Dezvoltarea comunitatii locale - un fenomen complex

Dezvoltarea comunitatii locale - un fenomen complex

Conceptul de dezvoltare economica locala (DEL)

Inainte de a vedea ce reprezinta efectiv expresia dezvoltarea comunitatilor locale, consideram ca trebuie sa explicam ce inseamna termenii de comunitate si dezvoltare economica locala deoarece sunt termeni pe care-i vom folosi de aici incolo in lucrare.

In Dictionarul explicativ al limbii romane este trecut foarte pe scurt, termenul de comunitate ca fiind un grup de oameni cu interese, credinte sau norme de viata comune.

Dezvoltarea economica locala (DEL) este procesul prin care diferiti actori din sectorul public, mediul de afaceri si sectorul non-guvernamental colaboreaza pentru a crea conditii mai bune de crestere economica si pentru a genera noi locuri de munca.

Dezvoltarea economico-sociala locala este cea mai importanta etapa in dezvoltarea ulterioara a comunitatii locale respective, deoarece prin acest proces se stabileste sau se mentine o cultura antreprenoriala dinamica care duce la crearea de resurse materiale pentru comunitate si mediul de afaceri, cu scopul final de a imbunatati calitatea vietii intregii colectivitati locale. Deci, a face dezvoltare economica locala inseamna a ridica competitivitatea economica a unei comunitati locale in scopul imbunatatirii viitorului economic al acesteia.
In tara noastra conceptul de dezvoltare economica locala isi face simtita aparitia o data cu manifestarea fenomenelor de descrentralizare teritoriala si desconceptare a serviciilor publice.

Abordarea teoretica si practica a acestui concept rezida si din necesitatea integrarii tarii noastre in structurile europene, dar in primul rand din nevoia de dezvoltare a colectivitatilor teritoriale din Romania.

In opinia domnului Marius Profiroiu, unul dintre specialistii romani in managementul comunitatilor locale, conceptul de dezvoltare locala poate fi definit ca o strategie de interventie economica prin care reprezentantii locali ai sectorului privat, public sau social coopereaza la valorificarea resurselor umane, tehnice si financiare ale unei colectivitati, asociati in cadrul unei structuri sectoriale sau intersectoriale de activitate, privata sau publica, avand drept obiectiv principal crearea de noi locuri de munca.

Dezvoltarea economica locala este un proces participativ in cadrul caruia membrii comunitatii din toate sectoarele lucreaza impreuna pentru a stimula activitatea comerciala locala care sa conduca la dezvoltarea durabila economica a localitatii. Totodata DEL este si un mijloc de asistenta in crearea de noi locuri de munca si cresterea nivelului de trai al tuturor membrilor comunitatii.

Procesul DEL incurajeaza administratia publica locala, sectorul asociativ (ONG-urile) si sectorul privat (micii intreprinzatori sau micul business local) sa creeze un parteneriat si sa colaboreze in cautarea solutiilor pentru nevoile economice comune. Participantii locali ("actorii" dupa unii autori) trebuie sa utilizeze eficient oportunitatile de afaceri, resursele de munca, capital si alte resurse locale pentru atingerea scopurilor prioritare ale comunitatii locale respective, care vor duce la crearea de noi locuri de munca, mai decente, reducerea saraciei, stabilizarea situatiei economice a comunitatii, generarii taxelor locale pentru ridicarea calitatii serviciilor prestate si avand ca rezultat final ridicarea niv 151j96b elului de trai si deci al calitatii vietii.

A face dezvoltare economica locala inseamna si a ridica competitivitatea economica a unei arii locale in scopul imbunatatirii viitorului economic al acesteia. Dezvoltarea economiei locale si imbunatatirea competitivitatii sunt cruciale, deoarece succesul comunitatilor depinde de adaptarea lor la schimbarile care au loc in mediul extern.

Fiecare comunitate prezinta conditii locale unice care favorizeaza sau franeaza dezvoltarea economica. Aceste atribute locale stau la baza formularii strategiei de dezvoltare economica care este elaborata pentru a imbunatatii competivitatea locala. Pentru a crea competitivitate, fiecare comunitate trebuie sa stabileasca care sunt problemele actuale (punctele slabe), problemele potentiale (generate de amenintarile identificate care pot proveni din mediul extern), punctele de sprijin in abordarea viitorului (punctele tari) si conditiile favorabile ce merita a fi exploatate (oportunitatile).

Dezvoltarea economica locala poate fi realizata de catre firmele private care creaza resurse materiale in cadrul comunitatilor locale, dar agentii economici privati depind de conditiile favorabile de afaceri pentru a-si asigura prosperitatea. In acest sens, autoritatile locale au un rol esential in crearea mediului favorabil pentru succesul afacerilor. DEL se realizeaza prin intermediul parteneriatelor dintre autoritatile locale si actorii sectorului privat.

Procesul DEL a fost demarat in anii '70 cand autoritatile locale au observat ca o mare parte a capitalului circulant parasea jurisdictia lor. Aceasta insemna ca economiile lor si bazele de angajare urmau sa se diminueze. Prin examinarea atenta a bazei lor economice, prin intelegerea obstacolelor care stateau in calea cresterii economice si a investitiilor si prin planificarea strategica a proiectelor si programelor de inlaturare a obstacolelor si facilitare a investitiilor, autoritatile au reusit sa mareasca baza economica si sa creeze noi oportunitati de angajare. Astazi o comunitate locala se confrunta cu un numar mai mare de provocari decat in anii '70.

