Globalizarea si transformarea societatii romanesti contemporane din perspectiva valorilor afacerilor

Globalizarea si transformarea societatii romanesti contemporane din perspectiva valorilor afacerilor

Fenomenul globalizarii da lumii o noua forma si deschide noi perspective in arena relatiilor internationale. Acest fenomen, desi economic in sine, prezinta implicatii si genereaza efecte in toate domeniile vietii oamenilor.

Astfel, fenomenul globalizarii are un impact major la nivel social, cultural si politic. Intr-un asemenea context, firmele private sunt delegate cu puterea legitimarii propriilor reguli si cu dreptul de a interveni atunci cand este cazul, desigur in armonie universala cu celelalte firme. Cum fenomenul globalizarii prezinta interese dincolo de interesele nationale, firmele private vor fi investite cu puterea necesara desfasurarii propriilor activitati, conform propriilor reguli, intr-un cadru propus de guvernarea locala. Adica, firmele vor lucra atat in beneficiul propriu, ca 848c21i t si al tarii de origine.

In prezent toate tarile, indiferent ca sunt dezvoltate, in curs de dezvoltare, mai putin dezvoltate sau in tranzitie, urmeaza politici orientate spre piata globala, deschizand intreprinderilor lor accesul la competitia internationala. Astfel, in special, in tarile aflate in tranzitie, toate firmele, mari sau mici, depind de lumea afacerilor internationale. Acestea au aceleasi interese vitale ca si intreprinderile din tarile dezvoltate, sau in curs de dezvoltare.

Globalizarea reprezinta un progres, un schimb de informatii, o economie fara frontiere si fara implicatii politice. Desigur, globalizarea prezinta si aspecte negative asupra natiunilor.

Pe masura globalizarii afacerilor, regulile sistemului mondial al afacerilor traverseaza un proces continuu de rafinare. Comunitatea internationala de afaceri se confrunta intr-o masura din ce in ce mai mare cu impactul acestui proces. Pentru o participare mai buna la afacerile internationale este astfel necesar, in acest secol mai mult decat oricand, sa se inteleaga clar implicatiile pe care aceste reguli le au asupra intreprinderilor, in particular asupra firmelor din cadrul tarilor in curs de dezvoltare si in tranzitie.

Globalizarea afacerilor a determinat infiintarea Organizatiei Mondiale a Comertului, in ianuarie 1995 si intrarea in vigoare a Acordurilor Rundei Uruguay. De asemenea, Centrul de Comert International UNCTAD/OMC (ITC), impreuna cu Secretariatul Commonwealth a publicat doua lucrari - Runda Uruguay-Ghidul intreprinzatorului si Ghid pentru intreprinderi privind Sistemul Comercial Mondial - in vederea explicarii cadrului juridic al afacerilor internationale, subliniind implicatiile prevederilor si regulilor specifice asupra intreprinderilor.

Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) este responsabila pentru supravegherea sistemului comercial multilateral, care a evoluat treptat in ultimii 50 de ani.

Centrul de Comert International acorda sprijin comunitatii de afaceri, adica intreprinderilor, asociatiilor de afaceri si agentiilor cu activitate de sprijin din tarile aflate in tranzitie si in curs de dezvoltare.

1. Valorile de afaceri - prezent si perspective

In prezent, afacerilor romanesti si valorile acestora s-au modificat dramatic in ultimii 14 ani, ca urmare a fazei prin care trece economia romaneasca.

Ultimii ani parcursi de economia romaneasca a insemnat schimbari majore pe toate planurile vietii economico-sociale, culturale si politice. Cum aceste schimbari continua intr-un ritm rapid, o problema majora se pune in legatura cu directiile in care ele se manifesta si in ceea ce priveste continutul acestor schimbari.

La nivel macroeconomic schimbarile care au avut loc au determinat schimbari in domeniul afacerilor care au generat noi valori, precum si modificarea celor vechi.

Trebuie remarcat faptul ca noile valori generate exercita un impact semnificativ asupra intreprinderilor, comunitatii de afaceri, asociatiilor de afaceri si oamenilor.

Desigur, valorile prezente ale afacerilor isi vor pune amprenta asupra perspectivelor de dezvoltare ale afacerilor romanesti in conditiile globalizarii afacerilor.

