Calimetria

Calimetria

Calimetria = masurarea si estimarea calitatilor marfurilor prin metode matematice si statistice in principalele etape de realizare si comercializare a produselor.

Estimare = calculu aproximativ al nivelului calitatii.

Cuantificare = exprimarea nivelului calitatii prin puncte (cuante).

Necesitate, rol = planificare, urmarirea si dirijarea nivelului calitaii de catre managerul firmei.

Principii de baza ale calimetriei:

ponderea caracteristicilor dupa importanta;

suma ponderilor este constanta;

convertirea parametrilor numerici, nationalisti intr-o singura scara generala;

calitatea este o functie matematica

Q = F (x, y, z, ...)

se calculeaza astfel:

Q = ∑ Ki · ∑ Pj

Ki valoarea caracteristicii

Pj valoarea poonderei

Tipuri de scari pentru caracteristici atribuite:

→ + 2 F.B

→ + 1 B

→ + 0 obisnuit

→ - 1 slab

→ - 2 F.S

Scara punctelor de calitate (de la 0→1, 1→5, 5→10) pentru caracteristicile  atributive si variabile.

Sisteme de indicatori ai calitatii

- sistem agregat de indicatori - piramidali - caracteristici calitate - grupe de caracteristici - indicatorul sintetic (complex).

indicatorul

sintetic

indicatorii analitici pe grupe de

caracteristici

tehno - functionale        economice psihosenzoriale ecologice

ergonomice

valorile caracteristicilor de calitate

Sistem indicatori dupa sfera de curpindere:

tehnico - functionale

caracteristici indicatori economici

calitate analitici psihosezoriale

calitatea                                                              ergonomice/ecologice

produselor

servite                          non calitate indicatori demerite partiale

(defecte) analitici globale

reclamatii

calitatea                        indicatori rebuturi

productiei                     analitici declarate

refuzate

Metodele calimetriei:

dupa mijloace folosite

o       experimentale:

de laborator

expertizei merceologice

o       sociologice: de tip marketing

dupa tip

o       statistice

o       tehno - economice:

ishikawa (cauza - efect)

gestiunea calitatii

dupa modul de calcul

o       caracteristici de calitate:

valori absolute (sindicator sintetic al calitatii)

punctajul general

o       non calitate: demerite

o       grafice:

timp

frecventa

diagrama ishikawa

diagrama pareto (regula 80/20)

Metoda valorilor absolute este metoda indicatorului sintetic al calitatii (se foloseste la lucrarea personala).

Metoda punctajului general al caracteristicilor de calitate:

acordare de puncte de la 1→100 de catre un grup de consumatori sau experti diferitelor caracteristici de calitate in ordinea crescatoare a gradului de satisfactie.

avantaje: aplicabilitate generala pentru caracteristicile numerice sau notionale;

dezavantaje: grad de subiectivism mare;

coeficientul de calitate pentru fiecare caracteristica se calculeaza cu relatia:

Cx = i · Ci / 100²

i = punctaj acordat (1→100)

Ci = procentul de specialisti care au acordat punctaj

Indicatorii non calitatii:

metoda demeritelor: determina nivelul calitatii prin penalizarea defectelor dupa gravitatea lor

etapele aplicarii:

o       dupa natura defectelor

functionale

aspect

ambalare

o       dupa gravitate si penalizare

critice cu 100 puncte

principale cu 50 puncte

secundare cu 10 puncte

minore cu 1 punct

demeritul mediu pe lot controlat;

suma valorilor demeritelor totale pe unitatea de produs controlat, impartita la un numar de produse verificate:

D = 1/n · (100 Nc + 50 Np + 10 Ns + Nm)

n = numar unitati controlate

Nc, Np, Ns, Nm numar produse cu defecte critice, principale, secundare, minore.

Metode grafice de analize a calitatii

- au la baza metodele statistico - matematice

- avantaje:

aprecierea evolutiei calitatii in timp si in frecventa

forma simpla, vizuala, concisa

folosirea calculatorului

Metode principale

metode de exprimare a erorilor de prelevare a probelor la receptii - reprezentativitatea probei

a)                                                                  b)

x µ x µ

a) cu diferenta mare intre x si µ

b) cu diferenta mica intre x si µ

analiza grafica a calitatii a produsului

- gradul de timp (cronograma) pentru variatia in timp a caracteristicilor de calitate

- ofera informatii pentru: campul de imprastiere a valorilor si cauzele intamplarilor si cronice

Diagrama Ishikawa

aprecierea calitatii:

- caracteristica calitatii (Q)

- lipsa caracteristicilor calitatii sau abateri (Non Q): Q + NON Q = 1

analiza calitatii in doua faze ale produsului (obtinere si utilizare) in ipostazele

Q producator + Q beneficiar si contractele acestora (decalaj)

Diagrama Pareto:

permite analiza ponderii defectelor calitatii.

avanteje: cunoasterea ponderii defectelor si a posibilitatilor de inlaturare a defectelor cu ponderea cea mai mare.

etape:

identificare defectelor;

clasificarea defectelor: critice, majore si minore

Gestiunea calitatii:

Concept: ansamblul activitatilor de conducere a calitatii prin costurile generate in toate etapele: proiectare, obtinere, exploatare.

Scop: evidentiaza, analizeaza evolutia costurilor calitatii pentru aplicarea masurilor tehno - economice pentru corelarea optima a nivelului calitatii si a costurilor.

Principiul de baza: o crestere relativ mica a cheltuielilor de prevenire, determina o scadere relativ mare a cheltuielilor de identificare de remediere.

Promotorii: J.M Ren (SUA), P. Lomaitre (Franta), M. Nixon (Anglia)

Aparitia: Japonia (anii `50), program calitate - Juran SUA, Anglia, Germania, Suedia (1975), Romania (1978 - 1980)

Importanta:

pentru cresterea competitivitatii produselor / servicilor

reducerea costului produsului / serviciilor fara sa afecteze calitatea prin eliminarea non calitatii si supra calitatii, redimensionarea cheltuielilor in scopul prevenirii cheltuielilor.

Metodologia aplicarii

gestiunii calitatii

Etape:

analiza si calcularea tuturor cheltuielilor pentru calitate pe trei categorii: prevenirea, identificarea, remedierea defectelor.

intocmirea bilantului calitatii pentru evidentierea costurilor defectiunilor si a consecintelor acestora.

analizarea cauzelor non calitatii si a responsabilitatilor pe compartimente: proiectarea - fabricatia - receptia - beneficiar.

Se analizeaza:

tipurile de defecte (critice, majore, minore);

frecventa si cauzele lor;

costul mediu al defectelor.

stabilirea masurilor de imbunatatire a calitatii produselor si reducerea in limite rationale a costurilor de calitate:

se calculeaza procentul de defecte maxim tolerate (AQL) pentru care se evalueaza costul controlului pentru a se evita depasirea AQL-ului;

se aplica corecturile necesare pentru cresterea calitatii produselor si servicilor.

intocmirea bugetelor previzionale pe compartimente si etape

Analiza costurilor calitatii

Costul la producator:

costurile calitatii = toate cheltuielile pentru mentinerea si ridicarea nivelului calitatii (cercetare, proiectare, productie, circulatie, servicii);

relatia dintre costurile calitatii si costurile de productie = parte (12%) din intreg;

necesitatea obiectiva a reducerii costului pentru calitate, pentru asigurarea competitivitatii dar nu in detrimentul calitatii;

structura cheltuielilor pentru calitate: evitabile si inevitabile;

efectele imbunatatirii calitatii:

modificarea favorabila a caracteristicilor

reflectarea in eficienta economica (sporul productiei, productivitatea, venituri, benificii)

relatia dintre:                 - nivelul calitatii

- costuri

- efecte economice

Structura costului

dupa destinatie

A = costul prevenirii

B = costul identificarii                defectelor

C = remedieri (non calitate)

A.     costul de prevenire a defectelor:

sistemul de asigurare a calitatii pune accent pe controlul prevenirii

structura costului de prevenire

Cnd = ∑ (A1 + A2 + A3 + A4 + A5)

A1 = cost standarde calitatii, aparate masura

A2 = cost control de calitate, procese tehnologice, receptie

A3 = cost prelucrare suplimentara a materiilor prime in defecte

A4 = cost ridicarea calificarii personalului

A5 = cost ambalaj de protectie speciala

Casificarea si codificarea

marfurilor

Necesitatea cunoasterii clasificarii si codificarii marfurilor:

dezvoltarea comertului international;

diversificarea gamei sortimentale;

globalizarea economiei mondiale;

utilizarea pe scara larga a informaticii.

