Scolile manageriale

SCOLILE MANAGERIALE

-scoala traditionala clasica sau empirica

-scoala comportamentului social

-scoala sistematica

-scoala operationala

Scoala si curentele de management au cunoscut o evolu'ie dinamic[ determinat[ de rolul managementului in dezvoltarea societatii si ob tinerea performantelor individuale, de aspectele economice, sociale si poloitice, tehnologice ;i ecologice, identificate la nivelul societatii, de deyvoltarea unei culturi manageriale si deyvoltarea unor dimensiuni: autonomia, initia 949i87j tiva, creativitatea ;i responsabilitatea sociala. Integrarea organizatiei in mediul international a determinat aparitia unor noi dimensiuni ale teoriei managementului, aceasta fiind cunoscuta ca teoria moderna a managementului.

Tendintele evolutiei managementului modern in perioada actuala au la baza existenta unor factori de influenta, cum sunt: complexitatea mare si aria de cuprindere a problemalticii organizarii si conducerii organizatiilor, interdependentele de toate tipurile in cadrul nprocesului de conducere, schimbafea echilibrului spre intensiv, spre calitatea actului de conducere si recunoasterea managementului ca singurul factor de crestere a eficientei.

Tendintele majore identificate la nivelul organizatiei sunt dovedite ca fiind: descentralizarea economica si centralizarea actului de conducere, reducerea dimensiunii si asocierea organizatiei cu identificarea unei institutii publice, internationalizarea care are in vedere in primul rand promovarea interesului national si promovarea tehnologiei moderne cu scopul simplificarii dotarilor.

Transformarile importante pe care le-am inregistrat in domeniul de organizare si conducere a sectorului public se regasesc, pe de o parte, in promovarea managementului unipersonal, iar pe de alta parte, in promovarea managementului participativ .

A doua transformare importanta este aceea prin care managementul practicat in institutiile sectorului public este un management previyional.

A treia, este aceea a amplificarii dimensiunii creativ-inovative in procesul de organizare si conducere.

Funtiile procesului de conducere

Procesul de conducere este definit prin functiile sale: functia de previziune, de organizare, de antrenare-declansare a actiunii, de coordonare si functia de control-reglare.

Procesul de conducere are o componenta psiho-sociala, determinata de starea de spirit a echipei manageriale si organizatiei in care se exercita procesul de conducere, iar, pe de alta parte, este definita de factorii pozitivi si negativi care influenteaza actul decizional.

Trasaturile procesului managerial le identificam prin dinamismul si capacitatea de adaptare la schimbare a procesului de conducere.

Dinamismul si schimbarea modului in care actul decizional este realizat de echipa manageriala caracterizeaza o alta trasatura si anume aceea de continuitate.

O alta trasatura a procesului de conducere este identificata prin aspectul de continuitate si stabilitate, stabilitate determinata de pastrarea bazei structurale si adaptarea la provocarile interioare organizationale.

Consecventa este o alta trasatura a procesului de conducere, identificata prin lipsa rigiditatii in structura de organizare si conducere si este raportata la obiectivele organizatiei.

Ultima trasatura se regaseste in ciclicitate - noi stari ale sistemului managerial, determinate pentru anumite perioade de timp ale organizatiilor publice.

Procesul de conducere il identificam prin: existenta sa la nivelul unei organizatii, supus unei schimbari permanente, raspunzand provocarilor de mediu intern si extern, asigurand stabilitatea pentru structurile de baza, continuitatea pentru elementele proprii organizatiei, identificat prin consecventa realizarii obiectivelor si incadrat intr-un proces ciclic, propriu oricarui fenomen.

Cele 5 functii ale procesului de conducere sunt specifice acestuia, au un caracter general, au un continut propriu si forme de manifestare diferite, identificate la diferite niveluri ierarhice specifice activitatii indivizilor si caracteristic domeniului in care se afla organizatia.

Funtiile procesului de conducere se manifesta in pondere diferita, in raport de nivelul ierarhic si de gradul de autonomie promovat in interiorul administratiei publice.

Funtiile procesului de conducere sunt interpretate intr-o conceptie de sistem, aceasta evidentiind caracterul de interdependenta relationala.

Fazele procesului de management sunt faza previzionala, faza de operationalizare si faza finala, care este faza de comunicare si interpretare a rezultatelor.

Procesul de conducere promoveaza un sistem relational.

Acesta este determinat de sistemul social-economic in care organizatia exista, de rolul proprietatii, de tipul de societate, de oameni, de dotare si de particularitatile organizatiei respective. Componenta umana o identificam prin manifestarea unei personalitati a grupului, prin promovarea unui climat pozitiv de munca si prin existenta raporturilor umane in procesul de executie si conducere.

Funtia de previziune

-reprezentata de ansamblul de procedee prin care conducerea unei organizatii ia in considerare viitorul si descopera diferite posibilitati de actionare, in vederea realizarii obiectivelor sale.