Este cunoscut faptul ca, diferentele culturale intre natiuni constau in valori, iar originea acestor diferente, precum si a diferentelor dintre subgrupuri etnice, religioase sau lingvistice din interiorul natiunilor, sunt ascunse in istorie.

Cu toate consecintele globalizarii afacerilor, diferentele de valori dintre natiuni sunt prezente inca si vor ramane asa cateva sute de ani de acum incolo. Aceasta inseamna ca tarile vor ramane foarte diferite din punct de vedere cultural. Mai mult decat atat, in interiorul tarilor, diferentele culturale sunt in crestere, tocmai datorita globalizarii pietelor. Granitele se desfiinteaza si vom fi o mare familie in care fiecare va fi diferit din punct de vedere cultural si, tocmai prin aceasta, mai cooperant si mai dispus spre asociere. Supravietuirea fiecarui membru al familiei multiculturale este asigurata prin intelegerea mai intai a valorilor culturale proprii si mai apoi ale celorlalti membrii cu care se coopereaza.

Astazi valorile morale nu mai sunt ce au fost si banii sunt cei ce dicteaza in toate domeniile. Trecerea de la epoca comunista la cea capitalista nu a facut decat sa inaspreasca conditiile de trai pentru cea mai mare parte din populatia Europei centrale si de est. Deviza "timpul inseamna bani" este pe buzele tuturor. Degradarea nivelului de trai pe zi ce trece face ca anumite valori si credinte care inca se mai pastrau sa dispara, locul lor fiind luat de altele care determina transformarea omului intr-un animal hotarat sa supravietuiasca cu orice pret.

Valorile economice sunt cele mai respectate determinand degradarea celor intelectuale

In prezent, venitul are rol decisiv pentru sansele individului in societate.

Incertitudinea zilei de maine si stresul din societati si organizatii nu au contribuit deloc la influentarea schimbarii mentalitatilor oamenilor. Ba dimpotriva, acesti factori au cauzat si mai mult adancirea nesigurantei oamenilor pentru ziua de maine.

Romania se afla in prezent sub imperiul marilor schimbari la toate nivelele societatii, incluzand toate tipurile de organizatii.

Oamenii din organizatiile din tara noastra in cea mai mare parte sunt formati in perioada comunista. Acestia sunt inca conservatori, functionand si transmitand informatiile printr-o comunicare cifrata, ei nu reusesc sa inteleaga bine importanta timpului pentru succesul unei organizatii deoarece pentru ei timpul este legat indestructibil de ritmurile naturii si nu de ritmurile lumii afacerilor din ce in ce mai alerte. Credinta vesticilor ca "timpul inseamna bani" a prins la noi doar ca maxima ce poate fi utilizata nu in folosul organizatiei, ci doar pentru a se eschiva de la anumite indatoriri si responsabilitati.

Anumite consecinte ale indoctrinarii comuniste nu pot fi nici evanescente si nici escamotate pentru ca ele sunt inca bine reprezentate in societate de multi indivizi. De exemplu, frica de a-si spune deschis parerile genereaza secretomanie in privinta stocarii si manipularii unor date carora li se da o importanta mai mare decat au in mod real. Consecinta este ca multe dintre firmele romanesti considera strategia si scopurile firmei ca fiind secrete. Cum intr-o economie de piata acest gen de informatii de regula sunt date publicitatii, tinerea lor secreta nu poate decat sa conduca la pierderi atat in relatiile interne cat si in relatiile externe organizate de catre intreprinderi.

Alte consecinte importante ale perioadei comuniste, atat pentru viata individului cat si a organizatiilor sunt:

lipsa de incredere in cuvantul spus;

nevoia de supunere fata de "cineva" care sa ia decizii, sa judece si sa controleze;

credinta ca toti trebuie sa sufere pentru ca suntem in tranzitie.