Astfel dezvoltarea economico-sociala a comunitatilor locale este afectata astazi de transformarile ce au loc atat pe plan international, national, regional si municipal.

La nivel international, globalizarea determina cresterea competitiei economice si politice pentru investitii, sporirea asistentei financiare, precum si atragerea si retentia afacerilor. Globalizarea ofera oportunitati pentru afacerile locale (dezvoltarea de noi piete) si determina provocari din partea competitorilor internationali ce acced pe pietele locale. Corporatiile multinationale din domeniile bancar si al serviciilor rivalizeaza la nivel global in cautarea siturilor cu costuri reduse, pentru productie si operatiuni manageriale. Industriile avansate din punct de vedere tehnologic necesita cunostinte de specialitate si infrastructura avansata. Conditiile locale determina avantajul unei comunitati, precum si abilitatea de a atrage si retine investitiile.

La nivel national, politicile macroeconomice si monetare afecteaza comunitatile locale. Reglementarile la nivel national, impozitele si alte structuri legale influenteaza climatul de afaceri local, care poate ajuta sau dauna obiectivelor dezvoltarii economice locale (ex. reglementari in telecomunicatii, standarde de mediu). La nivel global, multe dintre competentele guvernamentale au fost descentralizate, iar sectorul privat a fost liberalizat. Aceste schimbari au consecinte financiare si economice la nivel local. Comunitatile locale trebuie sa aiba in vedere amenintarile, dar si oportunitatile care decurg de aici.

La nivel regional, comunitatile din cadrul unei regiuni concureaza pentru atragerea investitiilor exterioare si locale. Exista, de asemenea, multe oportunitati pentru comunitati (rurale sau urbane) de a colabora pentru a sustine dezvoltarea lor economica. Astfel va creste competivitatea intregii economii regionale.

La nivel municipal, firmele aleg de obicei localizarea in zone urbane datorita aglomerarilor economice - beneficiile impartirii pietelor, infrastructurii, fortei de munca si a informatiilor cu alte firme. Avantajul cresterii economice in zonele urbane depinde de calitatea managementului urban si de politicile privind infrastructura. Alti factori ce afecteaza productivitatea muncii intr-o economie locala include constructia de locuinte, serviciile de sanatate, educatie si transport urban, precum si posibilitatea formarii si perfectionarii profesionale. Un alt aspect important este legat de formalitatile pe care firmele trebuie sa le indeplineasca pentru a se putea localiza pe teritoriul unei municipalitati. Este de preferat ca aceste proceduri sa se imbunatateasca. In aceste conditii, o colectivitate locala isi va imbunatatii rapid climatul de afaceri si astfel va ajunge cunoscuta ca avand o atitudine favorabila afacerilor.

Ce mai trebuie inteles atunci cand spunem DEL (dezvoltare economico-locala) este ca aceasta reprezinta in viziunea specialistilor urmatori:

"un proces de diversificare si de dezvoltare a activitatilor economice si sociale la nivelul unui teritoriu pornind de la mobilizarea si coordonarea resurselor si energiilor existente" (Goeffe, 1984

"o strategie eficace ce permite gasirea unor solutii la problemele grupurilor defavorizate, cat si ale colectivitatilor mai putin dezvoltate" (Swock si Mason, 1987)

trebuie sa vizeze:

a) dezvoltarea resurselor umane, fizice si financiare ale unei colectivitati

b) integrarea dezvoltarii economice si sociale la nivelul colectivitatii

c) ameliorarea mediului colectivitatii, a calitatii serviciilor si a capacitatii acesteia de a-si regla propriile probleme socio-economice

d) favorizarea unei dezvoltari durabile si acceptabile din punct de vedere social

e) posibilitatea colectivitatii de a beneficia de investitiile sociale

f) cresterea numarului de firme, care pot plati impozite locale si care raspund nevoilor colectivitatii

Dezvoltarea economica locala si evolutia ei in timp

Inainte de a examina cum se face DEL este esential a se examina evolutia acesteia. Evolutia DEL evidentiaza un numar de cai prin care aceasta se poate realiza, foarte importante pentru a se evita anumite greseli facute in trecut.

DEL in contextul mondial de dezvoltare

Dezvoltarea economica locala din America si din Europa tine seama de istoria si de traditiilor lor diferite. Astfel, in contextul american, "community development" desemneaza toate activitatile realizate de agenti economici si sociali ai unei colectivitati pentru satisfacerea nevoilor acestora, deci referinta la comunitate este destul de importanta.

In Europa, expresia "local development" este mai des intalnita. Initiativele locale reprezinta toate activitatile organizate de agentii locali (economici, sociali si culturali) pentru crearea de intreprinderi si deci, de noi locuri de munca. Tot in Europa se observa o crestere a parteneriatului intre firme, emergenta diversilor agenti economici, cautarea solutiilor alternative celor macroeconomice, alaturarea criteriilor sociale si culturale la cele de rationalitate economica.

In SUA si Canada se foloseste conceptul de "dezvoltare economica comunitara" pentru a indica un proces prin care o colectivitate, plecand de la activitatea liderilor, creeaza mai multe organizatii cu caracter social-economic cu urmatoarele obiective:

atragerea de capital la nivelul colectivitatii, in conditii acceptabile pentru aceasta (ceea ce, in mod normal, este atributia primariilor locale de la noi);

ameliorarea mediului extern, scoli, infrastructuri (modul in care sunt folositi banii publici de catre primariile locale din tara noastra);

cresterea posibilitatilor de creare de firme si de noi locuri de munca

incurajarea antreprenorilor (micilor intreprinzatori locali) la nivelul colectivitatilor.

