii sunt cele mai reprezentative societati comerciale care realizeaza afaceri economice in numele lor, dar pe contul altora;

importatorul-distribuitor este un intermediar rezident in tara de import, care cumpara marfurile in numele sau de la furnizorii externi si le revinde, de regula, intr-o zona determinata pentru care producatorul ii acorda drepturi de exclusivitate;

cuparatorii voiajori sunt specialisti angajati ai firmelor importatoare, competenti sa aprecieze calitatea produselor, ambalajul, procedeele de fabricatie, metodele de control al calitatii, modul de determinare a preturilor. 

Unitatile comerciale care actioneaza in numele si pe contul altora desfasoara servicii, dar nu au dreptul sa incheie contracte si nu isi asuma riscul comercial. Reprezentantii (agenti reprezentanti) actioneaza pe baza ordinului pe care il primesc de la comitenti (ordonatori) de a savarsi acte si fapte comerciale legate de vanzarea sau cumpararea marfii, in numele si pe contul partii ordonatoare, pe baza unui agent sau reprezentare. Reprezentanul este in majoritatea cazurilor, o persoana juridica inregistrata in registrul comercial, iar durata relativ mare a relatiilor dintre reprezentant si comitent il deosebeste de broker si de alte tipuri de intermediari, care nu au imputerniciri pe perioada indelugata de a infaptui operatiuni de intermediere in afacerile de comert exterior.

In comertul international se intalnesc urmatoarele tipuri de agenti (Puiu, Al., 2003, p.97):

Agentii de export actineaza din ordinul unei intreprinderi industriale sau al unui numar restrans de astfel de intreprinderi din tara lor pe baza contractului de agent. Marile firme-agent exportatoare au compartimente proprii pentru primirea comenzilor straine, su forma agentilor de desfacere si a birourilor de comercializare.

Agentii de import sau agentii rezidenti sunt firme care isi desfasoara activitatea pe contul vanzatorului extern, inermediind deci operatiuni de import in schimbul unui comision. Agentii rezidenti nu poarta raspunderea financiara pentru operatiunile realizate, iar decontarile pentru marfa cumparata se fac nemijlocit intrevanzator si cumparator. Unii agenti de import indeplnesc, pe langa operatiunile specifice de intermediere, si servicii in legatura cu pastrarea marfurilor in depozitele pe care le detin, in asteptarea primirii comenzilor, precum si anumite actiuni de promovare prin reclama comerciala.

Agentii de desfacere in strainatate sunt persoane fizice sau juridice carora le este acordat dreptul de catre o alta companie de a actiona in numele ei intr-un anumit teritoriu dintr-un stat strain, cu o anumita nomenclatura de marfuri. Firma-agent duce tratative pentru incheierea contractelor in numele comitentului, dar singura nu apare ca parte in contract. Agentii de desfacere a marfurilor in strainatate isi asuma, de obicei, un larg cerc de obligatii in legatura cu organizarea desfacerii marfurilor, inclusiv in ceea ce priveste reclama comerciala, vanzarea pieselor de schimb, activitatea de service.

Firmele agent de achizitionare din strainatate realizeaza operatii intermediare de achizitionare a marfurilor din strainatate pentru comitentii lor, pentru aceasta primind comision. La serviciile lor recurg, de obicei, acei importatori care nu au propriile lor filiale peste granita si care nu-si trimit acolo reprezentantii.

Brokeri, misiti, samsari sau curtieri sunt intermediari care se ocupa cu mijlocirea incheierii cotractelor prin punerea in legatura a cumparatorului cu vanzatorul sau invers. Spre deosebire de agentii reprezentanti, brokerii nu intra in relatii contractuale cu nici unul din cei doi parteneri, colaborarea avand un caracter accidental.