Managementul public, necesitate si concept

MANAGEMENTUL PUBLIC, NECESITATE SI CONCEPT

Managementul public se dezvolta ca domeniu distinctiv al stiintei pornind de la elementele sale fundamentale . Acestea faciliteaza cunosterea , intelegerea si utilizarea corespunzatoare a abordarilor , instrumentelor , metodelor si tehnicilor de management public cu care opereaza functionarii din institutiile publice .

NECESITATEA CUNOASTERII MANAGEMENTULUI PUBLIC

Tranzitia spre economia de piata determina profunde mutatii in toate domeniile

vietii sociale , evident si in sectorul public . Prin continutul sau , managementul public reprezinta suportul teoretic si practice necesar implementarii schimbarilor in institutiile publice .

Procesul de restructurare a sectorului public , in general , si a sistemului administrativ , in special , necesita inalt profesionalism , respectiv functionari publici cu o pregatire corespunzatoare de specialitate in domeniul managementului public . Se contureaza din ce in ce mai mult tendinta de profesionalizare a functionarilor publici permanenti . Evident , aceasta mutatie semnificativa determina o foarte buna cunoastere a continutului managementului public .

Din pacate , in Romania procesul tranzitiei si restructurarea sistemului administrativ s-au prelungit , in principal , datorita practicarii unui management primar , empiric , nefundamentat din punct de vedere stiintific .

Efectele negative ale unei astfel de abordari s-au amplificat in timp , conducand astfel la aparitia unei crize manageriale de sistem care a cuprins , evident , si sectorul public .

Prin urmare , managementul public contribuie la formarea si perfectionarea pregatirii functionarilor publici permanenti si alesi care isi desfasoara activitatea in institutiile publice . Un management public performant presupune personal cu o foarte buna pregatire generala si o noua viziune asupra rolului institutiilor publice in societatea romaneasca .

Calitatea procesului de management si de executie din institutiile publice este influentata in mod direc 424d35e t de nivelul de pregatire generala si manageriala a functionarilor publici , iar managementul public contribuie decisiv la aceasta .

In conditiile accentuarii caracterului democratic al societatii noastre , exista o serie de argumente care explica necesitatea cunoasterii managementului public .

Cunoasterea managementului public ofera posibilitatea intelegerii particularitatilor care apar in acest domeniu distinct al stiintei . Elementele specifice influenteaza procesele de management , de executie si de urmarire a deciziilor administrative .

Cunoasterea managementului public permite , de asemenea , identificarea si analiza structurilor din institutiile publice , a relatiilor care exista intre componentele acestora , a rolului fiecarei unitati in cadrul sistemului , a sarcinilor , competentelor si responsabilitatilor care revin managerilor publici .

Managementul public , prin continutul sau , defineste principiile si regulile de organizare a sistemului informational in institutiile publice , particularitatile procesului de culegere , inregistrare , stocare , transmitere si prelucrare a informatiilor care circula in cadrul sistemului de management al institutiilor administrative .

De asemenea , mangementul public ofera posibilitatea cunoasterii principalelor metode si tehnici de management folosite pe parcursul derularii activitatii in institutiile publice .

Managementul resurselor umane , in sectorul public , reprezinta o alta dimensiune importanta a managementului public . In acest sens , se acorda atentie proceselor de selectie , promovare si motivare a personalului din institutiile publice .

Prin urmare , managementul public ofera concepte , principii , metode si tehnici pentru intelegerea si perfectionarea continua a proceselor de management si de executie din institutiile publice si a stilului de management al functionarilor publici permanenti si / sau alesi din sectorul public .

Introducerea acestei discipline in institutiile de invatamant superior economic , consideram ca este un important pas inainte in ceea ce priveste recunoasterea rolului managementului public in procesul de democratizare a societatii romanesti . Apare , astfel , evident rolul formator al invatamantului fata de managementul public .

CONCEPTUL DE MANAGEMENT PUBLIC .

Intr-o societate moderna , democratica , activitatea statala este complexa si diversificata . Intre domeniile importante mentionam : administrative , juridic , cultural , ocrotirea sanatatii , invatamant , sport , precum si alte domenii . Toate acestea reprezinta parti ale managementului public , care are ca obiectiv fundamentala satisfacerea intereselor sociale , generale .

In literatura de specialitate , in mod frecvent intalnim notiuni ca : administratie , administratie de stat , activitate executiva , autoritate executiva , autoritate administrativa si mai putin management public .