Consiliul Economic al Canadei (1990) a scos in evidenta faptul ca activitatile din cadrul unei comunitati trebuie sa fie realizate de insasi populatia care beneficiaza de aceste ameliorari, deci nu este suficient ca statul sa vina in sprijinul comunitatilor locale, ci este nevoie ca si populatia indigena sa ia masuri de a-si stimula activitatile in vederea cresterii economico-sociale a comunitatii din care acesta face parte.

Practicile europene sunt bazate pe faptul ca agentii colectivitatii teritoriale (agentii colectivi) au dezvoltat o identitate regionala, folosind urmatoarele tipuri de interventii:

dezvoltarea comunitatii care se bazeaza in principal pe dimensiunea sociala a interventiilor si a rezultatelor obtinute

dezvoltarea locala de tip "liberal" care este preocupata in mod esential de dimensiunea economica

dezvoltarea locala de tip "progresist" care are la baza atat dimensiunea economica, cat si cea sociala a interventiilor

Pentru colectivitatile locale din Romania ar fi mai potrivita dezvoltarea locala de tip "progresist", deci imbinarea cat mai eficienta a elementelor socialului cu sfera economica, incercarea pe cat posibil a evitarii neglijarii unei sfere de dezvoltare in favoarea alteia.

Comunicarea colectivitatilor locale - un demers important in realizarea DEL

In vederea punerii in practica a unei DEL de tip "progresist" cat mai evoluate avem nevoie, asa cum am mai spus de imbinarea celor doua elemente - social-ul si economic-ul unei comunitati locale, acest lucru fiind posibil cu ajutorul unui flux informational eficient care se realizeaza prin intermediul comunicarii existente sau care trebuie sa existe in cadrul colectivitatilor locale.

In Romamia, problema comunicarii colectivitatilor teritoriale constituie o noutate, avand in vedere ca administratia publica locala organizata pe baza principiilor autonomiei si a descentralizarii serviciilor publice este consacrata recent prin Legea nr. 69/1991, republicata in 1996.

Pentru a intelege importanta conceperii si punerii in practica a unor politici de comunicare la nivel local, dar si pentru a cunoaste demersurile ce trebuie intreprinse pentru a avea o comunicare eficace, este necesara prezentarea evolutiei comunicarii publice teritoriale in cadrul unor state cu traditie in domeniul administratiei publice locale. In acest sens, consideram util modelul francez.

In Franta, se poate mentiona ca in prezent exista, potrivit Legii 82-213 din 2 martie 1982, trei tipuri de colectivitati teritoriale: comunele (urbane si rurale); departamentele (96 ca numar si similare judetelor din Romania) si regiunile (sunt alcatuite din doua sau mai multe departamente in functie de anumite interese economice comune). Colectivitatile teritoriale din Franta sunt persoane juridice de drept public, care sunt organizate si functioneaza in temeiul principiului liberei administrari. Potrivit acestui principiu colectivitatile teritoriale sunt gestionate de catre organe reprezentative desemnate de catre locuitorii acestora (consilii municipale si primari in cazul comunelor, consilii generale in cazul departamentelor, consilii regionale in cazul regiunilor).

Pe de alta parte, in Romania exista conform Legii nr. 141/2004 tot trei tipuri de colectivitati teritoriale: comune, orase/municipii si judete.

Comunicarea, ca fenomen social a luat nastere si s-a dezvoltat treptat in Franta in decursul ultimilor 50 de ani. Putin cunoscuta sub aceasta denumire, comunicarea se numeste , timp indelungat reclama (anii 50-60), apoi publicitate (anii '70). Valorificand fata de consumatori produsele comerciantilor, acest sector de activitate cunoaste o reala expansiune in anii '70. Incepand din acest moment publicitatea va servi, pe langa interesele comerciantilor, si pe cele ale institutiilor publice si ale oamenilor politici.

Institutiile administrative au fost astfel atente sa comunice atat in interior, cat si in exterior, recurgand la publicitate pentru a face mai bine cunoscute precum si pentru a-si justifica actiunile, administratia franceza fiind printre primele administratii europene care a trecut printr-un proces de transformare a unui limbaj traditional caracterizat prin monolog intr-un limbaj care se vrea optional, dar caracterizat prin dialog.

Totusi, actiunile de comunicare intreprinse de institutiile publice nu trebuie confundate cu tehnicile publicitare utilizate in sectorul comercial. Realizarile institutiilor administrative publice nu vor putea fi puse in valoare in acelasi fel in care este prezentat un produs comercial. In fapt, administratia publica, prin specificul sau, nu urmareste sa vanda un produs, sa obtina un profit, ci sa informeze despre existenta serviciilor publice puse la dispozitia cetateanului, sa suscite adeziunea elementului social cu privire la actiunile de interes general intreprinse.

Asadar, in cazul administratiei publice franceze, termenul de publicitate, care risca sa creeze o imagine deformata asupra acesteia, este substituit treptat prin cel de comunicare, eradicandu-se astfel orice tenta de ordin mercantil a mesajului administrativ.