Cerintele de baza ale unei clasificari:

sa fie elastica, flexibila pentru incadrarea corecta a produselor si servicilor noi;

sa fie ferma pentru incadrarea fara echivoc a produselor si servicilor in grupele respective;

sa aiba o corespondenta cu cele nationale si internationale;

sa permita codificarea pentru a se putea utiliza metodele informaticii de utilitate ale datelor referitor la: productie si comercializare;

criteriile au evoluat odata cu dezvoltarea productiei de marfuri si a comertului intern si extern;

nu sunt criterii unice de clasificare;

criterii generale:

destinatie

materie prima

prelucrarea tehnologica

proprietatile specifice

Concepte de baza:

Ø      clasificare = operatie tehnico - economica de grupare a servicilor si produselor dupa anumite criterii in vederea:

Ø      sortimente = o colectivitate de marfuri realizate sau comercializate de o organizatie in scopul satisfacerii unui segment de clienti:

Ø      gama de produse = grupare de marfuri inrudite prin:

Ø      articol = individualitatea de baza a sortimentului de produse care se distinge prin mai multe proprietati (exemplu: costum barbati);

Ø      sortul = unitatea elementara dintr-un sortiment care se distinge printr-o singura proprietate (exemplu: costum barbat cu marimea X si talie Y).

Tipuri de clasificari:

merceologica:

este arborescenta;

imparte produsele in familii, grupe, subgrupe, articole, sorturi;

pentru primele trei trepte de detaliere se folosesc criteriile: destinatia, natura materiei prime, iar pentru ultimele doua se utilizeaza proprietati.

comerciala:

clasificarea comerciala este folosita in comertul electronic;

grupeaza produsele dupa destiantie si care se gasesc pe mai multe situri;

serveste ca ghid interactiv pentru clientii care doresc sa-si fundamenteze decizia de cumparare pe un studiu comparativ pe mai multe produse ce satisfac aceleasi nevoi;

permite cumpararea online prin intermediul calculatorului dupa consultarea bazei de date, a fotografiilor, preturi si a proprietatilor specifice.

clasificari folosite in intreprinderi:

clasificari sistematice:

grupeaza produsele pe categorii omogene intre care sunt relatii de interconditionare;

sunt arborescente, cu mai multe trepte de detaliere denumite diviziuni, sectiuni, grupe, clase etc.;

clasificari nesistematice:

evidentiaza produsele in ordinea aparitiei lor.

clasificari combinate:

grupeaza produsele pe categorii omogene in cadrul lor se aplica clasificarea nesistematica.

In tara noastra se aplica din `98 clasificarea internationala a produselor / serviciilor, ca urmare a aderarii noastre la NISA, are 34 clase de productie si 8 clase de servicii.

Criteriile folosite sunt provenienta, destinatia, si natura produselor si serviciilor.

Codificarea produselor si serviciilor:

codificarea = operatia de transpunere in cod a elementelor esentiale ale produselor sau serviciilor. Codul este alcatuit din litere caz in care se numeste cod alfabetic, din cifre - cod numeric, litere si cifre - alfanumeric.

obiectivul codificarii: identificarea rapida, precisa a produselor, serviciilor.

Sisteme de codificare utilizate in organizatii:

coduri sistematice

coduri nesistematice

coduri combinate.

Clasificarea si codificarea

pe plan international

Codul universal al produselor (UPC) - SUA si Canada;

Codul european al articolului (EAN)

Sistemul de codificare japonez (CALRA)

Primele doua utilizeaza codul cu bare care este o reprezentatie grafica a caracterelor numerice si alfanumerice prin intermediul unor bare albe si negre cu latimi diferite bine grupate care dau informatii precise; descifrarea codului se face prin metoda citirii optice cu scannerul.

Aplicatiile codului cu bare sunt foarte multe, mai ales in industrie, comert, administratie publica:

numerotarea, codificare, identificarea automata a produselor / serviciilor;

gestionarea si urmarirea automata a stocurilor;

identificarea partenerilor de afaceri in comertul electronic;

inregistrarea automata la casele de marcaj;

avantajele codului de bare pentru consumator, reducerea timpului la casele de marcaj;

eliminarea erorilor de pret;

eliminarea facturilor si inlocuirea cu bonuri de casa, denumirea produsului si a pretului.

Structura codurilor cu bare este aceeasi la toate tipurile si anume:

- dimensiunea: latimea barei sau a spatiului celui mai ingust;

- zona libera: portiunea nimprimata de la inceputul si sfarsitul codului, asigura citirea corecta a codurilor;

- elemente de start, de stop: sunt combinatii de bare si de spatiu care marcheaza inceputul si sfarsitul si sensul citirii;

- codul in cler (linie de interpretare): corespunde codului de bare, serveste la introducerea manuala a datelor cand sistemul informatic este inutilizabil;

- cifra de control pentru identificarea erorilor sau reconstituirea codului deteriorat.

primele 2 elemente → codul tarii

urmatoarele 6 elemente → codul producatorului

urmatoarele 5 elemente → codul produsului

ultimul element → cifra de control

Imprimarea codului de bare se face dupa standarde europene care prevad:

tehnologia de imprimare;

natura raportului;

tipul, culoarea cernelii;

pozitia codului: ambalaj, eticheta.