Astfel , unii autori precizeaza ca termenul administratie desemneaza o activitate a unei persoane , care ajuta la realizarea unui obiectiv si deriva din cuvantul din limba latina "magister" , semnificand stapanul caruia i se subordoneaza servitorul .

Alti specialisti considera ca administratia locala , in baza principiului ca autonomiei locale , este , in esenta , administratie publica si nu administratie de stat . Faptul ca unele autoritati administrative , prin care se realizeaza autonomia locala au si atributii de administratie de stat nu inseamna ca toata activitatea lor este statala .

Astfel , instituirea autonomiei locale ar fi o pura fictiune .

Utilizand notiunea de administratie de stat , alti autori sustin ca prin aceasta se intelege un sistem de institutii ale statului sau "o anumita forma fundamentala de activitate administrative " ; iar notiunile de "activitate executive " , respectiv " institutii executive " , desi termenii " administrativ " si "executiv " sunt folositi alternativ , uneori chiar cu sens identic .

Exista si grupuri de specialisti care fac o distinctie neta intre " administratie de stat " si "activitate executiva " . Ei definesc administratia de stat ca fiind " activitatea care se desfasoara pentru indeplinirea in mod practic si concret a functiilor statului si a sarcinilor organismelor administratie de stat ", iar activitatea executive ca fiind o parte a sistemului administrative .

Autoritatea administrativa , sustin specialistii francezi , este reprezentata de o persoana sau de un grup de persoane , functionary publici care au competente precizate de lege pentru a actiona in sensul aplicarii continutului legilor publice .

In cadrul managementului public , sistemul administrative este abordat din punct de vedere juridic .Principalele componente ale acestuia sunt urmatoarele autoritati publice : Parlamentul , Presedintele Romaniei , Guvernul Romaniei , ministerele si alte institutii subordinate direct Guvernului , organisme centrale de specialitate autonome , institutii subordinate ministerelor , Prefectul , institutii locale de specialitate subordinate ministerelor si conduse de prefect , institutii autonome locale : consiliul judetean , consiliul local , primarul si institutiile subordinate acestora . Unii specialisti considera ca aceasta este o abordare formal organica , dar ca exista si o a doua acceptiune , in sens material functional . Astfel , administratia publica evoca acte juridice si operatiuni materiale prin care se executa legea , fie prin emiterea de norme subsecvente , fie prin organizarea sau , dupa caz , prestarea directa de servicii publice .

Unii specialistii pun semnul identitatii intre administratia publica si managementul public , desi intre cele doua domenii distincte exista doar stranse interdependente .

Intr-o recenta colectie de eseuri Hyde si Shafritz incearca sa ofere o definitie a managementului public . Ei considera ca managementul public stuiaza o larga problematica integrate in domeniul administratiei publice . In plus , este partea din administratia publica care cerceteaza , dincolo de arta , stiinta aplicarii metodologiei pentru realizarea programului de adminisratie publica prin organizare-restructurare pentru schimbarea in politica si planificare , in lalocarea resurselor functie de buget , in managementul financiar , al resurselor umane si in programul de evaluare si control.

Autorii acestor opinii abordeaza managementul public , ca domeniu , iar functionarul public , ca practicant . Totodata managementu public vizeaza si metodele ,tehnicile manageriale , abilitatea si priceperea cu care acestea sunt folosite pentru a transpune ideile si politica in programe de actiune.

Overman , sustinea , in 1984 , ca managementul pubic se diferentieaza de administratia publica , intrucat :

trateaza problematica exercitarii functiilor managementului adaptate la specificul sectorului public;

urmareste orientarea activitatii desfasurate in sectorul public , pe criterii de eficienta ;

abordeaza , cu precadere, nivelul de mijloc al structurii sistemului administrative;

are tendinta de a generalize problematica ampla a managementului in sectorul public;

se afla in legatura strinsa cu managementul traditional ca sttnta si cu alte domenii distincte : stiinta politica , sociologia .

Prin urmare , managementul public nu numai ca abordeaza aspecte ca : sistemul de management in institutiile publice , resursele umane , eficienta , pe care administratia publica le mentioneza ca parti ale aceluiasi intreg , dar analizeaza modul de exercitare a functiilor de management , intr-un context bine definit de administratia publica.

Managementul public reprezinta ansamblul proceselor si relatiilor de management , bine determinate , existente intre componente ale sistemului administrative , prin care , in regim de putere publica se aduc la indeplinire legile si / sau se planifica , organizeaza ,

coordoneaza , gestioneaza si controleza activitatile implicate in realizarea serviciilor care satisfac interesul public.