Cercetarea valorilor prezente in Romania a aratat ca exista o convergenta a valorilor internationale specifice economiei de piata. Astfel, in prezent valorile dominante sunt:

v           egoismul si individualismul. In prezent, romanii sunt centrati spre propriile lor probleme, spre obtinerea cat mai multor bani, considerati a fi masura tuturor lucrurilor. Avand cate doua sau chiar trei job-uri, romanii uita de familie, prieteni si de frumusetea vietii. Banii sunt telul lor suprem. Nivelul de educatie este in crestere, tot mai multi indivizi fiind dispusi la mari eforturi financiare pentru a urma cursuri universitare;

v           centrarea afacerilor spre piata. Cele mai multe firme acorda prea putina atentie angajatilor. Centrate spre clienti, respectivele intreprinderi nu considera ca trebuie sa ia in considerare dezvoltarea oamenilor lor ca un obiectiv la fel de important ca productia sau distributia produselor lor. Conceptia ca orice munca are valoare si ca trebuie rasplatita pe masura este considerata depasita. Angajatii sunt considerati, de catre cele mai multe firme romanesti, ca niste simple intrari in procesul de productie;

v           orientarea catre prezent a indivizilor, cu ingustarea perspectivelor. Trebuie recunoscut faptul ca economia de piata a condus la ingustarea perspectivelor a unei mari mase de oameni. Aflati in situatia pierderii locului de munca coroborata cu lipsa de cunostinte si informatii despre aspectele vietii economico-sociale din cadrul unei economii de piata;

v           afacerile sunt privite ca singurul mod de a obtine un stil de viata mai bun;

v           interdependenta natiunilor;

v           descentralizarea afacerilor. Daca in trecut statul era cel care decidea cat, cand, unde, la ce calitate si la ce pret sa se produca, in prezent majoritatea afacerilor sunt private, ceea ce inseamna ca deciziile apartin indivizilor si nu statului. Supravietuirea firmelor depinde de jocul liber al cererii si al ofertei. Astfel ca, in cadrul natiunii se manifesta spiritul antreprenorial si democratic, iar rolul statului se diminueaza pe zi ce trece. Acesta se manifesta doar in sectoarele publice. Tendinta este de patrunderea intreprinzatorilor si in cadrul unor sectoare care apartineau in exclusivitate statului, precum sanatatea, educatia, pensionarea.

v           intoarcerea la religie;

v           toleranta. Caracteristica straveche a poporului roman, toleranta se manifesta in viata politica, sociala si economica, in acelasi timp. Romanii sunt toleranti cu politicienii lor, cu afaceristii coruptii, cu organismele si institutiile statului, cu nationalii lor si cu strainii. Saracii sunt toleranti;

v           o noua mentalitate orientata catre economia de piata. Pentru a supravietui si a se dezvolta orice afacere trebuie sa fie eficienta, profitabila. Profitabilitate care se obtine daca firma este orientata catre piata. Desigur, aceasta orientare trebuie sa fie conjugata cu orientarea spre angajati, considerati drept "clientii firmei". Aceasta mentalitate este specifica majoritatii firmelor create dupa 1992-1993. Pe viitor, toate firmele trebuie sa-si modifice cultura conform acestei mentalitati deoarece altfel nu vor putea supravietui in contextul globalizarii pietelor.

v           lipsa de viziune si speranta. Speranta de a schimba ceva incepe sa se manifeste in randul celor tineri (20-30 ani), insa sunt putini cei care se gandesc cum sa rezolve problemele cu care se confrunta tara lor. Romanii au fost si sunt constienti ca, natiunea este capabila sa dea acei oameni-lideri care sa produca un impact profund asupra vietii lor.

2. Globalizarea afacerilor si reactiile oamenilor de afaceri la globalizare

Astazi, intreprinderile traditionale nu mai sunt la moda. Acea intreprindere axata pe piata nationala nu poate sa devina de succes daca nu ia in considerare mediul international al afacerilor.

Timpul cand piata tarii era considerata ca fiind esentiala, exteriorul fiind perceput de intreprinderea traditionala doar din punctul de vedere al exporturilor sau al surselor de materii prime, a trecut. Acum, se poate vorbi despre o piata a muncii, a capitalurilor, a schimburilor monetare, a bunurilor si serviciilor mondiala, dar a caror logica de baza ramane nationala, desigur cu accente de globalizare.

Astfel, asistam la trecerea progresiva de la logica axata, in principal, pe piata nationala la cea bazata pe piata mondiala, si aceasta atat la nivelul productiei, cat si la acela al muncii, al capitalurilor si al pietei consumatorilor.

