Principiile managementului public

PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI PUBLIC

Principiile managementului public reprezinta fundamentul teoretic, ansamblul legilor si notiunilor care stau la baza fenomenelor si proceselor din administratia publica. Ele sunt teze fundamentale, calauzitoa 313f59d re, in abordarea, explicarea si solutionarea problemelor manageriale. Ele asigura cadrul general pentru desfasurarea normala a activitatilor administrative. Un principiu nu este aplicabil in orice conditii si in orice timp; el necesita o anumita elasticitate in posibilitatea de aplicare. Aceasta elasticitate cere din partea functionarilor publici o anumita arta, inteligenta, experienta, hotarare etc.

a. Principiul conducerii unitare. Administratia publica reuneste activitati de o complexitate sporita. Specificul managementului public este exprimat de necesitatea conducerii unui vast aparat administrativ capabil sa realizeze obiectivele administratiei.

Principiul stabileste subordonarea ierarhica, din treapta in treapta, incepand cu Parlamentul Romaniei, ca institutie suprema si continuand apoi cu celelalte institutii ale administratiei publice centrale si locale. In acest fel se asigura o claritate a obiectivelor de realizat, cat si modalitatea de asumare corecta a realitatii.

Aplicarea principiului are avantajul cunoasterii de ansamblu a diferitelor procese si activitati, a corelatiilor necesare intre acestea, precum si capacitatea de a corecta la timp abaterile aparute.

b. Principiul conducerii autonome. In aceasta formulare principiul se pare ca-l exclude pe cel de mai sus. In realitate, aceste principii se interconditioneaza reciproc. Daca principiul conducerii unitare asigura coeziunea intregului, a administratiei publice atunci conducerea autonoma realizeaza adaptabilitatea partilor la particularitatile momentului si timpului.

Prin autonomia corect inteleasa se stimuleaza initiativa manageriala a functionarilor publici, se intareste responsabilitatea acestora fata de actele administrative initiate si executate. Daca nu s-ar manifesta un asemenea principiu si intreaga activitate administrativa s-ar desfasura doar pe baza celui de mai sus, ar aparea fenomene negative, cu consecinte dramatice cum ar fi: birocratia, conceptia, lipsa de initiativa, lipsa de operativitate etc.

c. Principiul adaptarii (al flexibilitatii). Adaptarea rapida a structurilor organizationale administrative la schimbarile si transformarile sociale constituie o cerinta esentiala. Viata sociala, ca orice proces sau fenomen, este supusa unor evolutii permanente.

Aceste transformari ale societatii presupun din partea functionarilor institutiilor administrative capacitatea de adaptabilitate, cunoastere exacta a situatiilor concrete si raspunsuri pe masura desfasurarii evenimentelor.

d. Principiul actiunii. Corp intermediar creat pentru actiune, administratia pastreaza o parte din putere, care ii este proprie.

Administratia, instrumentul Statului, poseda totdeauna puteri de care nu dispun particularii: puterea de rechizitie asupra oamenilor si lucrurilor, puterea de a percepe impozite, de a utiliza oamenii pentru serviciul militar, de a lua bunuri imobiliare prin procedura de expropriere.

Astfel de puteri sunt adesea stabilite prin lege, amploarea lor variaza, rigoarea controlului este diferita. Insa administratia pastreaza totdeauna o marja de libertate, ea are aprecierea oportunitatii, ea trebuie sa se conformeze legii, dar ii apartine si aprecierea daca, in circumstantele care se prezinta, ea trebuie sa actioneze sau sa se abtina.

Ori de cate ori nu are prescriptii imperative si ori de cate ori survin evenimente exceptionale, posibilitatile sale se largesc. Administratia este puternica prin utilitatea si cunostintele sale.

e. Principiul ierarhiei si ordinii. Administratia este ierarhizata, adica divizata pe verticala si in transe orizontale, in grade sau etaje; organul situat la unul din aceste etaje exercita o autoritate asupra organelor situate la etajele inferioare si este, la randul sau, supus autoritatii organului superior, daca acesta exista.

Ierarhia administrativa, care imita ierarhia militara, este un procedeu pentru a asigura coeziunea si disciplina administratiei; ea permite guvernului sa tina administratia in mana iar in interiorul administratiei insasi, ea faciliteaza transmiterea ordinelor prin relee succesive, repartizarea responsabilitatilor si supravegherea executarii.

In acest cadru ierarhic se exercita puterea de comandament, de control si disciplina. Aceste puteri derivate din ierarhie se manifesta mai energic asupra functionarilor numiti.

f. Principiul restructurarii. De peste o jumatate de secol, in toate tarile lumii, administratia se dezvolta, se extinde, se restructureaza. Pretutindeni serviciile publice au crescut in numar si in volum. Vechile servicii publice se largesc, se amplifica, iar in functie de varietatea, complexitatea si dificultatea problemelor de rezolvat sunt determinate dimensiunea si structura aparatului administrativ.

Principiul urmareste evitarea supradimensionarii, fapt ce genereaza paralelisme in activitate si cheltuieli suplimentare, dar in acelasi timp si subdimensionarea, ceea ce inseamna consecinte negative in calitatea serviciilor publice oferite.