Din definitie desprindem urmatoarele caracteristici :

• managementul public reuneste un ansamblu de procese si relatii de

management , care apar intre componentele sistemului administrativ ;

• obiectivul managementului public este satisfacerea interesului public, prin crearea unui cadru institutional corespunzator , care asa permita aplicarea actelor normative . ceea ce inseamna si adoptarea de acte normative cu forta jurudica interioara , legi sau . dupa caz , decrete , hotariri , regulamente de organizare sau realizare efectiva a serviciilor publice ;
• procesele desfasurate in sectorul public sunt atat procese de management , cat si de executie;
• relatiile de management din institutiile publice reprezinta raporturile care apar in sistemul administrativ . In administratia de stat , acestea se realizeaza in regim de putere publica , adica prin intermediul prerogativelor , acordate de constitutie si actele norm,ative , care fac sa prevaleze interesul public general atunci cand acesta este in conflict cu interesul particular.

Managementul public nu se poate restrange la studiul managementului doar la nivel executiv , pentru simplul motiv ca "fenomenul executiv " a devenit altul . In prezent, tinandu-se seama de noile realitati constitutionale , aceasta notiune se foloseste pentru a definii activitatea publica , care nu este nici de legiferare , nici de justitie si este realizata de autoritati cu caracter constitutional , care impulsioneaza administratia publica formand conducerea acesteia .

Administratia publica nu mai este o forma de realizare a puterii de stat sau o forma fundamentala de activitate a statului , pentru ca in sistemul democratic al Constitutiei Romaniei din 1991 , ca de altfel si in sistemul tuturor constitutiilor democratice , atat statul , cat si organizatiile administrative teritoriale sunt persoane morale de drept public , conduse dupa principiile generale ale managementului public .

Prin urmare , managementul public este o disciplina specializata care are ca obiect cunoasterea proceselor si relatiilor de management din administratia publica in toata complexitatea lor in vederea formularii de principii si legitati pentru perfectionarea permanenta a organizarii si functionarii structurilor administrative , in

functie de valorile puterii politice , de necesitatiile vietii economico-sociale , de gradul

de inzestrare tehnica , de nivelul general de cultura si civilizatie , cu scopul realizarii unor servicii publice eficiente , corespunzatoare nevoii sociale generale si satisfacerii interesului public .

CARACTERISTICI ALE MANAGEMENTULUI PUBLIC .

Multidimensionalitatea managementului public atrage , in mod evident , o serie de caracteristici , care contribuie la o buna intelegere a continutului acestuia :

Caracterul integrator . Managementul public studiaza procesele si relatiile de management din administratia publica , cu scopul fundamentarii solutiilor de perfectionare si rationalizare a sistemului administrative .

Managementul public studiaza , in esenta , modul de conducere a institutiilor publice dintr-o societate , in sensul larg al termenului , integrand elemente din toate domeniile vietii sociale : invatamant , administratie , asistenta sociala , precum si alte domenii .

Caracterul politic . Managementul public este un domeniu al stiintei influentat de factorul politic . Acest aspect este evident , deoarece nu pot fi indiferente scopurile urmarite de reprezentantii administratiei publice in state cu regimuri politice diferite . Fata de institutiile administratiei publice bazate pe principii diferite , nu se pot , obiectiv vorbind , folosi metode de cercetare identice , afirma Starosciak . De altfel , trasatura dominanta a managementului public este caracterul sau politic . Managementul in administratia de stat urmareste , in esenta , intre altele , formularea deciziilor de guvernare , care , mai departe , se transmit sub forma de impulsuri ale sefului executivului in sistemul administratiei publice.

La nivelurile inferioare ale structurii administrative , influenta politicului este la fel de importanta , intrucat executarea deciziilor administrative fundamentate pe nivelurile ierarhice superioare se face de catre functionarii publici reprezentantii ai puterii politice . Prin urmare , functionarii publici actioneaza pentru a descoperii si a aplica variante de decizii administrative tinand permanent seama de orientarea lor politica si de programul de guvernare al formatiunilor politice carora le apartin .

EVOLUTIA MANAGEMENTULUI PUBLIC PE PLAN MONDIAL  SI IN ROMANIA .

Managementul public , ca stiinta , s-a constituit in decursul timpului datorita preocuparilor continue ale specialistiilor pentru perfectionarea activitatii in domeniul administratiei publice .

Inceputurile stiintei administratiei se afla undeva in secolul al XVII -lea . Germenii viitoarei stiinte a managementului public au aparurt in Germania si Austria tari in care au fost organizate cursuri de stiinte camerale , respective de administrarea finantelor publice . Ulterior , cercetarile au cuprins intreaga administratie de stat .