Cerintele raportului si tehnologiei, aplicarea comoda si rapida, dezlipirea etichetelor sa determine distrugerea lor (elimina falsul).

Cerneala si eticheta sa reziste la factorii de mediu (umiditate, temperatura, radiatii solare etc.).

Adezivul etichetei sa reziste pe diferite suporturi (sticla, metal, plastic etc.).

Dispozitivul de citire optica: creion optic (se deplaseaza dea-lungul codului), cititor cu laser (fix / mobil).

Citire omnidirectionala independenta de viteza si uniformitatea miscarii parcurgerii codului.

Principalele coduri utilizate in comertul international:

universal al produsului (UPC): are 12 caractere grupate in 4 grupe:

grupa 1: un caracter care este cheia clasificarii si cuprinde cifre cu urmatoarea semnificatie:

0 → produse bacanie si coloniale;

2 → produse de cerere neuniforma;

3 → produse cosmetice si farmaceutice;

4 → produse nealimentare;

5 → solduri.

grupa 2: are 5 caractere care identifica producatorul;

grupa 3: are 5 caractere care identifica produsul;

grupa 4: are 1 caracter care identifica cifra de control.

codul al articolelor european (EAN)

- replica la cel american pentru uniformizarea sistemului de codificare in comertul international.

- are 13 caractere: primele 2 reprezinta codul tarii, iar celelalte caractere identice cu cel american.

Caracteristicile codului EAN:

este compatibil cu UPC, latimi varibaile ale linilor, ale caror semnificatie sunt exclusiv numerice.

are capacitate mare de cuprindere;

este flexibil (produse / servicii);

toleranta liniilor ±0.1 mm;

necesite case de marcat cu lector optic fotosensibil pentru citire.

Codul EAN pentru Romania:

indicativul tarii are 3 cifre (594);

codul producatorului are 4 cifre;

codul produsului are 5 cifre.

Cazurile particulare ale EAN:

I.            ISBN: - pentru carti

are 10 caractere cu 4 sectiuni:

o       codul tarii (973 pentru Romania);

o       coduri pentru identificare editurii;

o       numarul de ordin al cartii;

o       cifra de control.

este gestionat de centrul roman ISBN

avantaje:          

o       faciliteaza gestionarea cartilor;

o       identificarea precisa a cartilor si prelucrarea datelor referitoare la numarul de exemplare;

o       permite accesul la programul international de catalogare inainte de publicare.

II.         ISSN: - pentru publicatii

o       are 8 caractere numerice (7 pentru codul publicatiei si 1 pentru control);

o       avantaje, asemanatoare cu ISBN.

sistem de codificare japonez (CALRA)

format dintr-un sir de patrate, fiecare divizate in alte 4 patrate numerotate 1, 2, 3, 4.

caracteristici:

capacitate mare de cuprindere;

toleranta de ±1 mm;

citirea se face prin echipamente mai sigure;

aplicarea codului se face pe etichete speciale;

este mai bun si mai ieftin decat EAN.

Sisteme de codificare si clasificare

in sistemul international

Exista preocupari pentru informarea clasificarilor, a documentelor comerciale, a tehnologiei vamale.

Se folosesc 3 sisteme de clasificare si codificare:

nomenclatura consiliului de cooperare vamala;

clasificare tip pentru comertul intern (CTCI);

nomenclatura sistemului armonizat al descrierii si codificarilor marfurilor (NADCM).

- clasificare ierarhica cu 4 niveluri de detaliere numite: sectiuni, capitol, pozitie, subpozitie;

- criterii clasificare: ramura activ;

originea marfurilor (vegetala, animala, minerala);

destinatia;

grad prelucrare tehnologica.

- avantaje:              - facilitatea compararii tarifelor;

- facilitatea negocierilor in cadrul conventiilor si acordurilor comerciale si vamale, bicamerale si multilaterale.

- este adoptata de ONU;

- se foloseste in statisticile comertului international;

- are 6 trepte:         - sectiune;

- diviziune;

- grupa;

- subgrupa;

- pozitie;

- subpozitie.