Prin intermediul comunicarii, administratia urmareste sa atinga anumite finalitati:

identificarea care vine sa raspunda nevoii investitiilor publice de a-si asigura notorietatea si de a-si face cunoscute competentele

informarea care vine in intampinarea colectivitatilor locale pentru a face cunoscuta actiunea administrativa

realizarea unei educatii sociale corespunde, sub forma de sfaturi, recomandari, rolului din ce in ce mai important al institutiilor publice in cadrul vietii sociale.

luand astfel exemplul francez, putem afirma fara riscul de a gresi, ca in Romania, una dintre conditiile punerii in practica a politicilor de comunicare in cadrul colectivitatilor teritoriale are in vedere factorul politic. Prin aceasta intelegandu-se o forma mai noua de comunicare, deoarece unii dintre candidatii la functiile publice locale recurg la tehnici de comunicare politica in cadrul campaniei electorale, iar odata alesi, acestia constientizeaza importanta comunicarii si o introduc in cadrul colectivitatilor pe care le conduc.

Pe de alta parte, in Romania mai poate fi caracteristica si totodata benefica o politica de comunicare pe fondul dublului context favorabil al descentralizarii de dupa 1989, si implicit al dezvoltarii economice la nivel local (DEL) aplicarii legilor de descentralizare din acea perioada, prin schimbari importante; astfel colectivitatile teritoriale dobandesc prerogative in ceea ce priveste gestionarea problemelor de interes local. Tot pe aceasta baza apare si comunicarea care vine sa raspunda nevoilor institutiilor publice locale de a aduce la cunostinta publica sarcinile si atributiile proprii delimitandu-se astfel de celelalte institutii publice si afirmandu-si rolul specific.

Ca urmare a descentralizarii, colectivitatilor teritoriale le revine un rol important in ce priveste realizarea dezvoltarii economice la nivel local. In acest sens, colectivitatile teritoriale se afla in concurenta, comunicarea aparand ca un atu important in cadrul demersurilor realizate pentru obtinerea de resurse, atragerea investitorilor economici pe teritoriul colectivitatii, dinamizarea vietii la nivel local.

Anii '80 marcheaza trecerea de la informarea municipala la comunicarea municipala in Franta. In conditiile autonomiei acordate colectivitatilor teritoriale, alesii locali cauta, pe langa punerea la dispozitia populatiei a unor informatii de interes local, sa promoveze actiunile intreprinse de institutiile publice locale pe care le conduc. In vederea realizarii acestor obiective, peste 50 % dintre comunele cu o populatie cuprinsa intre 30.000 si 100.000 de locuitori infiinteaza servicii de comunicare. Astfel, buletinele institutionale, afisele, diversele brosuri contribuie la realizarea comunicarii cu cetatenii si tot in acest context se realizeaza promovarea comunitatilor locale prin faptul ca aceasta devanseaza treptat simpla difuzare a informatiilor de interes cetatenesc.

La ora actuala, in Franta sunt putine colectivitatile teritoriale care nu au conceput si nu au pus in practica o politica de comunicare. Totodata, Florin Coman-Kund remarca in cartea sa despre "Politica de comunicare externa a colectivitatilor locale" ca in Franta "colectivitatile teritoriale au constientizat la modul general importanta comunicarii pentru concretizarea politicilor publice locale, trecand la organizarea de servicii de comunicare dotate cu importante resurse umane si materiale, capabile sa realizeze actiuni de comunicare eficiente.

Totodata, comunicarea nu trebuie sau nu este un scop in sine, ci un instrument necesar pentru atingerea unor obiective diverse. In cadrul colectivitatilor teritoriale, comunicarea este instrumentul de care dispun politicile locale pentru a se face cunoscute.

Obiectivele comunicarii publice teritoriale se vor stabili prin raportare la proiectele politice a caror realizare este decisa de alesii locali:

consolidarea democratiei locale - prin permiterea exercitarii drepturilor si indeplinirea indatoririlor cetatenesti

explicarea importantei politicilor locale, precum si obtinerea adeziunii membrilor comunitatii cu privire la actiunile intreprinse de catre autoritatile publice locale

asigurarea pentru factorii de decizie a recunoasterii (a notorietatii) si a legitimitatii necesare exercitarii puterii la nivel local

mobilizarea membrilor colectivitatii transformandu-i in veritabili actori ai vietii locale

obiectivul economic prin actiunile de comunicare intreprinse se urmareste realizarea unei anumite notorietati a colectivitatii, construirea unei imagini pozitive si chiar "seducatoare" a acesteia de natura sa atraga intreprinderile si agentii economici, altfel spus pe cei care creeaza locuri de munca si care platesc diverse taxe locale.

De asemenea, prin punerea in valoare a frumusetilor naturale, a serviciilor oferite (hoteluri, pensiuni, restaurante, retele de transport, locuri pentru recreere prin munca sau prin sport s.a.) se are in vedere dezvoltarea turismului la nivel local, importanta sursa de venituri pentru colectivitatile locale.

In functie de obiectivele stabilite si avand in vedere sarcinile si prerogativele ce revin colectivitatilor locale, comunicarea publica locala imbraca diverse forme. Astfel, avem cateva dintre cele mai importante:

obligatia institutiilor publice de a pune la dispozitia cetatenilor informatiile de interes local

prezentarea si promovarea serviciilor publice oferite de colectivitatile locale

promovarea institutiilor publice locale si a colectivitatilor teritoriale.

La ora actuala, in Romania nu exista o reglementare amanuntita a obligatiei de informare a institutiilor publice locale. In cadrul legislatiei noastre se regasesc anumite prevederi cu caracter general care stabilesc caracterul public al sedintelor consiliilor locale si judetene si necesitatea prezentarii de catre primar sau presedintele consiliului judetean, anual sau ori de cate ori este nevoie, a unor rapoarte cu privire la starea economica si sociala a comunei (orasului) sau a judetului dupa caz.

