Particularitati ale managerilor germani

Particularitati ale managerilor germani

Modul de gandire si de actiune al managerilor germani a fost influentat inca de la inceputul acestui secol de lucrarile elaborate de catre Eugen Schmalenbach, Henrich Nichlisch si Wilhelm Rieger, trei economisti care au avut pareri foarte diferite.

Aceste teorii au orientat modul de gandire si actiune al managerilor din Germania catre aspectele de natura economica, in sensul de a obtine profit pe termen scurt, dar aceasta orientare trebuia sa vina in intampinarea cerintelor de reconciliere a unor grupuri de interese, ceea ce a condus la nevoia de cooperare. Toate acestea au condus la orientarea managerilor germani catre(Burdus, E. ,1998):

- dezvoltarea si stabilizarea acelor domenii ale firmei care sunt de o importanta majora pentru mentinerea afacerii;

- corelarea strategiei intreprinderii cu organizarea structurala impreuna cu cultura organizatiei avand scopul stabilirii nivelului eficientei manageriale si a procesului de schimbare care tre 545f57f buie realizat;

- asigurarea corelarii intereselor si controlului proceselor de obtinere a valorii adaugate.

Majoritatea germanilor sunt preocupati de mediul inconjurator. De aceea, importurile trebuie sa respecte reglementarile nationale in acest domeniu.

In ceea ce priveste uzantele in afaceri si cu atat mai mult obiceiurile individuale, in Germania exista deosebiri considerabile intre zonele din Nord si cele din Sud, precum si intre regiunile din Vest si Est.

Punctualitatea este porunca suprema, termenele si ordinea de zi fiind respectate in mod strict. In plus, respectarea stricta a formelor de politete inseamna respect fata de superiori, fata de titlurile profesionale si academice, indeosebi in sudul Germaniei (peste 40% din managerii celor mai mari 100 de intreprinderi germane au titlul de doctor).

Germanii, spre deosebire de sud-europeni sau latino-americani, sunt relativ rezervati, mai putin expresivi si nu-si manifesta sentimentele. Ei sunt mandri de faptul ca spun intotdeauna ceea ce gandesc, preferand un limbaj direct, deschis si explicit.

In cazul unor decizii importante, germanii au nevoie de timp pentru a le fundamenta bine si pentru a le pune de acord cu cei care au responsabilitatea finala. De aceea, germanii au nevoie de mai mult timp pentru a lua decizia, comparativ cu americanii, dar mai putin decat japonezii sau asiaticii.

Managerii germani in intreaga lor activitate pun accent pe calitate, pe promovarea unor procese creativ-inovative si pe reducerea considerabila a costurilor. Pentru corelarea strategiei, structurii si culturii organizatiei, managerii germani trebuie sa ia in considerare atat nevoia de a actiona flexibil, cat si cerinta salariatilor privind conditiile de munca.

Intensificarea competitiei atat pe piata interna cat si pe cea externa, dependenta Germaniei de export, au orientat managerii germani spre nevoia de a gasi noi forme de control, intrucat controlul ierarhic tipic german este insuficient de flexibil. Ca urmare, se manifesta tendinta la managerii germani spre folosirea autocontrolului, spre munca in grup, spre conducerea mai eficienta a schimbarilor. Caracteristicile tipice ale managerilor germani sunt:

a) Recrutarea managerilor se face din personalul functional al organizatiei;

b) Pregatirea managerilor urmareste a dezvolta modalitatea de gandire si actiune, a aptitudinilor si atitudinilor astfel incat sa rezolve orice situatie de criza, indiferent de nivelul ierarhic;

c) Sunt profesionisti in adevaratul sens al cuvantului, explicatia derivand din faptul ca in procesul de pregatire se pune accent pe cunostintele de specialitate si nu pe o pregatire cu caracter general;

d) Practica un management interactiv si in relatiile cu subordonatii, mizeaza pe sentimentul de incredere reciproca iar fata de  organizatie manifesta o totala loialitate;

e) Ca metoda, cea mai des intalnita este managementul bazat pe rezultate;

f) La elaborarea strategiilor pe termen lung sunt atrasi numerosi angajati; se face evaluarea costurilor viitoare dar si caracterizarea serviciilor si obligatiilor, urmarindu-se garantia succesului dar si stimularea creativitatii si performantelor individuale;

g) Dinamica modificarilor extrem de rapide din interiorul si din afara organizatiei, a favorizat in activitatiile productive promovarea a ceea ce numesc  germanii, specializarea flexibila.