Diferentele dintre pietele nationale se reduc, cererea si oferta manifestandu-se la nivel mondial. In aceste conditii, globalizarea afacerilor este un proces care se impune cu necesitate.

In contextul globalizarii afacerilor are loc formarea si dezvoltarea cu precadere a firmelor multinationale.

Formarea firmelor multinationale se produce prin transformarea firmelor nationale in firme multinationale, printr-un proces de multinationalizare a firmelor. Este cunoscut faptul ca, intreprinderile multinationale integreaza diviziunea internationala a muncii in propriul plan de productie si de distributie. Se poate vorbi de existenta diviziunii internationale a muncii daca tarile produc pentru export si au piata interna satisfacuta in parte de exporturi.

Trecerea de la o strategie nationala la strategia mondiala inseamna in planul productiei o delocalizare a acesteia, adica o deplasare a centrelor de productie al unor tari catre alte tari. Desigur, aceasta deplasare este diferita ca sens si destinatie in functie de natura produselor.

In contextul globalizarii afacerilor, cultura afacerilor din Romania prezinta cateva caracteristici.

Specifica firmelor de stat, celor in curs de privatizare, regiilor autonome, cultura birocratica poate fi caracterizata ca fiind inertiala, aroganta, focalizata spre interiorul sistemului si extrem de politicizata. Cu toate variatiile existente de la o industrie la alta, culturile birocratice prin natura lor sunt in mod clar incapabile de a face fata situatiei actuale.

Barierele in calea progresului intreprinderilor birocratice cu repercusiuni negative asupra performantelor inregistrate de catre acestea:

lipsa de motivatie;

implicare de orice fel;

lipsa de receptivitate la nou;

nepromovarea creativitatii si inovarii;

neasumarea riscului si responsabilitatii pentru actiunile intreprinse;

lipsa de preocupare fata de client.

Pe langa toate aceste bariere in calea progresului, multe din firmele de tip birocratic sunt conduse de manageri ce nu dovedesc, prin performanta, profesionalism. Lupta pentru pastrarea "scaunului" determina o atitudine ostila fata de membrii organizatiei si promovarea incompetentei. In aceasta situatie, multi angajati au un sentiment de neputinta privind sistemul decizional si actiunile in cadrul unor structuri piramidale rigide si neadaptabile schimbarilor ce se impun cu necesitate, sentiment de neputinta care, de cele mai multe ori, genereaza apatie fata de munca, indiferenta fata de soarta organizatiei, cu rezultate dintre cele mai dezastruoase pentru firma si, in final, pentru ei insusi.

Multe din aceste firme inca nu au constientizat ca satisfacerea clientilor si performantele in domeniul calitatii sunt elementele care ar putea duce la mentinerea lor competitiva pe piata si la dezvoltarea lor. Unele sunt chiar in situatia de a nu putea sa-si identifice corect clientii.

In curs de formare, cultura antreprenoriala este specifica firmelor cu capital privat. Acestea se confrunta cu lipsa de control asupra propriilor activitati care determina frica de actiune.

Desi nu au inca cunostintele si capabilitatile necesare pentru crearea unor firme profitabile si puternice, intreprinzatorii sunt dedicati in totalitate firmelor lor si ii implica in mod activ pe angajati atat in luare unor decizii, cat si in aplicarea acestora.

Bineinteles ca exista si intreprinzatori care nu manifesta aceeasi incredere in angajatii lor incat sa-i consulte in luare unor decizii. Diferenta dintre cele doua forme ale culturii antreprenoriale consta in gradul de apartenenta, al implicarii si angajarii salariatilor in rezolvarea problemelor intreprinderii.

De multe ori intreprinzatorii care nu sunt de profesie manageri isi conduc firmele conform unor viziuni intuitive cu privire la dezvoltarea acestora. Comunicate membrilor firmei aceste viziuni devin "misiunea firmei". Promovata si in exterior aceasta da identitate firmei respective si ii confera o anumita reputatie.

De remarcat este faptul ca incepe sa se contureze si sa se structureze baza de credinte si valori specifice desi intreprinzatorii nu sunt preocupati de stabilirea unor scopuri si strategii realiste. Crearea de strategii si planuri de actiuni concrete in cadrul acestor firme necesita eforturi sustinute din partea intreprinzatorilor, de diagnosticare si monitorizare a mediului in care firmele lor isi desfasoara activitatea.