Dezvoltarea locala - finantarea si agentii DEL

Finantarea DEL se face atat din impozitarea locala a firmelor, cat si din surse provenind din finantarea privata a DEL, aceste doua elemente fiind extrem de importante deoarece reprezinta principalele resurse de care poate dispune o colectivitate locala in demersul ei spre o dezvoltare socio-economica cat mai armonioasa.

a) Impozitarea locala a intreprinderilor - in tarile din Europa occidentala, resursele colectivitatilor locale provin in marea lor parte din impozite locale, platite in majoritate de catre intreprinderi. Astfel, intreprinderile beneficiaza de politici locale, finantand in mare masura cheltuielile locale. In practica, impozitarea locala a intreprinderilor poate fi considerata drept un element de politica atractiva, fie prin miza exoneratiilor de care intreprinderile pot beneficia, fie prin posibilitatea pe care o au colectivitatile locale de a-si fixa ele insasi nivelul de impozitare, acesta putand varia in mod considerabil de la o colectivitate la alta.

Impozitarea intreprinderilor, oricare ar fi nivelul administrativ luat in considerare, prezinta avantajul de a fi asezata asupra unei mase de contribuabili relativ putin numeroasa, de a fi facil de colectat permitand taxarea rentelor provenind din furnizarea serviciilor publice.

Insa fiscalitatea locala asupra intreprinderilor prezinta anumite specificitati in raport cu cea realizata la scara nationala, astfel:

la scara nationala, cat si la scara locala, impozitul serveste la colectarea resurselor necesare colectivitatii, dar poate sa faca acest lucru in functie de doua obiective, care sunt adesea incompatibile: astfel, impozitul poate fi privit ca un mod de finantare a serviciilor publice, fie ca un mijloc de a modifica repartitia veniturilor intre contribuabili. In primul caz, el este stabilit in functie de beneficiile obtinute de catre contribuabili, in cel de al doilea caz, in functie de capacitatea lor contributiva.

La scara locala, posibilitatea de a intreprinde politici redistributive este limitata prin mobilitatea de care dispun contribuabilii: o colectivitate care initiaza o politica redistributiva atrage indivizi saraci care beneficiaza de aceasta si in acelasi timp respinge pe cei bogati care o finanteaza. Ca urmare, impozitarea trebuie mai curand sa aiba la baza principiul beneficiilor percepute de catre contribuabili.

In tarile Europei Centrale si de Est, in schimb, si in particular in Romania, situatia se prezinta cu totul diferit. Deschiderea spre economia de piata a acestor tari a fost insotita de grave disfunctionalitati ale sistemelor fiscale existente.

Numai dupa cativa ani de la schimbarea regimului politic din tarile acestei regiuni, s-a trecut la adoptarea principiilor modelului occidentale al administratiei locale, bazat pe democratie politica si autonomie locala. Ca urmare, Cartea autonomiei locale adoptata de catre Consiliul Europei in 1985 a oferit o sinteza a acestui model care a inspirat constituantii si legislatorii din aceste tari.

Cu toate acestea, in nici una dintre aceste tari sistemul administratiei teritoriale nu pare inca a-si fi gasit punctul de echilibru. Dincolo de vitalitatea si principiile manifestate in cadrul comunelor din Romania, exista inca incertitudini in ce priveste competentele comunale si finantarea lor, in ce priveste nivelul intermediar al administratiei locale si rolul statului in administratia locala. Nivelul cheltuielilor publice locale ramane destul de scazut, si, ca urmare, finantarea de catre colectivitatile locale a politicilor de dezvoltare locala devine aproape imposibila.

Aceasta dezvoltare nu este insa posibila decat prin extinderea puterii fiscale a colectivitatilor locale, in prezent foarte scazuta. Acestui proces trebuie sa i se adauge creearea de noi forme si institutii de finantare private care sa contribuie la realizarea politicilor de dezvoltare locala.

Impozitarea locala a intreprinderilor poate fi privita ca o plata legitima a bunurilor publice locale de care acestea beneficiaza in activitatea lor si care determina reducerea costurilor unitare de productie.

Ca urmare, alocarea serviciilor facute fiind capitalizata in valoarea intreprinderii face ca impozitul local sa se aseze asupra rentei astfel construite.

Impozitarea in functie de beneficiile primite sau de pretul platit in contrapartida rentei obtinute de pe urma bunurilor publice locale sunt principii care ghideaza impozitarea locala, dar, in practica, acestea sunt urmate, numai in mod partial.

Existenta unor disparitati intre nivelurile de impozitare asupra intreprinderilor poate fi privita drept un rezultat normal al marjei de manevra acordat colectivitatilor locale in urma descentralizarii. Cu toate acestea insa, desi colectivitatile locale au puterea de a-si modifica rata de impozitare in anumite limite, aceasta posibilitate este restransa de catre importanta relativa a bazelor de impozitare de care acestea dispun.

In tarile europene, bazele de impozitare locala sunt stabilite de catre guvernul central, iar colectivitatile sunt cele care fixeaza rata de impozitare. Ele stabilesc in fiecare an rata principalelor impozite directe, respectand anumite reguli de plafon. Recurgerea la o variatie diferentiata a acestor rate permite cresterea sau diminuarea obligatiei fiscale a diferitelor categorii de contribuabili.