- criterii de clasificare: grad de prelucrare, materii prime, destinatia, caracteristica calitatii.

- este o clasificare polivalenta (statistici, comert, international);

- pastreaza avantajele primelor doua clasificari;

- 5 trepte;

- avantaje:  asigura un limbaj comun pentru comercializarea marfurilor, stabilirea tarifelor vamale, prelucrarea datelor statistice in comertul international;

- permite clasificare nationala cu cele internationale, armonizarea.

Receptia calitativa a

loturilor de marfuri

Receptia = operatie de verificare a calitatii si cantitatii marfurilor de catre client pentru stabilirea (ne)concordantei calitatii reale cu calitatea prescrisa contractata.

Importanta: "filtru" pentru calitatea produselor; cresterea raspunderii furnizorului si clientului determina ridicarea continua a calitatii.

Locul receptiei: de regula este la furnizor sau / si client; la alte verigi este verificare calitatii.

Efectele receptiei:

schimbarea patrimoniului si a riscurilor;

furnizorul (vicii ascunse);

client (vicii aparente);

incepe termenul de garantie (pentru produsele industriale).

forta probanta intr-un litigiu (actele de receptie: proces verbal de receptie, proces verbal, fisa de receptie).

Metodologii receptie:

verificarea starii mijlocului de transport - integralitatea sigilului aplicat de furnizor

verificarea actelor insotitoare lotului:

certificat calitate, buletin analize etc.;

se confrunta cu prevederile contractului.

alegerea tipului de verificare:

caracteristici atributive psihosenzoriale:

impartirea produselor corespunzatoare si necorespunzatoare;

este o metoda simpla;

exprimata in: numar defecte / UM si numar de produse defecte la 100 exemplare.

caracteristici variabile (masurabile):

compara media masuratorilor cu intervalul precis;

este mai complexa, mai exacta;

necesita aparate de masura si control;

necesita personal calificat;

calcularea indicatorilor statistici;

aplicarea unor coeficienti de calitate.

alegerea metodei de verificare:

in functie de natura produselor, de particularitatile metodelor si de criteriul economic;

verificare 100% (integrala):

produse de valoare ridicata;

care pun in pericol sanatatea oamenilor;

instalatii complexe;

loturi mici;

nu se aplica cand determinare unor caracteristici presupune distrugerea probelor (exemplu: verificarea conservelor).

verificare prin esantioane:

se aplica in cazurile impuse ca celor prezentate la controlul integral;

reduce volumul de munca;

luarea mai rapida a deciziei de acceptare sau respingere.

stabilirea parametrilor statistici:

AQL:

procentul maxim de obiecte defecte la 100 de exemplare, pentru care lotul se considera acceptat din punct de vedere al calitatii medii a productiei;

are 26 de valori: 0,1 - 10;

cand se exprima in numarul mediu de defecte la 100 de exemplare are valori de la 10 - 1000;

se stabileste in functie de importanta caracteristicilor la controlul prin atribute.

Nc:

stabileste relatia dintre marimea lotului (N) si cea a esantionului (n);

sunt 3 grade de severitate:

a)      Nc I - esantion mic, iar riscul de acceptare a loturilor defecte este mai mare;

b)      Nc III - esantion mare, iar riscul este mai mic;

c)      Nc II - este cel mai folosit.

N:

influenteaza eficienta controlului;

loturile sunt mai avantajoase, deoarece cheltuielile pe unitatea de produs scad pe masura ce loturile cresc in volum; marimea esantionului nu creste proportional cu volumul lotului.

Plan control:

reprezinta sinteza parametrilor statistici necesari esantionarii (AQL, n) si decizia de a cceptare sau respingere, in functie de constantele:

A = limita maxima a defectelor pentru care lotul este acceptat;

R = limita minima a defectelor la care lotul este respins.

sunt trei tipuri de planuri de control:

o       simple - cu un singur esantion extras;

o       duble;

o       multiple - cu maxim 7 esantioane extrase;

o       sunt mai avantajoase cele duble si multiple.

Trecerea de la normal la sever se face cand se resping 2 loturi din 5 verificate consecutiv.

Trecerea de la normal la redus se face cand nu se respinge nici un lot din 10 verificate consecutiv, iar numarul cumulat al exemplarelor defecte nu depaseste o anumita limita prevazuta in standard.

prelevare esantion:

interpretarea rezultatelor si luarea deciziei de: A/R a lotului in functie de numarul defectelor (k) fata de A (acceptare) si R (refuzare).