In vederea cresterii eficacitatii firmelor private vor trebui promovate valori ca:

respect si consideratie pentru clienti, angajati si comunitate;

preocupare pentru calitatea produselor si serviciilor oferite;

initiativa creatoare;

implicare activa;

dezvoltare personala paralel cu cea a firmei.

Mediul in care isi desfasoara activitatea firmele romanesti nu este nici normal, nici periculos, ci doar instabil, turbulent si greu de previzionat, dar nu imposibil. De multe ori o perceptie nerealista dar optimista este binevenita pentru anumite persoane care se dezechilibreaza usor in fata necunoscutului. Altor oamenii, perceperea realista a mediului le determina o anumita provocare de care au nevoie pentru a exista.

Diferitele situatii sunt reglementate de catre firma pornind de la mediul perceput de aceasta. Dupa o determinare realista a scopurilor si obiectivelor organizatiei ar trebui determinata orientarea organizatiei fata de mediul perceput. Fundamentul pentru formularea strategiei este mediul perceput. Strategia aleasa trebuie sa corespunda constrangerilor si oportunitatilor mediului. De altfel, aceasta trebuie implementata prin selectarea unor manageri potriviti si folosind tehnici adecvate.

Pentru a face fata mediului incert, intreprinderile ar trebui sa fie structurate organic si nu mecanicist, sau cel mult o combinare a acestor doua forme de structuri organizationale. Intreprinderile care vor excela in aceasta perioada de incertitudine totala, vor fi cele care vor pune accentul pe om indiferent in ce postura s-ar afla acesta: salariat, client, furnizor, functionar, etc.

Intr-o intreprindere, alaturi de starea organismului si personalitatea individului, sunt si alte variabile care determina nivelul de stres la care este supusa o anumita persoana functie de care se si poate delimita o anumita clasificare a factorilor de stres. Aceste variabile sunt:

pozitia ocupata de individ in cadrul intreprinderii comerciale;

postul pe care-l ocupa (definire acestuia, in principal);

cultura respectivei firme.

In prezent, in tara noastra, se manifesta o forma de stres numita stres cultural, cauzat de schimbarile intervenite dupa 1990 in viata indivizilor si a intreprinderilor comerciale. Numit si stres situational, acesta este generat de conflictul aparut intre societatea si cultura din care provine individul si educatia acestuia, si noua societate si cultura care se incearca a se crea (societatea democratica cu sistem economic de piata). Stresul cultural isi pune amprenta atat asupra conflictelor familiale si sociale, cat si asupra celor organizationale, amplificandu-le.

Stresul organizational este un stres specific. De regula, managerii de varf sunt confruntati cu mai multe forme de stres si de intensitati mai mari decat cei de la nivelele inferioare sau decat executantii.

Pe langa acest stres apare si un altul generat de conflictele din organizatie (stres conflictual) si nu numai. Conflictele familiale si sociale se intrepatrund cu cele organizationale.

In actuala tendinta de globalizare a afacerilor, toti angajatii sunt stresati de nesiguranta si ambiguitatea definirii postului, de conflictele interpersonale care apar in cadrul intreprinderilor si de conflictele dintre viata organizationala si cea sociala.

Implicatiile acestor factori generali de stres asupra evolutiei economice a intreprinderilor mici si mijlocii sunt foarte importante, ele fiind baza aparitiei si dezvoltarii altor agenti stresanti pentru membrii respectivelor intreprinderi comerciale.

Factorii de stres la nivelul managerial deriva din complexitatea muncii managerilor si din responsabilitatile mari pe care ei le au.

Managementul este un proces continuu care nu presupune si momente prelungite de odihna si relaxare. Mai ales in actualul context economic din tara noastra, supravietuirea intreprinderilor comerciale mici si mijlocii depinde de adaptare rapida la mediu care presupune decizii prompte, preocupare permanenta pentru viitorul organizatiei, munca sustinuta din parte managerilor.

In aceste conditii, apare evident un conflict intre rolul managerului ca membru (sef) al organizatie si cel de membru al familiei (sot si tata). Stresul indus de acest conflict este foarte intens resimtit de manager, afectandu-i astfel, si activitatea din organizatie si viata de familie in sens negativ.