Nivelul local al ratelor de impozitare poate varia deci in functie de optiunile politice, insa el variaza in mare masura si in functie de eficacitatea gestiunii colectivitatilor locale sau de restrictiile bugetare la care acestea sunt supuse nu numai in ce priveste resursele, dar si in ceea ce priveste cheltuielile.

b) Finantarea privata a politicilor de dezvoltare locala. Dezvoltarea locala este strans legata de interventionismul colectivitatilor locale, ceea ce ne poate conduce la ideea ca ea trebuie sa se bazeze pe o finantare publica. Recurgerea la o finantare privata se realizeaza adesea numai atunci cand s-au epuizat modurile uzuale de finantare a cheltuielilor publice, adica in cazul unei lipse de resurse a colectivitatilor locale. Ea este limitata de regulile contabilitatii publice locale care prevad ca, pe de o parte, colectivitatile locale nu pot imprumuta decat pentru finantarea cheltuielilor de investitii - care fac parte din interventiile economice - si pe de alta parte, rambursarea datoriei este o cheltuiala obligatorie.

In tarile dezvoltate ale Europei de Vest au aparut noi forme de finantare privata a dezvoltarii locale, finantari bancare originale, precum Multi Option Financing Facilities - o modalitate financiara ce asociaza finantari pe termen scurt si pe termen lung, si care permite conducerea unei gestiuni de trezorerie adoptata cerintelor colectivitatilor locale.

Au aparut si anumite forme de creditare - leasing (de inchiriere) care se bazeaza pe relatia dintre furnizor, institutia de credit, care cumpara bunul si colectivitatea - care inchiriaza bunul de la institutia de credit. Totodata finantarea privata a dezvoltarii locale poate recurge si la incheierea anumitor contracte administrative, ca cesionarea.

Aceste transformari progresive ale finantarii politicilor locale reprezinta, in ultima instanta, redefinirea relatiilor dintre agentii publici si privati ai dezvoltarii locale.

c) Agentii dezvoltarii economice locale - acestia sunt urmatorii in conceptia specialistilor in administratie publica de la noi din tara ca Alina si Marius Profiroiu, Sorina Racoviceanu, Nicolae Taralunga si altii:

intreprinderile

colectivitatile locale

camerele de comert si industrie (CCI)

politicile locale ale statului - administratiile locale

cadrul european

agentiile de dezvoltare.

DEL plecand de la descentralizare si respectand limitele fixate de Uniunea Europeana presupune folosirea sinergica a agentilor sai pentru a se ajunge la strategii de dezvoltare economico-sociala cat mai eficiente, specifice fiecarei colectivitati locale in parte.

Elaborarea si implementarea strategiilor DEL

Practica indica faptul ca dezvoltarea economica locala trebuie sa inceapa intotdeauna cu formularea strategiei. O strategie pentru DEL este o componenta esentiala a procesului de planificare al oricarei comunitati locale. Ideal, o strategie pentru DEL ar trebuie sa fie o componenta a unui plan strategic amplu la nivelul comunitatii. Orizontul de timp pentru implementarea DEL este de cinci ani cu obiectivele asociate pe termen scurt, mediu si lung.

Procesul de planificare strategica pentru DEL cuprinde cinci etape:

DEL - Planificare Strategica in Cinci Etape

Etapa 1. Stabilirea echipei de management si crearea retelei de parteneriate

Etapa 2. Efectuarea evaluarii competitive

Etapa 3. Elaborarea strategiei DEL

Etapa 4. Implementarea strategiei DEL

Etapa 5. Evaluarea strategiei DEL

Etapa 1: Stabilirea echipei de management si crearea unei retele de parteneriate

Succesul dezvoltarii economice locale depinde de efortul colectiv al sectoarelor

public (guvernamental), de afaceri (privat) si non-guvernamental (ONG-uri, patronate, social, civic, religios). O comunitate incepe procesul de planificare strategica prin identificarea persoanelor, institutiilor publice, firmelor si industriilor, organizatiilor civice, organizatiilor profesionale private, institutiilor de scolarizare si alte grupuri cu interes vadit in economia locala.

Cunostintele si resursele pe care le aduce fiecare grup de interese in cadrul procesului reprezinta temelia procesului strategic. Stabilirea relatiilor de lucru si a structurilor care implica purtatorii de interese in proces trebuie sa duca la parteneriate benefice pe termen lung intre sectoarele public-privat-nonguvernamental.

Etapa 2: Efectuarea evaluarii competitive

Cunoasterea contextului economiei locale este esential pentru strategiile viitoare.

O evaluare competitiva va utiliza cunostintele cantitative si calitative ale economiei, capacitatile si alte resurse pentru a ajuta la identificarea directiei strategice pentru economia locala. Pe baza acestor informatii se vor stabili proiectele si programele care vor determina cresterea competitivitatii ariei locale. Analiza SWOT este instrumentul care poate fi utilizat pentru a fi analizate informatiile necesare in vederea dezvoltarii analizei competitive.

Analiza competitiva poate avea in vedere, de exemplu:

Puncte forte = bunurile locale - universitate, salarii competitive, forta de munca calificata, o retea de transporturi puternica, siguranta sociala sporita

Puncte slabe = obstacole in calea cresterii (problemele existente) - saracia, proceduri de reglementare complexe, infrastructura inadecvata, acces limitat la credite

Oportunitati = conditii exogene (externe) favorabile - schimbarile tehnologice dau nastere la noi avantaje competitive, noi conventii comerciale internationale, piete in expansiune

Amenintari = conditii exogene (externe) nefavorabile (posibile probleme) - inchiderea fabricilor, schimbari demografice

Evaluarea trebuie sa identifice resursele publice, private si non-guvernamentale, trebuie sa se colecteze si sa se analizeze calitativ si cantitativ informatiile si sa stabileasca sisteme de management pentru viitoare utilizari in monitorizare si evaluare.