Datorita activitatii cameralistilor , in secolul al XIX - lea in Austro-Ungaria a fost creat un aparat administrativ bine organizat . Dintre cameralisti s-au remarcat Lorenz von Stein , profesor la universitatile din Kiev si Viena -1845-1885- si L. Gumplovitz , professor la Universitatea din Granz -1838-1909- .

In Franta , stiinta managementului public a inceput sa se contureze ca urmare a activitatii lui Charles -Jean Bonnin . Acesta este autorul lucrarii " Principes d'administration public ", scrisa in 1812 si este considerat parintele stiintei administratiei

Contributii semnificative a avut si Alecandre-Francois Vivien . Personalitatea stiintifica a acestuia a determinat infiintarea la Paris in anul 1848 , a unei Scoli de Administratie .

Ulterior , stiinta admnistratiei cunoaste o tot mai puternica dezvoltare .

De remarcat faptul ca si in Romania problematica stiintei administrative si a managementului public implicit a constituit obiect de reflexie si cercetare pentru o serie de reputati specialisti .

Astfel , Constantin Dissescu , profesor la Facultatea de Drept di Bucuresti , considera stiinta administratiei ca fiind distincta de dreptul administrativ , ea avand menirea de a formula principii care sa guverneze gestiunea afacerilor publice sis a asigure cunostiintelor necesare unui bun manager in administratie .

Constantin Dissescu caracteriza stiinta administratiei ca o stiinta pluridisciplinara. Alti specialisti au considerat ca stiinta administratiei si implicit

managementul public ar fi o stiinta politica sau o stiinta sociala , care cerceteaza interventia sociala a statului , ori o stiinta cu caracter economic privind gospodarirea bunurilor pentru realizarea scopurilor statului .

De asemenea , in decursul timpului , au existat alti specialisti care au afirmat ca stiinta administratiei ar avea un caracter tehnic , prin ea urmarindu-se sa se gaseasca solutii pentru organizarea rationala a muncii sau obtinerea unei eficiente maxime prin perfectionarea organizarii administratiei publice .

Potrivit unei alte opinii , stiinta managementului public ar fi o stiinta a managementului care formuleaza principii pentru conducerea organizatiilor publice , care ar putea fi organizate si in administratia de stat . In conceptia lui Fayon , considerat creatorul doctrinei administrative , a administra inseamna a prevedea , a organiza , a comanda , a coordona si a controla . Termenul de management public a fost folosit inca din anii Noul Management Public ( NPM ) se refera la o doctrina care a aparut recent si este considerat unul dintre cele mai puternice curente internationale . In Marea Britanie , ca si in majoritatea tarilor vest-europene , NPM este abordat ca o cale de dezvoltare a sferei administrative , care patrunde tot mai adanc in domeniul organizarii publice .

Acceptarea NPM -ului este asemanata cu ridicarea neoliberalismului cu variantele sale politice ca : " Reaganism " si "Thatcherism" .

Hood , in 1991 , considera ca la originea NPM-ului se afla unirea a doua curente de idei si anume : " Noua economie institutionala " si " Managerialismul " . Cel dintai curent s-a constituit pe teoria publica , teoria costurilor si teoria factoriala , iar al doilea curent s-a bazat pe managementul stiintific si orientarile acestuia .

NPM poate fi abordat si ca o versiune radicala a noii administratii publice . Ideea a fost sustinuta si la conferinta de la Minnowbrook , in 1968 . Echitatea sociala , drepturile minoritatilor si alte asemenea probleme au fost deplasate din centrul atentiei , iar in locul lor s-a introdus competitia si piata . In ambele curente , functionarii publici cu functii de conducere sunt abordati ca agenti activi ai politicii de dezvoltare , sin u doar ca persoane care participa la implementarea acestora .

Mai mult decat atat , descentralizarea , fundamentarea proiectelor , contractelor , pregatirea personalului , imbunatatirea organizarii , atitudinea fata de clientul - cetatean , sunt fundamentele noii orientari a managementului public .

Dupa Dunsire (1994 intr-o societate democratica cetatenii au dreptul sa participe la planificarea , implementarea , evaluarea si reforma serviciilor publice . Prin urmare , acestia pot fi implicati direct in procesele de management si de executie din sectorul public .

Desi in Romania conceptul de management public a fost introdus dupa anul 1990, devine din ce in ce mai evidenta necesitatea dezvoltarii cercetarilor pentru demonstrarea faptului ca managementul public este un domeniu distinct , care se delimiteaza clar de alte domenii , respectiv administratie publica , drept administrativ .