Managerii au responsabilitati nu numai fata de munca lor care afecteaza viitorul organizatiei, dar si fata de membrii organizationali si fata de partenerii organizatiei. Influenta managerilor asupra vietii altora are potentialul inducerii stresului. Directorul care trebuie sa-si restructureze organizatia, trebuie sa concedieze pe cineva. Alegerea celor pe care ii va concedia ii provoaca managerului sentimente de vinovatie si de tensiune psihica. De altfel, odata cu restructurarea si reducerea activitatii organizatiei, ca o reactie in lant, are loc si reducerea partenerilor de afaceri. Renuntarea la unii in favoarea altora este un fapt real care are loc in permanenta in etapa de tranzitie la economia de piata. Si aceasta alegere intre parteneri este dificila, deoarece pentru unii din ei ar insemna eliminarea de pe piata respectiva.

Factorii de stres la nivel operational sunt determinati - in prezent - ,mai ales de:

Ø      teama pierderii locului de munca;

Ø      delegarea in exces practicata de sefi;

Ø      proiectarea necorespunzatoare a postului;

Ø      conditii improprii de munca;

Ø      sentimente negative fata de manageri de varf;

Ø      motivatie nesatisfacatoare;

Ø      sarcini dificile;

Ø      necorespunzatoare aptitudinilor si pregatirii individului;

Ø      incapacitatea adaptarii la mediul organizational.

Lipsa precizarii obiectivelor in fisa postului, nedelimitarea unor sarcini, exprimarea defectuoasa a obiectivelor postului genereaza nesiguranta, insatisfactie in munca, frustrare, angajament organizational redus si intentia de a pleca. De asemenea, suprasolicitarile din unele posturi pot provoca frustrare, anxietate, stres.

De regula, in intreprinderile mici si mijlocii se produc suprasolicitari ale posturilor si delegari in exces determinate de lipsa resurselor financiare. Consecintele acestor suprasolicitari si ale delegarilor in exces sunt dintre cele mai nefaste pentru micile intreprinderi comerciale, cel mai adesea manifestandu-se printr-o productivitate a munci scazute si prin ineficienta in rezolvarea unor sarcini.

Lipsa aptitudinilor sau a pregatirii necesare postului genereaza stres, mai ales atunci cand ocuparea postului s-a facut pe baza de alte criterii decat cele legate de competenta profesionala (interventii, nepotism, etc). Cei care stiu ca nu vor face fata cerintelor postului ocupat vor fi nelinistiti, stresati, vor cauta sa atraga atentia sefilor asupra colegilor lor pentru a nu fi ei in centrul atentiei. Se vor teme permanent de a nu fi descoperiti si concediati. In cazul in care acesti salariati vor fi sustinuti in continuare de cei care au contribuit la angajarea lor situatia va fi cu totul alta. Persoanele in cauza vor fi agenti stresanti pentru colegi si pentru subordonatii lor din organizatie. Subordonatii vor avea sentimente dintre cele mai diferite pentru astfel de sefi, mergand de la slugarnicie afisata la indiferenta, dispret si ura. Sentimente care, inabusite, vor crea puternice tensiuni ce se vor manifesta sub forma conflictelor cu alti angajati ai organizatiei, dar de pe aceeasi treapta organizatorica.

Incapacitatea adaptarii angajatilor la mediul organizational induce stres, tensiune, anxietate, conducand la ineficienta muncii lor si la ineficienta intreprinderii comerciale a caror membrii sunt. Adaptarea la mediul organizational presupune acceptarea (si/sau identificarea cu) elementelor componente ale culturii unei intreprinderi comerciale. Cu cat componentele unei culturi sunt mai intens raspandite intr-o intreprindere comerciala, cu atat aceasta va avea un succes mai mare. Pentru intreprinderile mici si mijlocii acest deziderat are mai mare sanse de reusita datorita numarului mai mic de membri.

Ca raspuns la globalizarea afacerilor, oamenii de afaceri incearca sa se apropie de guvernele nationale care sa le ofere o oarecare siguranta. Desigur, este usor de realizat acest deziderat pentru acele afaceri care nu ti-au pierdut identitatea national.