Categorii importante de informatii

activitatile si tendintele economice

inventarierea afacerilor

tendintele demografice

infrastructura

resursele naturale

geografia locala

atributele comunitatii

cultura organizationala

leadership-ul local

capacitatea locala de dezvoltare si management

resursele umane si calificarea

disponibilitatea finantarilor

cercetarea si dezvoltarea locala

facilitatile de scolarizare

alte conditii locale ce afecteaza afacerile

Foarte importanta este si informatia comparativa despre resursele si activitatile comunitatilor invecinate sau ale altor competitori regionali, nationali sau internationali. evaluarea trebuie sa ia in considerare oportunitatile de dezvoltare economica in toate sectoarele importante.

Etapa 3: Elaborarea strategiei de DEL

Ca in planurile strategice comprehensive ale oraselor, intentia este de a obtine o abordare exhaustiva a DEL. Profesionistii din administratia locala si ceilalti actori implicati trebuie sa realizeze un echilibru intre dezvoltarea economica si necesitatile sociale si de mediu. Strategia DEL are un anumit numar de componente.

Elementele strategiei DEL

Viziunea - descrie consensul actorilor implicati cu privire la viitorul economic al comunitatii.

Scopurile - sunt bazate pe viziunea de ansamblu si stabilesc rezultatele dorite ale procesului de planificare economica.

Obiectivele - stabilesc standardele de performanta si evidentiaza directiile de dezvoltare. Rezultatele lor sunt masurabile in timp.

Programele - stabilesc actiunile care trebuie intreprinse pentru atingerea scopurilor realiste in dezvoltarea economica. Ele sunt masurabile in timp.

Proiectele si planurile de actiune - implementeaza componentele specifice ale programelor. Ele trebuie prioritizate si fundamentate pe costuri. De asemenea, sunt dependente de timp.

Etapa 4: Implementarea strategiei de DEL

Implementarea strategiei se realizeaza prin planurile de actiune elaborate pentru proiectele selectate si care au la baza consensul actorilor implicati. Planurile de actiune prezinta o ierarhie de sarcini, responsabili, calendare de executie realiste, stabilirea resurselor necesare, rezultate si impacturi asteptate, masuratori de performanta si sisteme pentru evaluarea progresului.

Dezvoltarea unei bune monitorizari si a tehnicilor de evaluare pentru strategiile de DEL exhaustive este importanta pentru cuantificarea rezultatelor, justificarea cheltuielilor, determinarea imbunatatirilor si ajustarilor necesare.

Etapa 5: Evaluarea strategiei de DEL

O evaluare a strategiei de dezvoltare economica survine cel putin anual. Aceasta revizuire trebuie sa utilizeze indicatorii de monitorizare si evaluare stabiliti pentru economia locala si pentru resursele disponibile. Revizuirea trebuie sa se refere nu numai la rezultate, ci si la procesul de implementare, nivelurile de participare, dinamica schimbarii conditiilor locale si schimbarile relatiilor economice (si politice) ale economiei locale in cadrul regiunii sau in cadrul pietelor nationale si internationale.

Optiunile de program ale DEL

O comunitate trebuie sa decida asupra programelor cheie care vor deveni centrul strategiei. Multe optiuni sunt utilizate de comunitati in prezent. Primele cinci sunt alegeri tipice, sustinute de alte cateva ce depind de circumstantele locale:

Incurajarea cresterii volumului afacerilor locale atat prin oferirea de consultanta si resurse pentru a determina cresterea afacerilor locale cu scopul de a retine si intari afacerile locale existente, cat si prin asigurarea unui climat favorabil afacerilor.

Incurajarea infiintarii de noi intreprinderi prin oferirea de consultanta, suport

tehnic, informatii si resurse.

Promovarea atragerii investitiilor din exterior prin atragerea intreprinderilor din

alte parti ale tarii sau din alte tari pentru a se localiza pe teritoriul respectivei comunitati. Aceasta optiune necesita o cantarire atenta a costurilor si beneficiilor. Poate fi riscanta si, pe cat posibil, trebuie sa formeze doar o parte dintr-o mai ampla strategie de DEL.

Investitii in infrastructura grea prin imbunatatirea mediului construit pentru firme si menaje, incluzand drumuri, servicii de transport, apa industriala si potabila, managementul deseurilor, sisteme de furnizare a energiei, sisteme de telecomunicatie, centre comerciale si industriale, si amenajari comunitare (de exemplu: parcuri, locuri de recreere).

Investitii in infrastructura usoara prin imbunatatirea mediului comercial pentru afaceri prin simplificarea reglementarilor, calificare profesionala si educatie in afaceri, cercetare si dezvoltare, servicii de consultanta de tip birou unic, interconectarea afacerilor, ghidare pentru utilizarea surselor de finantare si a celor de capital.

Dezvoltarea sectoriala are in vedere facilitarea legaturilor si interdependentelor dintre firme (incluzand furnizorii si cumparatorii) intr-o retea de productie (si vanzare) a produselor si serviciilor. Autoritatile locale pot colabora la nivel regional, facilitand interconectarea industriilor si actionand ca un catalizator si broker pentru a aduce participantii fata in fata.

Concentrarea pe arii, de exemplu regenerarea unui centru al orasului, a unei zone comerciale sau a unui cartier.

Concentrarea pe populatia saraca sau dezavantajata. Programe pentru asigurarea unor locuri de munca sau pentru recalificarea profesionala a unor categorii defavorizate ale populatiei.