-este realizata prin urmatoarele activitati:

1.determinarea directiilor de evolutie viitoare proprii organizatiei publice

2.stabilirea obiectivelor

3.precizarea ansamblului de intentii si a cailor de urmat de catre organizatii pentru realizarea obiectivelor

4.determinarea concreta si programarea actiunilor, evidentiind prioritatea, durata actiunilor si influenta acestora

5.stabilirea resurselor necesare si a modului de utilizare cu scopul realizarii obiectivelor organizatiei publice.

Organizarea reprezinta suma activitatilor intreprinse in vederea realizarii cu maxima eficienta a obiectivelor organizatiei si punerea in valoare a utilizarii tuturor mijloacelor de care dispune organizatia la un moment dat.

Organizarea se realizeaza prin urmatoarele activitati:

-analiza obiectivelor

-studiul critic al situatiei existente

-proiectarea situatiei imbunantite

-pregatirea conditiilor de aplicare

-aplicarea sistemului imbunatatit

-urmarirea functionarii noului sistem

-intretinerea acestuia.

Functia de coordonare reprezinta procesul prin care un conducator creeaza si mentine armonia intre activitati, oameni, compartimente de munca pe care le conduce, in conditiile unui mediu in schimbare, pentru a realiza obiectivele.

Activitatile prin care se realizeaza functia de coordonare sunt urmatoarele: determinarea riguroasa a structurii, a relatiilor, a comunicarii, stabilirea sistemului de comunicatii, determinarea standardelor de performanta si precizarea modalitatilor de compensare a perturbarilor.

Functia de antrenare-declansare a actiunilor reprezinta procesul de capacitare, prin motivare, de catre conducator a colaboratorilor sai, de a participa la transpunerea in practica in mod eficient a dispoyitiilor date.

Activitatile prin care se realizeaza functia de antrenare-declansare a actiunilor constau in urmatoarele:

-cunoasterea si aplicarea diferentiata a motivatiilor colaboratorilor

-determinarea planurilor de actiune

-definirea mijloacelor si resurselor privind declansarea actiunilor

-stabilirea momentului propice de declansare a actiunilor

-evaluarea modului de indeplinire a actiunilor.

Functia de control-reglare - reprezinta procesul prin care se verifica si se masoara realizarea cantitativa si calitativa a unor performante, sarcinile sau lucrarile, se compara acestea cu obiectivele, planificate si sunt indicate masuri de corectare ce se impun atat pe parcursul procesului, cat si la finalizarea acestuia.

Se realizeaza prin:

-stabilirea obiectivelor controlului si planificarea acestuia

-determinarea nivelelor de performanta care sa poata fi masurabile

-proiectarea unui sistem de control corespunzator cerintelor

-pregatirea personalului care realizeaza controlul si cel care este controlat

-verificarea si masurarea diferitilor parametrii fata de limitele prestabilite

-interpretarea, critica abaterilor, amploarea acestora, natura lor, consecintele, frecventa aparitiei acestora

-transmiterea informatiilor, dupa caz sau a unor actiuni de corectie, de reglaj.

Functia de control-de reglare se manifesta la toate nivelurilor ierarhice si in raport cu tipul de obiectiv al organizatiei publice ce trebuie realizat.

Dupa 1980, procesul de conducere in sectorul public a cunoscut modificari generate de modificarile raporturilor de proprietate, cresterea procentului de proprietate privata, redimensionarea sectorului public, iar pe de alta parte, repozitionarea prioritatilor cetatenilor si utilizatorilor serviciilor de interes public.

Principalele elemente de continut care au suferit modificari in procesul de conducere

Pentru functia de previziune (care prefigureaza viitorul), mutatiile determinate de cresterea complexitatii procesului de conducere sunt identificate prin urmatoarele:

-cresterea importantei functiei de previziune la toate nivelurile ierarhice si in toti centrii decizionali

Aceasta presupune generalizarea conceptului conducere-previzionare concomitent cu introducerea managementului strategic.

-cresterea volumului actiunilor de previziune, a ponderii acestora fata de celelalte functii ale procesului de productie

-largirea orizontului de timp, al previziunii

-instrumentarea conceptelor de prognoza si generalizarea utilizarii metodelor stiintifice de analiza si planificare

-necesitatea dezvoltarii si generalizarii gandirii statistice

Pentru aplicarea acestor configuratii sunt necesare unele conditii:

-generalizarea pregatirii, formarii personalului implicat in procesul de conducere

-aprecierea obiectiv a si realista a evolutiei prezente si viitoare a fenomenelor economice, sociale si politice

-asigurarea unei bune evidente si circulatii a informatiilor

-manifestarea unei suplete in elaborarea tacticilor si programelor

-crearea unui c adru prospectiv la toate nivelurile structurale

-utilizarea specialistilor sia compartimentelor specializate pentru fiecare obiectiv al organizatiei publice.