Pregatirea managerilor in Germania este foarte diversificata intrucat exista mai multe posibilitati de a ocupa un post de manager la diferite nivele ierarhice ale managementului firmelor. Astfel un manager poate fi angajat intr-o intreprindere din Germania la mai multe niveluri, in functie de pregatirea de care dispune astfel:

- un prim nivel, la care intreprinderile angajeaza, are loc dupa terminarea unui invatamant general, care se incheie cu un certificat de sfarsit de studii. Pentru a ocupa insa un post de manager sunt necesare cateva stadii intermediare care trebuie parcurse, cum sunt: ucenic, muncitor calificat, maistru sau dupa preferinta se poate opta pentru o calificare comerciala;

- un al doilea nivel de angajare este dupa terminarea unei scoli intermediare, care se finalizeaza printr-o diploma de sfarsit de studii cu care isi gaseste mai usor un loc de munca si poate sa acceada mai repede intr-un sistem dual de munca si pregatire sau se poate urma o scoala tehnica;

- angajarea dupa terminarea liceului sau a unui scoli tehnice reprezinta un al treilea nivel de angajare, care confera dreptul de a se inscrie la o universitate sau la un institut politehnic. Multi dintre posesorii unei diplome de bacalaureat sau a unei diplome echivalente nu continua, sau cel putin, nu imediat, studiile, optand pentru un anumit tip de calificare inainte de a intra la universitate;

- al patrulea tip de incadrare corespunde unei diplome de studii politehnice, intr-o scoala de ingineri sau institut tehnic superior de stiinte sociale. Promovarea acestei forme de invatamat superior se explica prin multe motive printre care:

a) castigul de timp, datorita faptului ca durata acestor studii este de patru ani, in raport cu universitatea care dureaza mai mult, dar mai ales in cadrul cursurilor de "afaceri europene", care se intalnesc in cadrul institutelor politehnice (studiile sunt mai putin teoretice fiind indreptate catre realitatea practica);

b) cursurile pot raspunde unor nevoi locale, pentru tinerii care vor sa se califice in problemele specifice ale industriei sau comertului unei regiuni.

Principalele discipline din cadrul acestor institutii politehnice in ordinea lor de importanta sunt mecanica, economia sau gestiunea intreprinderii, studii sociale, administratie publica, arhitectura etc. Stagiile practice in cadrul acestor scoli sunt obligatorii pentru majoritatea cursurilor. In cadrul acestor institute se poate realiza si o pregatire in domeniul managementului pe o perioada de patru ani si sunt prevazute stagii in strainatate, mai ales in Franta si Marea Britanie. Absolventii acestor cursuri sunt foarte cautati de catre intreprinderi pentru a fi angajati.

Organizatiile promoveaza in cadrul acestora urmatoarele forme de pregatire si perfectionare (nu sunt cuprinsi si cei cu studii superioare):

a) IMM-urile organizeaza cursuri pentru initierea noilor angajati;

b) Organizatiile puternice isi permit organizarea de cursuri care urmaresc o pregatire completa;

c) Anual, atat managerii cat si angajatii sunt supusi unor teste de evaluare a performantelor.

Managerii germani sunt buni profesionisti, tehnicieni, perseverenti dar nu manifesta, spre deosebire de cei englezi, flexibilitate. Managerii germani isi pregatesc cu meticulozitate deciziile inainte de a actiona. In schimb sunt foarte tenaci.

Economia germana este structurata in asa fel, incat sa incurajeze formarea de capital, pentru ca firmele sa acumuleze - cel putin atunci cand afacerile merg bine - vaste rezerve de active ascunse. Cand afacerile merg prost, companiile pot apela discret la rezervele ascunse si rezultatul este cum nu se poate mai bun.