Strategii de regenerare. Concentrarea asupra comunitatilor care au suferit de pe urma schimbarilor structurale cum ar fi pierderea unui angajator important (de exemplu: inchiderea minelor de carbuni ca singur angajator pentru orasele din Ukraina) sau arii lovite de dezastre (de exemplu: recuperarea ariilor din Mozambique, devastate de inundatii).

Institutionalizarea DEL

DEL implica toate departamentele municipalitatii, precum si alti actori implicati. Se recomanda atentie pentru a se asigura organizarea foarte buna a dezvoltarii economice. Prima sarcina este, de obicei, revizuirea sistemelor si procedurilor din primarie pentru a incuraja cresterea afacerilor si localizarea intreprinderilor pe teritoriul colectivitatii respective.

Cand comunitatile incep DEL, ele creeaza o echipa in cadrul administratiei locale. Echipa lucreaza cu ceilalti actori implicati pentru a dezvolta parteneriate public-private care pot oferi consultanta referitor la DEL. Cateodata, cand strategiile de DEL ajung incastrate in comunitati, nucleul parteneriatelor public-private poate fi constituit ca entitati autonome sau semi-autonome pentru implementarea strategiei. De obicei autoritatile locale conduc acest efort.

Practici adecvate pentru succesul strategiei

Practicile adecvate folosite in dezvoltarea economica locala necesita o abordare ajustata dupa conditiile locale. Practica arata ca pot fi urmate mai multe principii:

abordare exhaustiva incluzand probleme sociale, economice si de mediu

strategie elaborata cu atentie construita de catre partenerii relevanti si bazata pe o viziune impartasita de toti

o serie de initiative - pe termen scurt, mediu si lung - pentru a cataliza parteneriatele si a creste increderea actorilor implicati

autoritatile locale coordoneaza derularea strategiei

imbunatatirea managementului urban este esentiala pentru implementarea programului

strategia DEL trebuie sa apartina autoritatilor locale cu o puternica vointa politica de a o implementa

valoarea strategiei creste prin sustinerea politica, financiara, tehnica venita de la alte niveluri ale administratiei (Guvern).

Indicatori pentru masurarea progresului DEL

Eforturile de promovare a dezvoltarii economice ar trebui sa promoveze bunastarea comunitatii facand-o functionala si fezabila prin prisma a patru dimensiuni:

viabilitate = echitate sociala si calitatea mediului

competitivitate = productivitate si vitalitate economica

administratie si management de calitate = in cadrul si in afara primariei

solvabilitate = capacitatea colectivitatii de a face fata datoriilor scadente

Indicatorii ce masoara gradul de realizare a acestor rezultate trebuie stabiliti in cadrul

unei evaluari de baza si revizuiti cu regularitate printr-un regim formal de monitorizare si

evaluare.

Domeniile si indicatorii specifici de urmarit ar putea contine:

Viabilitate

- saracia

- servicii publice de baza

- standarde de mediu

- constructia de locuinte

- securitate si siguranta

- institutii de invatamant

Administratie si management

- autonomia administratiei locale

- eficienta conducerii

- coordonarea intre autoritatile administratiei

- eficienta structurala si a furnizarii serviciilor

- transparenta administratiei locale

Competitivitate

- structura economica si productivitatea

- mediu de afaceri prosper

- accesul la piete

- accesul la tehnologie moderna

- disponibilitatea creditelor de afaceri

- calitatea resurselor umane

Abilitate bancara

- eficienta managementului financiar al comunitatii

- credibilitatea autoritatilor locale

- stabilitatea fluxului fiscal inter-administratii

- atragerea investitiilor private locale si non-locale.

Observam deci complexitatea fenomenului D.E.L., si tragem concluzia ca rolul administratiei publice locale impreuna cu agentii privati locali este primordial in dezvoltarea, si nu in ultimul rand, in cresterea calitatii vietii din comunitatile locale romanesti.

BIBLIOGRAFIE

Alina Profiroiu, Sorina Racoviceanu si Nicolae Taralunga, "Dezvoltarea economica locala", Edit. Economica, Colectia de administratie publica, Bucuresti, 1999

Florin Coman-Kund, "Politica de comunicare externa a colectivitatilor locale", Edit. Economica, Colectia de administratie publica, Bucuresti, 2000

Francoise Dubois, "Les politiques de communication externe des collectivités territoriales. le cas de la Picardie", these pour le doctorat, Ed. l'Atelier national de reproduction des theses de l'Université de Lille III, Lille, 1994

Marius Profiroiu, "Managementul strategic al colectivitatilor locale", Edit. Economica, Bucuresti, 1999, Colectia de administratie publica

Maryse Souchard si Stephane Wahnich, "La communication politique locale, Collection "Que sais-je?", Ed. Presses Universitaires de France, Paris, 1995

Legea nr. 69/1991 privind administratia publica locala, publicata in M.O. nr. 238 din 28 noiembrie 1991, republicata in M.O. nr. 79 din 18 aprilie 1996, Legea nr. 215/23.04.2001, publicata in M.O. nr. 204/23.04.2001 abroga Legea nr. 69/1991 iar legea nr. 141/2004 modifica si completeaza Legea nr. 215/2001, aceasta fiind publicata in M.O. nr. 396/2004, site-uri de lucru privind legile administratiei publice locale fiind: www.cdep.ro/pls/legis/legis; www.apmbm.ro/Legislatie_mediu/acte/; www.cjbuzau.ro

"Dictionarul explicativ al limbii romane", Editia a II-a, Edit. Univers enciclopedic, Bucuresti, 1998

Revista de Administratie si management public, nr. 1/2003